De Baha Güngör / Ioachim Alexandru, Rodica Binder
Turcia a preluat în ultimele luni un rol de mediator în Conflictul din Orientul Apropiat. Acum, după sângeroasa misiune militară israeliană de stopare a flotei cu ajutoare pentru Fâşia Gaza, soldată cu moartea mai multor cetăţeni turci, aparent nu mai poate fi vorba de aşa ceva. Premierul turc, Recep Tayyip Erdogan a calificat incidentul drept "masacru" şi a cerut pedepsirea statului evreu. Un comentariu de Baha Güngör.
Că Israelul nu este gingaş când este vorba să-şi impună interesele, ştie întreaga lume. Că Israelul nu se dă în lături să înclace drepturile omului, să atace civili lipsiţi de apărare sub pretextul autoapărării – cel târziu de la războiul din Gaza, nu mai necesită dovezi suplimentare.
De aceea trebuie să fie permisă întrebarea: ce scop a urmărit acţiunea întreprinsă de o organizaţie turcească, declarată independentă de guvern, cu sprijinul unor activişti europeni. Scopul declarat oficial nu a putut fi atins, după cum era şi de aşteptat. Navele nu au reuşit nici să străpungă blocada instituită de Israel în jurul Fâşiei Gaza şi nici să descarce ajutoarele direct la ţărmul teritoriului palestinian. De altfel, de câteva sâptămâni, Israelul a tot transmis Turciei, prin toate canalele diplomatice disponibile, că va stopa o astfel de acţiune, la nevoie cu mijloace violente.
Israelul şi-a pus în practică ameninţările, luând cu asalt cea mai mare navă din convoi. În cursul acţiunii, statul evreu a încălcat dreptul internaţional fiindcă navele se aflau în apele internaţionale. Militarii israelieni au deschis focul ucigând şi rănind oameni. De atunci, Recep Tayyip Erdogan îşi manifestă nestânjenit mânia faţă de Israel, jucând un joc periculos.
Turcia nu este o ţară oarecare, ci un membru al NATO de aproape 60 de ani. Ca aliat al Pactului Nord Atlantic, Turcia are obligaţia de a milita în favoarea păcii. În ultimul timp, diplomaţiei de la Ankara îi reuşise să detensioneze raporturile dintre Iran şi occident, să medieze între Israel şi Siria, ca un partener credibil. De la debutul acestei săptămâni însă, Turcia a devenit membru al frontului anti-israelian din Orientul Mijlociu. Credibilitatea ţării are cel puţin de suferit din perspectiva viitoarelor misiuni de mediere.
Turcia nu are voie să se înhame la căruţa unor state nedemocratice
Bildunterschrift: Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift: Nava turcească era pavoazată cu imense drapele turceşti şi palestiniene. Imaginea transmisă a fost aceea că militarii israelieni au luat cu asalt o navă turcească. În Turcia au fost mobilizaţi zeci de mii de demonstranţi care au asediat reprezentanţele diplomatice israeliene. În faţa grupului parlamentar al formaţiunii de guvernământ AKP, Erdogan a atacat viguros Israelul, vorbind despre "terorism de stat" şi despre un "regim al minciunii", fiind de părere că "israelienii se pricep de minune să omoare oameni". Premierul turc a cerut în consecinţă "pedepsirea" statului evreu. "Cine trece acum cu vederea faptele abominabile comise de Israel, se face părtaş la crime împotriva umanităţii" – a mai spus Erdogan.
Turcia este un mediator important în eforturile internaţionale de asigurare a unei păci durabile în Orientul Apropiat, în Caucaz, dar şi în Balcani. De aceea, nu are voie să se înhame la căruţa unor state neiubitoare de pace din Orientul Apropiat, aşezate pe temelii nedemocratice.
În Turcia nu există decât extrem de puţine voci care avertizează asupra posibilelor consecinţe ale războiului retoric în plină desfăşurare. În Europa, argumentele lui Erdogan sunt luate la cunoştinţă cu stupoare. Chiar dacă el condamnă antisemitismul şi promite siguranţă comunităţii evreieşti din ţară, un val de ură antiisraeliană a cuprins Turcia.
Unul din puţinii comentatori europeni rezonabili ai incidentului din Marea Mediterană a fost Ruprecht Polenz, preşedintele Comsiei de Politică Externă a Bundestagului. El a cerut, în disonanţă faţă de colegii săi de partid creştin-democraţi, motivarea Turciei pe drumul integrării europene în locul discriminării acestei ţări din motive religioase şi culturale. În acest moment este greu de anticipat în ce tabără se va afla Turcia în cazul eşuării proiectului european. UE ar face însă bine, în interesul propriei sale politici externe, să încurajeze Turcia pe drumul integrării în structurile comunitare.
