De Liuba Calaraş / Chişinău / Moldova.ORG/ — La 25 februarie 2011, ministrul afacerilor externe ale autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene, Vladimir Iastrebceak, în cadrul unei conferințe de presă la Tiraspol, a declarat că "reintegrarea şi statutul regiunii transnistrene în componenţa unui oarecare stat nu mai sunt actuale" pentru autoritățile de la Tiraspol.
Deși ministrul a menţionat că în aceste condiţii "oficializarea negocierilor în reglementarea moldo-transnistreană este timpurie", aceasta nu înseamnă că transnistrienii se gândesc la reintegrarea Republicii Moldova, cât de mult ar insista Moldova și UE.
De fapt, “problema transnistreană” demult nu mai este o problemă doar politică, ci mai degrabă şi una economică, și de principii. Din declarațiile lui Iastrebceak reiese că unica problemă pentru Tiraspol este de ordin social- economic, deoarece în urma acordului din martie 2006 dintre Chișinău și Kiev, exportul transnistrean prin frontiera moldo-ucraineană, economia regiunii suferă pierderi.
Cel mai deranjant lucru pentru Transnitria este faptul că întreprinderile din RMN sunt obligate să se înregistreze la organele de stat din Chișinău și să efectueze perfectarea vamală a mărfurilor în RM. Atâta timp cât s-au proclamat ca fiind un stat independent, aceștia nu văd de ce din punct de vedere economic ar depinde de Republica Moldova.
”Noi avem probleme pe care suntem nevoiţi să le abordăm. Mecanismul actual al operaţiunilor de import-export convine doar bugetului RM. Acesta nu este nimic altceva decât o rechiziţie pentru întreprinderile noastre", susţine Iastrebceak.
Atâta timp cât transnistrienii preferă să plece în Federația Rusă la muncă, și nu în Moldova pentru un salariu moldovenesc, atâta timp cât aceștia preferă cetățenia rusească pentru o pensie mai mare decât cea moldovenească, înseamnă că Moldova nu are nici o șansă la integrarea regiunii.
Să fie problema transnistreană o cauză pierdută?
