De Sorina Ştefârţă
„Culmea nesimţirii e să scrii pe colivă La mulţi ani”, spune o vorbă de duh românească. În R. Moldova, culmea nesimţirii politice (în stil pepecedist, de altfel) e să vii cu „dreptul la replică” la un ziar în care ai lovit fără încetare ani de zile, în toate mass-media ce ţi-au stat la îndemână ori pe care ţi le-ai înregimentat ilegal, sfidând orice norme de bună-creştere, deontologie profesională şi corectitudine umană.
Aşa cum, însă, pentru pretinşii creştin-democraţi moldoveni nu există nici legi creştineşti, nici reguli democratice – ca să nu mai vorbim de noţiuni ca bunul-simţ – luni spre seară ne-am pomenit cu un „demers” mai mult decât ciudat…
„Prin prezenta, Partidul Popular Creştin Democrat solicită oferirea dreptului la replică la articolul „Demoniada moldovenească – fraudele din 5 aprilie 2009 (II)”, publicat în TIMPUL din 3 iulie 2009. (…) Considerăm că articolul respectiv este de natură să lezeze onoarea şi demnitatea PPCD prin afirmaţiile precum că PPCD şi PCRM ar fi o singură echipă şi întregul control al birourilor electorale le-au deţinut anume oamenii lui Voronin. Respectiv şi sintagma: „doar ei puteau să schimbe urnele, să elibereze unor persoane mai multe buletine de vot, să introducă liste suspecte, să profaneze morţii, să-şi bată joc de oameni cu dereglări psihice şi, în consecinţă, să rămână nepedepsiţi” o considerăm ofensatoare, nereală şi constituie o declaraţie nefondată precum că noi am falsificat alegerile din 5 aprilie. Rugăm dezminţirea publică a acestor informaţii false şi acordarea dreptului la replică, în caz contrar, ne rezervăm dreptul de a vă acţiona în instanţa de judecată”.
Aşadar, killerii presei de la Chişinău şi-au amintit de onoare şi demnitate. Să râzi, să plângi, să te duci la mănăstirile unde propovăduiesc preoţii pro-comunişti?..
Faptul că pe „demers” stă semnătura reprezentantului partidului la CEC şi nu a liderului pepecedist nu schimbă deloc lucrurile. (Apropo, în 2005, după 4 aprilie, Roşca nu s-a jenat să semneze chemările în judecată prin care cerea de la TIMPUL vreo trei milioane de lei.) Acest „demers” nu e opera celor „şapte magnifici”, la fel cum pamfletele difuzate en-gros de EU TV până la 5 aprilie, inclusiv în seara din ajunul alegerilor, când agitaţia electorală e interzisă prin lege – pamflete şi emisiuni care colcăiau, ca de şerpi şi păianjeni veninoşi, de injurii şi etichetări nefondate la adresa tuturor oponenţilor politici ai lui Roşca – nu au fost opera minţilor bolnave (doar) ale celor trei buldogi. Mâna „stăpânului oranj” e omniprezentă acolo… E adevărat că, în una dintre conferinţele de presă din debutul campaniei pentru anticipate, actualul vicepremier în guvernul comunist al Zinei Petrovna declara că-şi doreşte o campanie corectă şi civilizată. Atunci, am râs: îmbătrâneşte, uită şi… speră că vor uita şi alţii. Speră că vor uita de 4 aprilie 2005, apoi de 7 aprilie 2009 şi de o sumedenie de lucruri prin care, între aceste două date de aprilie, i-a trădat pe cei care l-au urmat şi chiar s-au sacrificat pentru el – căci se sacrificau pentru cauză, nu-i aşa?!. Dar că vor uita de faptul că anume echipele de killeri mediatici care-l slujesc de câţiva ani încoace au demolat orice noţiune de corectitudine şi comportament civilizat, ca să nu mai vorbim de un ziar şi o televiziune pe care le-au stricat şi le-au transformat în instrumente de propagandă. În numele lui Roşca.
Din fericire, însă, oamenii uită, dar nu chiar aşa precum îşi doresc politicienii. A demonstrat-o votul din 5 aprilie, când pepecediştii au fost lăsaţi în afara corabiei politice. Încercările disperate de a-i readuce la bord, făcute inclusiv de partenerii lor de coaliţie comunişti, se vor solda cu acelaşi rezultat. Şi nu-i va salva niciun drept la replică… Deşi, sinceră să fiu, un lucru totuşi nu-l înţeleg: de ce l-au supărat atât de tare pe Roşca „afirmaţiile precum că PPCD şi PCRM ar fi o singură echipă”?
