Cartea lui Constantin Ticu Dumitrescu, "Mărturie şi document", o cronică a Gulagului românesc, a fost publicată la editura Polirom. Demersul autorului este acela de a face o diagnoză a aparatului de represiune comunist, prin rememorarea ororilor trăite chiar de el însuşi.
Metoda de abordare se pliază pe două registre: pe de o parte, arsenalul propriilor memorii şi, pe de altă parte, recursul la documente şi la arhiva Securităţii de la CNSAS şi de la Ministerul Justiţiei. Prin gestul de a-şi publica cartea, autorul îşi asumă o datorie de conştiinţă: aceea de a adăuga o filă de istorie memoriei colective.
SINCRON CONSTANTIN TICU DUMITRESCU: "Cărţile mele nu reprezintă decât o filă dintr-un fel de proces al comunismului, care se adaugă altor file, care se adaugă altor cărţi despre crimele acestui oribil regim comunist, continuat, din păcate, prin oameni, şi astăzi. Cartea s-a născut din datoria de a mărturisi."
Primul volum al cărţii a fost scris în 1979, în munţii Vrancei, iar autorul a ţinut ca însemnările de atunci să fie publicate întocmai, în autenticitatea faptului trăit. Celelalte două volume vin a-i legitima amintirile, prin prezentarea unor fotocopii ale documentelor oficiale şi ale altor mărturii.
Din păcate însă, spune autorul, preşedinte al Asociaţiei foştilor deţinuţi politici din România, simplu fapt de a aduce la lumină o istorie a ororilor comuniste rămâne un gest steril, dacă nu este susţinut de autorităţile din România. CNSAS-ul, instituţie pe care a condus-o, nu funcţionează, întocmai pentru a proteja încă oamenii din vechiul sistem, figuri publice şi astăzi.
SINCRON CONSTANTIN TICU DUMITRESCU: "Nu trebuie uitat niciodată că preşedintele Traian Băsescu a găsit mijloacele spre a obliga Serviciile şi MaPN-ul să intre în legalitatea şi predea CNSAS-ului arhivele Securităţii şi ale Justiţiei militare (…) Poate că tocmai acest lucru, însă, a speriat pe unii membri ai clasei noastre politice şi, de ce nu, ai justiţiei. Ceea ce s-a materializat prin, poate că spunând odios e prea puternic dar nu mă simt în deplinătatea liniştii mele sufleteşti dacă nu spun acea odioasă decizie 51, care a făcut ca instituţia CNSAS să nu funcţioneze de 5 ani. Lucrurile nu s-au potolit, în Senat se continuă tot felul de manipulări ca această instituţie să nu funcţioneze."
Prezent la lansare, Traian Băsescu a acuzat menţinerea vechilor cadre de partid în sistemul politic actual. În condiţiile în care, formal, structurile de putere ale comunismului nu mai funcţionează, oamenii care ocupau atunci scena publică sunt şi acum vizibili.
SINCRON TRAIAN BĂSESCU, preşedintele României: "Nu am avut în programul meu lupta împotriva comunismului. Am avut însă şansa să fiu un om care se poate educa din mers. (…) Niciodată nu o să mă consider un anticomunist. (…) Astăzi, structurile de putere ale comunismului nu mai funcţionează, ce funcţionează sunt rămăşiţele umane. (…) Oameni care au trăit în vechiul sistem din munca de partid."
După lansare, la un pahar de şampanie, preşedintele Băsescu şi Ticu Dumitrescu au abordat tema menţinerii în sistemul actual a unor oameni din sistemul comunist ("rămăşiţe umane").
AMBIANŢĂ (vorbesc Ticu Dumitrescu şi Traian Băsescu) " – Cei care au rămas sunt cei care ne conduc. Sunt atât de puternici încât fac ce vor. -Asta nu e putere. Preşedintele Comisiei pt. suspendarea preşedintelui a fost Voiculescu (râde). – CNSAS trece printr-o încercare grea, e un test pe care să vedem cum îl trece justiţia. – Prost, vă spun eu de pe acum."
Constantin-Grigore Dumitrescu s-a născut pe 27 mai 1928, în comuna Ciumaţi judeţul Prahova. După eliminarea din Facultate de Drept, urmărit de Securitate, devine fugar, pentru ca în 1949 să fie arestat şi apoi condamnat ca deţinut politic, la 2,5 ani puşcărie corecţională. Eliberat în 1953 cu domiciliu forţat, este arestat din nou în 1958 şi condamnat la 23 de ani de muncă silnică pentru crima de uneltire împotriva statului şi autorităţilor. În 1962 i se comută pedeapsa la 6 ani închisoare corecţională. A supravieţuit detenţiei din închisorile şi lagărele de exterminare comuniste, fiind eliberat în 1964, odată cu graţierea tuturor deţinuţilor politici din România.
Ticu Dumitrescu a fost nevoit să lucreze pe diferite şantiere forestiere din Munţii Cernei, Munţii Bucegi, Munţii Oituz şi Munţii Vrancei. După 1970 a devenit şeful unui mic şantier de construcţii forestiere din Vrancea. //Newsin.ro
