De Andrei Munteanu
Chişinău (Moldova.ORG) — Din toate câte se petrec în Republica Moldova toate au o semnificaţie, care necesită a fi „citită” şi înţeleasă. Nu în zădar la noi se vehiculează ideea, efectiv stereotipizată, despre nevoia „nepolitizării” sectorului educaţional, în timp ce în foarte multe ţări deja s-a conştientizat că: “Nu există ceva care ar putea fi numit proces educaţional neutru…”, după cum scria Shaull în “Introducere” la cartea lui P. Freire „Pedagogia oprimaţilor”. Cineva ştie că în R.M. populaţiei i s-a prestat o educaţie astfel încât să „nu facă probleme” atunci când cineva poate recurge la insinuări cu pretinse conspiraţii; cineva ştie că în R.M. îi poţi permite multe lucruri nedemne care în alte medii societale ar fi de neînchipuit.
La fel este nevoie de efort deosebit şi capacităţi pentru a înţelege de ce totuşi se stârnesc atâtea zvonuri nedemne în R.M. – este acesta un proces ce descrie un dinamism social ce poate fi acceptat ca ceva firesc, sau este ceva specific acestei situaţii, acestei ţări, în acest spaţiu geografic? De ce populaţia este bombardată cu prea multe ştiri care implică afecţiuni emoţionale şi produc stări pe care nu şi le-ar dori nimeni să le trăiască pentru nimic în lume? Chiar dacă conflictul este atât de inerent naturii umane, de ce se manifestă în cele mai rele forme şi în cele mai „negre culori” anume în R.M?
Sunt nişte gânduri care mă provoacă după ce am auzit despre ştirea cu privire la o posibilă conspiraţie în cazul inundaţiilor recente din R.M.
Partidul comuniştilor indiscutabil au tot dreptul de a se pronunţa cu privire la orice ştire care o obţin, au tot dreptul de a desecretiza tot ce află şi găsesc de cuviinţă. Dar din câte am urmărit în presă, nimic din spusele lor cu privire la pretinsa spargere intenţionată a digului de la Nemţeni nu a fost susţinută prin careva probe; au fost doar vorbe, declaraţii în mass-media şi învinuiri la adresa guvernării şi României.
Cu toate acestea, este firesc să ne gândim şi din altă optică – dacă se tot pune pe prim plan ideea unei posibile conspiraţii, este firesc să ne dăm seama că spargerea intenţionată a digului, în cazul în care o fi fost aşa, putea fi comisă inclusiv de cei care înaintează învinuirea. Doar, în primul rând de această idee diabolică primii vorbesc ei, şi această idee putea să le vină în minte cu mult înainte de producerea inundaţiilor. În al doilea rând, ei puteau să lanseze această idee pentru ca mai apoi să poată da vina pe guvernarea actuală, ceea ce au şi făcut.
Dacă am porni de la ipoteza că nimeni nu poate exclude nimic, în acest caz, scenariul va fi după cum urmează – dacă vor câştiga forţele de dreapta alegerile, comuniştii foarte probabil vor folosi această învinuire pentru hărţuirea şi intimidarea guvernării, iar dacă vor câştiga forţele de stânga – ei vor înceta să vorbească de această învinuire, sau vor încerca să se apere cu această ipoteză împotriva măsurilor care vor fi întreprinse de guvernare pentru faptele comuniştilor comise anterior, inclusiv pentru această insinuare.
Oricum, evident este un lucru – fărădelegi se comit deoarece capacităţile sociale nu sunt suficiente pentru menţinerea guvernării „în echilibru”, aşa cum ar fi firesc, dar, cred că nici prea mult astfel de apucături nu se vor ţine lanţ interminabil.
Logica elementară sugerează că cel mai mult probabil este o insinuare răutăcioasă a comuniştilor, dar, dacă tot s-a pornit discuţia, cel mai bine ar fi efectuarea unei anchete ample internaţionale, de pe urmă căreia s-ar putea stabili exact dacă de vină este factorul uman, şi dacă da – cine este vinovatul.
