De Sorina Ştefârţă
„Când sunt la Chişinău, îmi pare că nu mai e mult până la schimbare. După ce mă întorc de la ţară, însă, rămân cu tristul gând că vor câştiga comuniştii şi că… ei vor rămâne pe vecie.” Era iunie, 2009, iar constatarea îi aparţinea unei prietene aproape apolitice. Şi, chiar dacă petrecuse în satul său natal nu mai mult de trei zile, iar localitatea cu pricina e situată la nu mai mult de 70 km de capitală -, îmi vorbea de parcă s-a aflat în alt timp şi în altă lume…
Alegerile din 29 iulie au scos comuniştii – cel puţin formal şi cel puţin pentru o vreme – din „eternitate”. Dar, în satele noastre, domină aceeaşi senzaţie de „alt timp şi altă lume”. Parcă tehnologizat (deşi, ca şi acum jumate de secol, conectarea la reţeaua de apă sau construcţia unui veceu civilizat sunt printre ultimele pe lista de priorităţi a tinerilor care-şi ridică o casă), astăzi satul nostru e la fel de dezinformat. Sau, poate, chiar mai dezinformat ca oricând. Căci „tarelcile”, precum au botezat sătenii noştri antenele parabolice care au împânzit Moldova, arată orice. Numai ce trebuie – nu. „Dar ce trebuie?, se vor grăbi să mă taxeze mai noii câini de pază ai audiovizualului autohton. Vreţi cenzură?”.
Nu vrem cenzură, dar… de ce să nu se facă puţină ordine, dacă omul nostru ştie cu ce se mănâncă tot showbizul rusesc şi manelele româneşti (ca să nu mai pomenim de divertismentul pentru maturi, la care au acces nestingherit copiii ai căror părinţi, din zori până în noapte, sunt prinşi cu treburile câmpului), dar nu sunt la curent cu aceea că, acum o săptămână, la sudul republicii NOASTRE a explodat o conductă de gaze, fapt ce a lăsat fără gaze zeci de sate. De-ale NOASTRE sate, domnilor, din R. Moldova!..
Exemple din astea sunt cu duiumul. La sate, lumea se uita ori la ORT, ori la „tarelkă” („Moldova 1” e în dizgraţie totală la scară naţională şi… cine ştie dacă, astăzi, acest fapt e „un mare păcat” ori „un mare noroc”). Nici pomină de PRO TV Chişinău – doar cel Internaţional, la care ştirile din Basarabia le cauţi cu lumânarea. Nici urmă de TV 7 – cu excepţia grilei care vine direct de la Moscova, unde Moldova de asemenea nu e în „top news”. Să te mai miri că primii în topul politicienilor noştri sunt… Putin şi Medvedev?
Nu ştiu cum poate fi reparată această situaţie – omul are dreptul la alegere şi niciun raţionament strategic ori de altă natură nu e mai presus de acest drept. Nu ştiu dacă nu e „prea târziu” să se facă ordine, dacă nu cumva „tarelka” s-a cocoţat definitiv deasupra satelor noastre, săpând, încet şi sigur, groapa veşniciei. Cert e că trebuie să se încerce o schimbare. Mai exact, să li se propună oamenilor şi altceva. Alt produs. Altă televiziune. Cu acoperire naţională. Într-un spirit naţional. Nu patriotard. Să li se amintească despre faptul că există evenimente şi în ţara LOR, ai căror cetăţeni şi patrioţi spun că sunt… Iată că am folosit un cuvânt pe care fosta guvernare l-a profanat consecvent, prin faptul că, timp de opt ani, a fi patriot însemna a fi „pentru noi, împotriva cuiva” – „împotriva românilor”, să zicem… Mie mi-ar plăcea să fim „pentru noi, împotriva noastră”. Împotriva ignoranţei noastre.
Altminteri, „tarelka” ne va îngropa pe toţi.
