De Sorina Ştefârţă
Miercuri, pentru prima dată de la rechemarea, la sfârşitul anului trecut, a circa douăzeci de ambasadori ai RM de peste hotare, la Guvern s-a discutat la modul oficial şi deschis – cel puţin, astfel pare la prima vedere – despre misiunile noastre diplomatice. E adevărat că s-a vorbit mai mult despre bani şi nu se ştie încă dacă salariile stabilite pentru cei ce activează în ambasade – sume care unora ar putea să le pară extrem de „generoase” – sunt suficiente pentru un trai decent şi, mai ales, conform unui statut de diplomat.
Dar, vorba bancului – cum e ţara, aşa-i şi terorismul. Îndeosebi în perioadă de criză… Contează că acest subiect sensibil pentru mulţi în sfârşit a fost făcut public, ceea ce va diminua din veşnicele speculaţii precum că tot MAEIE-ul se vrea în ambasade pentru că acolo se câştigă mii şi milioane…
Totuşi, faptul că ieri s-a dat drumul la ceva aburi informaţionali nu a oprit din clocot oala în care se fierb câteva întrebări ce riscă să devină retorice la Chişinău: „Ce facem cu ambasadorii? De ce i-am retras, dacă nu avem pe cine trimite în loc? Iar dacă avem, de ce nu-i trimitem şi lăsăm misiunile de capul lor?”… Păstrând decenţa, Externele tac, la fel cum o face, decent, şi ministrul Iurie Leancă. Iar prin culoare se discută tot mai intens despre blestematul de algoritm politic, care nu încetează să-i conducă pe cei care ne conduc – AIE.
Problema ambasadorilor nu e nouă, nu suntem primii care o punem şi nici n-o facem pentru prima dată. Dovadă e şi interviul pe care l-am realizat cu dl Leancă la începutul lui 2010 („Integrarea europeană nu va fi simplă, dar nici imposibilă”), şi unde el a şi spus fraza pe care astăzi o citează cu maliţiozitate „falşii amici”: „…Am pus problema reorganizării corpului de ambasadori pe principiul meritocraţiei, în vederea profesionalizării întregului corp diplomatic, ca să ne debarasăm de abordarea opacă şi bizantină în procesul de selectare a cadrelor…”. Tot atunci, dl ministru m-a asigurat că nu va permite implicarea algoritmului în procesul de desemnare a viitorilor ambasadori: „Deocamdată, nu am simţit nicio presiune politică şi sper nici să nu o resimt”. Şi totuşi, ceva nu merge. Iar teren mai fertil pentru speculaţii, decât acest banal „nu merge”, nu există.
Speculaţiile – era şi logic – n-au întârziat să apară. Iată doar câteva produse ale „fabricii de zvonuri”, pe care le scriu doar în speranţa că, citindu-le, cei patru lideri ai blestematului algoritm se vor întreba dacă nu cumva, prin „opacitatea bizantină” pe care ei o lasă să planeze în continuare asupra acestui proces, R. Moldova i se face mai mult rău, decât bine. Aşadar: „toate cele patru partide se bat pentru America…”; „şi acad. Gheorghe Duca vrea la Washington, e dispus să renunţe şi la Academie…”; „Ghimpu a mai găsit nişte nepoţi pe care să-i trimită prin lume…”; „Urecheanu cere o ambasadă bună pentru fiu-său…”. Şi Vlad Filat s-ar putea să vrea „anume pe cineva, anume undeva” – deocamdată, însă, nu am auzit nimic despre asta. În plus, vreau să cred că ministrul Leancă e sincer atunci când afirmă că se bucură de tot sprijinul premierului în acţiunile sale. Altminteri, s-ar putea întâmpla ca tocmai algoritmul să ne joace festa nouă, dar şi celor patru componente ale AIE, care ne-a promis să ne ducă pe drumul luminos al integrării europene…
Am recurs la zvonuri nu pentru că mi-ar plăcea îndeletnicirea. Pur şi simplu, pe lângă faptul că la noi zvonurile politice deseori se adeveresc, am vrut să arăt o dată în plus că lipsa de informaţii naşte… monştri. Şi exact de un corp diplomatic „monstruos” mă tem cel mai mult. Timp de opt ani, am tot înjurat ambasadorii „comunistului Voronin” pentru că ne făceau de râsul lumii prin inteligenţa limitată (inclusiv la nivelul cunoaşterii a doar două limbi – rusă şi… de stat), dar mai ales prin servilismul necondiţionat faţă de regimul de acasă. Acum, schimbarea odată promisă, nu avem dreptul să mai călcăm în aceeaşi strachină. Căci asta ar însemna să ne pierdem definitiv credibilitatea.
Ce legătură are asta cu fantomaticul algoritm – care nu este, dar există, de vreme ce se impune? Şi de ce cred că Externele riscă să fie ţapul ispăşitor al numitului algoritm? Simplu ca bună ziua, chiar dacă mă îndoiesc că decentul ministru Leancă va accepta să recunoască vreodată: acum, în capul MAEIE zboară pietrele ce ar trebui să ajungă în fruntea… algoritmului. Pentru că nu Externele, ci liderii AIE (chiar dacă, formal, Guvernul aprobă candidaturile la propunerea ministerului, iar preşedintele emite decretul) pot decide ziua în care cele douăzeci de misiuni diplomatice moldoveneşti îşi vor recăpăta liniştea prin… venirea unui ambasador. E şi asta o chestie de imagine de ţară.
Şi dacă am început acest text cu meditaţii despre austeritate, aş mai avea o întrebare pentru dragul de algoritm: ştie el oare că în aceste luni R. Moldova a plătit şi continuă să plătească pentru reşedinţele ambasadorilor, închiriate în capitalele europene – care stau pustii, dar există? Cred că, totuşi, ştie…
