După decenii dominate de neîncredere, relaţiile dintre Rusia şi NATO s-au îmbunătăţit. Pe termen lung se impune însă un parteneriat.
La summitul de la Lisabona, din 19 şi 20 noiembrie, liderii NATO vor adopta o nouă strategie, care va include şi o mai bună relaţie cu Rusia. Nu este prima încercare de apropiere dintre cele două tabere, după sfârşitul Războiului Rece. Şi nici de această dată nu există garanţii de succes, dar perspectivele nu sunt rele: în ultimii ani, relaţiile dintre Rusia şi marile state de pe continentul european s-au ameliorat.
Mai mult chiar, politica de "Reset", proclamată de preşedintele american, Obama, a adus deja primele rezultate pozitive, precum noul program de dezarmare START sau refuzul Rusiei de a vinde Iranului sistemul anti-rachetă S-300.
Riscuri pentru siguranţă în Europa
Există tot mai multe opinii referitoare la slăbirea arhitecturii de securitate din Europa. Războiul ruso-georgian din august 2008 a fost cel mai clar exemplu al modului în care se manifestă "conflictele îngheţate". Şi asemenea conflicte există în cel puţin două zone din Europa, în Transnistria şi în Nagorno-Karabah.
În plus, nu trebuie ignorată nici teama pe care Rusia o provoacă încă statelor din Europa Centrală şi de Est şi ţărilor Baltice.
Lipsa unui concept stabil de siguranţă în Europa, care să servească intereselor tuturor statelor, inclusiv celor ale Rusiei rămâne o problemă acută. O mai bună colaborare a Rusiei cu structurile europene şi cele transatlantice ar trebui să devină prioritară.
Decizii importante
Un pas important pentru un eventual parteneriat ca şi pentru întărirea încrederii reciproce ar putea fi un scut anti-rachetă comun. Decizia ar trebui luată după analizarea atentă a ameninţărilor comune la adresa Europei, deci şi a Rusiei, din partea unui Teheran deţinător de arme atomice.
Dar, nu numai găsirea unei strategii comune privind scutul anti-rachetă, ci şi eventuala ne-ratificare a noului program START de către Senatul american sau politica Moscovei faţă de Iran ar putea afecta parteneriatul dintre NATO şi Rusia.
Rămâne de văzut care va fi construcţia politică de bază pentru parteneriatul dintre Rusia şi NATO: un nou Tratat, o nouă Cartă sau o posibilă, dar îndepărtată, aderare a Rusiei la NATO.
Decizia nu va fi uşoară pentru nici una din cele două părţi. Atât voci din NATO, cât şi adversarii interni ai Kremlinului critică deficitele democratice din Rusia zilelor noastre. Pe de altă parte, slavofilii se tem de o eventuală pierdere a identităţii ruse.
Şi totuşi, care ar fi alternativa unui parteneriat? Continuarea rivalităţii latente şi anacronice dintre Rusia şi NATO, în vreme ce lumea continuă să evolueze?
