Republica Moldova intre ambitiile marilor interese politice si energetice

Democratia publica articolul de analiza „Reflectii pe marginea unei sesiuni politice”, semnat de analistul politic Viorica Antonov, care isi propune sa faca o radiografie a securitatii RM in contextul in care, pe plan mondial, relatiile dintre Rusia si Alianta Nord-Atlantica (NATO) nu scad din intensitate.
Prin iesirea din tratatul privind Fortele Armate Conventionale in Europa (FACE), Rusia s-a dispensat de obligatiile acestuia, iar „cresterea potentialului militar rusesc in afara conditiilor tratatului FACE se transforma intr-o amenintare la adresa securitatii spatiului euro-atlantic”. Ca urmare, regiunile din vestul Rusiei devin o zona supusa unui control rigid la frontiera. „Aceasta decizie din partea Kremlinului vorbeste de o eventuala amenintare la adresa securitatii Moldovei, indata ce Rusia va lua decizia de a-si regrupa fortele armate in regiunea transnistreana”, scrie Viorica Antonov.
In continuare, citim ca dialogul dintre NATO si Rusia „risca sa se transforme intr-un proces de rivalitate”, iar aceasta in imprejurarile in care NATO „isi dezvolta sine qua non sistemele superioare militare”, iar Rusia „continua politica de inarmare”.
Constienta ca Europa depinde energetic de gazele rusesti, Rusia incearca sa consolideze un zid de rezistenta impotriva influentei americane in Orientul Mijlociu, creandu-si aliati stabili in politica energetica si limitand astfel sansele Europei de a-si gasi parteneri alternativi in sectorul energetic, adica altii decat Rusia si satelitii sai.
In aceasta conjunctura, scrie Antonov, se evidentiaza doua momente. „Unul vorbeste despre faptul ca spatiul euro-atlantic devine foarte ingrijorat de cresterea potentialului militar rusesc care-i pune sub amenintare securitatea; al doilea moment este ca Europa depinde in continuare de resursele energetice ale Rusiei, iar politica energetica a celei din urma se tot extinde geografic prin demararea unor noi proiecte energetice, asa cum sunt South Stream, North Stream, Blue Stream”.
Parteneriatul dintre Rusia si Iran, care ar putea juca rolul de aliat strategic al Rusiei in disputele energetice privind bazinul Marii Caspice, este, astazi, „cel mai ponderat subiect de discutii”.
Spre finalul analizei citim ca, in contextul in care infrastructura Rusiei „este fragmentata astazi si rupta de centru”, influenta acesteia in Organizatia Cooperarii de la Shanghai (OCS) nu poate dura, intrucat „China cheltuieste sume colosale pentru a-si dezvolta propria infrastructura, pe cand Rusia isi largeste geografia externa de conducte de gaze, neglijand-o pe cea interna”. Acest fapt ar putea duce la o intimidare economica din partea Chinei.
De vreme ce nu este simplu de a presupune ce ar urma sa intreprinda Rusia, este prematur sa conchidem ca, in frunte cu un nou presedinte, Moscova „isi va readuce politica energetica in parametrii sai economici si nu politici”, citim in concluzia analizei publicata de ziarul Democratia. // DECA-Press