De Valeriu Saharneanu
Sâmbătă la Chişinău s-a produs un eveniment fără precedent: ambasadorii ţărilor membre ale Uniunii Europene în frunte cu comisarul pentru extindere şi politici europene de vecinătate, [cehul Štefan Füle], împreună cu Alianţa de Guvernare a Republicii Moldova au sărbătorit Ziua Europei în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Nu poate exista semn mai clar că Europa a desfăcut larg braţele pentru a cuprinde Republica Moldova şi a o aşeza pe un loc vizibil al perspectivei sale de integrare. Faptul este deosebit de important în conjunctura geopolitică, dar şi curat politică a momentului. După suprimarea Georgiei în 2008, înfrângerea forţelor pro-europene în Ucraina în alegerile de la începutul acestui an şi venirea la putere la Kiev a lui Ianukovici, un pro-rus militant, Republica Moldova a rămas unica ţară din proiectul Parteneriatului Estic în care procesele politice se dezvoltă în favoarea ideii europene. Uniunea Europeană nu îşi poate permite să piardă şi Republica Moldova în turnirul geopolitic cu Federaţia Rusă. Aflată în plină ofensivă, Rusia se va mai gândi doar să se lingă pe bot cu Republica Moldova. Ea va încerca din toate puterile şi cu instrumentele pe care le are în disponibilitate, inclusiv cu cel mai nou căpătat în dotare, Ucraina, să se înfrupte din Republica Moldova, jertfă pe care o ţine în ghearele politicilor ei duplicitare de pe când aceasta tot încearcă să rupă în disperare şi, de una singură, lanţul dependenţei sale de Moscova.
Politica noii Rusii, în ceea ce priveşte sferele de influenţă nu se deosebeşte prin nimic de cea a ţarilor sau a satrapilor bolşevici. Astfel, zilele acestea, liderii Rusiei şi Ucrainei se vor întâlni la Kiev pentru a semna un acord care să prevadă deschiderea frontierei ucrainene pentru mărfurile din zona transnistreană, ocolind Chişinăul oficial. Aceasta vine în contradicţie cu angajamentele semnate mai înainte de Ucraina şi Uniunea Europeană referitor la regimul de funcţionare a frontierei dintre Republica Moldova şi Ucraina. La Kiev, Rusia şi Ucraina vor continua, la un nivel mai superior, asimilarea propriu-zisă a regiunii transnistrene a Republicii Moldova. Desigur, sub aceaşi muzică afonă a respectării suveranităţii şi integrităţii ei teritoriale. Mutările Moscovei pe tabla de şah a pretinsei sale zone de influenţă arată că viuziunile ei asupra viitorului acestui spaţiu nu se deosebesc prin nimic de cele ale ţarilor ruşi de altădată şi ale bolşevicilor sovietici de alaltăieri. Or, consolidarea factorului rusesc în fostele republici sovietice nu poate conduce decât la reeditarea în altă formă a unei Rusii neoimperiale, fortificată de state-satelit vasale şi bazată pe ideologia supraputerii sale excepţionale. Vorba vine: ce iese din pisică, şoareci mănâncă.
Recentele evenimente din 9 mai şi mai cu seamă cele de sâmbătă, 15 mai, legate de Ziua Europei, arată că Republica Moldova se află exact pe linia de demarcaţie a celor două interese, linie care trece implacabil pe râul Nistru. Cu susţinerea Uniunii Europene şi a Statelor Unite ale Americii, Alianţa de Guvernare de la Chişinău a pornit motoarele pe vectorul european. În acelaşi timp, Moscova, care controlează politic şi administrativ regiunea transnistreană, unge stăruitor osia Ucrainei, roata mare pe care urmează să fie trasă Republica Moldova. Astfel, Kremlinul troglodit încearcă să se răzbune pentru neascultarea moldovenilor, rupând definitiv Republica Moldova în două, or, dacă se poate, în mai multe bucăţi. Ce e drept, încă nu se ştie cât de eficientă poate fi această procedură punitivă a Moscovei, având în vedere că în chiar interiorul Ucrainei este în proces de formare o mişcare naţională de salvare a statalităţii ucrainene motivată de cedările şocante făcute de Ianukovici Rusiei. Se poate întâmpla că în loc de Republica Moldova pe roată ucraineană să fie urcată chiar invincibila Rusie. Altă vorbă vine: cine sapă groapă altuia, cade singur în ea.
Oricum, în pofida oricăror pericole şi ameninţări, Republica Moldova trebuie să îşi joace din răsputeri şi până la urmă şansa sa europeană. Spre deosebire de alte perioade istorice, când s-a văzit ajunsă la răspântii de destin, Republica Moldova astăzi nu este singură, iar sprijinul Uniunii Europene şi al Occidentului în întregime nu este doar unul moral, simbolic sau declarativ, cum s-a mai întâmplat. Susţinerea este multilaterală, solidă, inclusiv financiară. Sprijinul este incontestabil şi palpabil, aşa precum a putut fi văzut de cetăţenii noştri sâmbătă, de Ziua Europei, în plină Piaţă a Marilor noastre Adunări Naţionale, acolo, de unde au pornit spre împlinire toate speranţele noastre de întregire naţională.
