De Cornel Ciobanu
Relaţiile dintre România şi Republica Moldova în 2009 au cunoscut o evoluţie spectaculoasă, de la o stare apropiată de război diplomatic în prima jumătate a anului, spre o situaţie de înţelegere şi coordonare totală dintre cele două capitale, spre sfârşitul anului, odată cu schimbarea guvernării de la Chişinău.
2009 ‘a prins’ cele două state într-o lipsă aproape totală de dialog şi relaţii destul de antagoniste, în urma mai multor schimburi de replici din partea ambelor capitale, dar în special din cauza reacţiilor bolnăvicioase ale fostei conduceri a Republicii Moldova. Semnarea Acordului de frontieră şi a Tratatului politic de bază erau principalele condiţii cerute de Chişinău pentru restabilirea relaţiilor, în timp ce Bucureştiul continua să insiste asupra semnării Acordului de mic trafic la frontieră şi deschiderea a două consulate româneşti la Bălţi şi Cahul. În plus, autorităţile moldovene acuzau cu diferite ocazii Bucureştiul de implicare în afacerile interne ale Republicii Moldova şi ‘românizare forţată’.
În pofida acestei situaţii, este posibilă organizarea unei vizite a fostului ministru român de externe, Cristian Diaconescu la Chişinău, la 22 ianuarie, vizită care a fost comentată de mai mulţi politicieni de peste Prut ca fiind una politică, ce avea drept scop lustruirea imaginii comuniştilor, în ajunul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare. Vizita nu a reuşit să aducă rezolvarea vreunei probleme pe agenda relaţiilor bilaterale, iar fostul şef al diplomaţiei moldoveneşti a declarat franc că Republica Moldova nu are nevoie de serviciile României în calitate de avocat pe calea integrării europene, ajutor pe care Bucureştiul l-a propus în repetate rânduri. Nici problema deschiderii consulatelor româneşti, existentă la acea etapă, nu a fost reglementată, Chişinăul înaintând solicitarea de a deschide, în sistem de reciprocitate, două secţii consulare la Iaşi şi Constanţa.
Campania electorală care a urmat peste Prut a redus din interesul pentru politica externă, dar nu şi din acuzaţiile la adresa României din partea liderilor comunişti, care cu diferite ocazii, la întâlniri electorale, o acuzau pentru implicare în treburile interne, prezentând-o ca pe principalul duşman pe plan extern al Republicii Moldova şi statalităţii moldoveneşti.
Luna aprilie 2009 a însemnat transformarea relaţiilor dintre Bucureşti şi Chişinău, destul de dificile, într-un adevărat război diplomatic, însoţit de declaraţii dure, expulzări şi rechemări de diplomaţi, ameninţări şi jigniri.
La 5 aprilie 2009, în Republica Moldova au avut loc alegeri parlamentare la care, potrivit rezultatelor, Partidul Comuniştilor, aflat de opt ani la guvernare, a obţinut o nouă victorie. Opoziţia a contestat rezultatele scrutinului şi a acuzat fraudarea votului. La 6 şi 7 aprilie, în centrul Chişinăului au avut loc ample proteste anticomuniste, care însă se transformă în violenţe ce conduc la distrugerea sediilor parlamentului şi preşedinţiei şi la altercaţii cu poliţia.
La 8 aprilie, fostul preşedinte moldovean Vladimir Voronin acuză România de participarea la organizarea protestelor, pe care le-a calificat drept tentativă de uzurpare a puterii în stat. El aduce drept argument în acest sens faptul că, în timpul protestelor, pe clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei au fost arborate drapele ale României. În aceeaşi zi, ambasadorul României la Chişinău, Filip Teodorescu, împreună cu ministrul-consilier al Ambasadei, Ioan Gabriel Gaborean, sunt declaraţi persona non-grata şi sunt obligaţi să părăsească ţara în decurs de 24 de ore. Guvernul adoptă şi o hotărâre prin care este introdus regimul de vize pentru cetăţenii români, deşi aceasta, potrivit unor experţi, încălca propria legislaţie. De asemenea, Chişinăul şi-a rechemat ambasadorul de la Bucureşti. Ulterior, autorităţile moldovene au expulzat practic toţi jurnaliştii români, acreditaţi în Republica Moldova.
Scandalul a atras atenţia şi comunităţii internaţionale. Moscova a cerut României să condamne deschis violenţele şi şi-a anunţat susţinerea pentru acţiunile întreprinse de autorităţile de la Chişinău. În acelaşi timp Bruxellesul a chemat la restabilirea relaţiilor şi a condamnat Chişinăul pentru introducerea vizelor. Comisia Europeană s-a declarat ‘uluită’ de această decizie a autorităţilor moldovene.
Ulterior, Republica Moldova intră din nou în campanii electorale, mai întâi pentru alegerea preşedintelui ţării, iar după eşuarea acesteia, sunt anunţate alegeri parlamentare anticipate. Perioada respectivă, de până la 29 iulie 2009, este marcată de noi acuzaţii reciproce dure între Chişinău şi Bucureşti, mesaje ale celor doi preşedinţi şi refuzul Chişinăului de a acredita ambasadorul român, Mihnea Constantinescu.
Rezultatele alegerilor parlamentare repetate din 29 iulie conduc la revenirea treptată a normalităţii în relaţiile dintre cele două state. Partidul Comuniştilor pierde majoritatea parlamentară, iar noua majoritate, formată din patru partide, anunţă că îşi doreşte să înlăture abuzurile guvernării comuniste faţă de România şi intenţionează ca în cel mai scurt timp să elimine regimul de vize şi să semneze Acordul de mic trafic la frontieră.
La 17 septembrie, în aceeaşi zi în care Curtea Constituţională recunoaşte numirea sa în funcţia de preşedinte interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu semnează un decret privind eliminarea regimului de vize. O săptămână mai târziu, şi guvernul nou-ales aprobă o hotărâre similară. Mihai Ghimpu şi-a cerut în repetate rânduri scuze de la poporul român pentru abuzurile fostei guvernări.
La 25 septembrie este învestit noul guvern de coaliţie, condus de Vlad Filat. Acesta anunţă printre priorităţi şi restabilirea relaţiilor cu România. La 13 noiembrie, Vlad Filat întreprinde o vizită la Bucureşti, în care are întrevederi la cel mai înalt nivel, inclusiv cu preşedintele Băsescu şi premierul român Emil Boc. În cadrul acelei vizite a fost semnată şi Convenţia privind micul trafic la frontieră, care a servit drept subiect de discuţii între cele două state mai bine de un an jumătate, timp în care fostele autorităţi comuniste refuzau să o semneze.
Ulterior, guvernul de la Bucureşti decide să acorde ajutor financiar Republicii Moldova în valoare de 100 de milioane de lei, precum şi circa 400.000 doze de vaccin împotriva gripei pandemice.
La 29 decembrie, Mihai Ghimpu l-a invitat pe Traian Băsescu să efectueze o vizită la Chişinău, constatând ‘cu satisfacţie’ că anul 2009 a deschis largi perspective pentru dezvoltarea relaţiilor dintre Chişinău şi Bucureşti şi apreciind în mod deosebit ‘atitudinea frăţească’ pe care preşedintele României a manifestat-o faţă de ţara sa.
Într-un interviu acordat Agerpres la finele anului 2009, Ghimpu declara că printre cele mai mari realizări ale noii guvernări în privinţa relansării relaţiilor cu România se află faptul ‘că ne-am reabilitat în faţa României’, întrucât ‘cetăţenii şi conducerea acestui stat nu au meritat insultele aduse de către fostul preşedinte Vladimir Voronin’.
Anul 2010 continuă evoluţiile din a doua jumătate a anului trecut. La 21 ianuarie, Bucureştiul a transmis o solicitare de agrement pentru acreditarea lui Marius Lazurca în calitate de ambasador al României în Republica Moldova. Chiar a doua zi, Ghimpu a dat agrementul pentru acreditarea noului ambasador, astfel că în cel mai scurt timp acesta ar putea fi acreditat.
Traian Băsescu a acceptat invitaţia omologului său şi urmează să efectueze o vizită în Republica Moldova la 27-28 ianuarie, în cadrul căreia va avea întrevederi cu întreaga conducere de vârf a Republicii Moldova şi urmează să primească ‘Ordinul Republicii’ de la Mihai Ghimpu, care este cea mai înaltă distincţie a Republicii Moldova.
România, între timp, a reiterat că va sprijini în totalitate eforturile în privinţa integrării europene a Republicii Moldova, iar ministrul afacerilor externe, Teodor Baconschi, a lansat recent la Bruxelles Grupul informal de sprijin, la nivelul statelor membre UE, al acţiunii europene a Republicii Moldova.
Bucureştiul şi Chişinăul se pare că au ajuns la o sincronizare totală a relaţiilor şi îşi propun realizarea mai multor proiecte comune. Este deblocată situaţia privind deschiderea consulatelor, în curând urmează să intre în vigoare Convenţia privind micul trafic la frontieră, Chişinăul a permis deschiderea unor secţii de votare suplimentare pentru alegerile prezidenţiale din România. Cel mai important însă este că cele două capitale nu se mai privesc de pe părţi opuse ale baricadei, ci ca partenere, fiecare având încredere în cealaltă.
