De Arcadie Gherasim
Ultimele referinţe ale liderilor comunişti cu privire la soarta Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova demonstrează că ei au pus la cale o tentativă de a lichida documentul care a consfinţit ruperea noastră de imperiul sovietic, dar se cam tem să o facă. Pentru că prea s-au încâlcit în propriile ipoteze…
Uzurpatorul Voronin declară, de exemplu, că la 7 aprilie ar fi ars 80% din Arhiva Parlamentului, unde se afla şi originalul Declaraţiei, iar copia documentului este întreagă şi se află la Preşedinţie. Anterior, aventurierul politic Mark Tkaciuk ţipa că Declaraţia se află la Bucureşti. Deunăzi, vicepreşedintele parlamentului dizolvat anunţa presa că Declaraţia de Independenţă „poate fi recuperată în cinci minute”. Dacă „a recupera” înseamnă „a dobândi din nou; a recâştiga”, trebuie să înţelegem, din spusele lui Vladimir Ţurcan, că documentul nici nu a ars, nici nu a fost răpit de „ocupanţii români”, ci este intact şi se află bine mersi pe undeva pe aproape?..
Şi acum stau şi mă gândesc: oare nu cumva Ţurcan, cel care a fost filmat că dădea indicaţii tinerilor cum să arboreze pe Preşedinţie drapelul României, a mai avut la îndemână un grup special care că „ciordească” şi Declaraţia de Independenţă, ca mai apoi Voronin să dea vina pe tinerii protestatari? Că prea se leagă una de alta. Dacă a pus la cale „provocaţia” cu drapelele, de ce nu ar organiza şi „dispariţia” Declaraţiei? Iar dacă acum dă asigurări presei că documentul poate fi recuperat „în cinci minute”, i-am ruga tare frumos şi pe Ţurcan, şi pe Tkaciuk, şi pe Voronin şi toată gaşca lor să nu se facă nebuni, ci să pună Declaraţia de Independenţă la loc.
Pentru că ea este a noastră, şi nu a lor.
