„Cea mai mare provocare în legătură cu munca este că te simți ca stropul de apă în ocean. În primul rând pentru că munca pe care o facem nu este recunoscută ca și muncă. Fără această recunoaștere este evident că nu se respectă drepturile muncii. Nici nu poți să zici că aceste drepturi se încalcă, ele pur și simplu nu există.” (Interviu 5)
O zi obișnuită pentru un lucrător cultural independent nu are început clar și nici un sfârșit previzibil. Dimineața poate însemna redactarea unei aplicații de finanțare, coordonarea unei echipe de proiect, răspunsuri la e-mailuri venite din fusuri orare diferite sau pregătirea unui eveniment. După-amiaza e dedicată repetițiilor, montajelor sau întâlnirilor cu partenerii instituționali, iar seara se prelungește în discuții, postări, raportări și documentări. Munca artistică și administrativă se suprapun, timpul liber se topește între sarcini multiple. Nu mai știi dacă ceea ce faci vine încă din pasiune sau deja din epuizare.
Aceasta este realitatea descrisă de numeroși artiști și lucrători culturali în cadrul studiului „Condițiile de muncă și accesul la protecție socială în sectorul cultural independent din Moldova”, realizat de Lilia Nenescu, antropologă, activistă și coordonatoare de proiecte dedicate drepturilor omului, participării civice și sustenabilității urbane.
Rezultatele cercetării vor fi prezentate publicului în premieră pe 26 octombrie 2025, la ora 13:00, la Zpațiu, Casa Zemstvei (str. Șciusev 103), în cadrul unei discuții deschise cu autoarea.
Evenimentul are loc în cadrul ediției a 4-a SCA / Spații Culturale Alternative (21–26 octombrie 2025), care se desfășoară în mai multe spații din Chișinău: Casa Zemstvei, Apartamentul Deschis, Bunker, Șciusev 60, Țol și Muzeul de Istorie a Orașului Chișinău.
Veniturile lucrătorilor culturali independenți sunt neregulate și insuficiente. Mulți dintre ei lucrează fără contracte stabile, pe colaborări temporare, în formule atipice care nu oferă protecție juridică sau acces la sistemul social. Cei mai mulți combină mai multe surse de venit – proiecte ocazionale, activități freelance, vânzarea produselor sau serviciilor culturale proprii. „Activitatea artistică acoperă 10–20% din cheltuieli. Restul e improvizație.” (Interviu 22).
Munca artistică devine, astfel, o formă de rezistență, într-un mediu caracterizat de incertitudine financiară și lipsa accesului la protecție socială. O parte dintre artiști continuă să lucreze voluntar, autofinanțându-și proiectele, asumând riscuri personale și trăind cu sentimentul că ceea ce fac nu este pe deplin recunoscut ca muncă.
Mulți lucrători culturali nu sunt asigurați medical și nu au contribuții la pensie, fiind nevoiți să își caute un al doilea loc de muncă pentru a acoperi nevoile de bază. „Gândurile la pensie mă sperie. Din munca în cultura independentă nu ești asigurat social. Trebuie să ai un alt loc de muncă pentru cotizație.” (Interviu 5).
Această precaritate se resimte și în starea de sănătate fizică și mentală. Programul de lucru este des neregulat și extins, iar orele suplimentare – neremunerate. „Odihna nu prea există. Muncesc până după miezul nopții. O muncă se schimbă pe alta.” (Interviu 9). Dincolo de munca vizibilă, există un „timp ascuns” – perioade de documentare, repetiții, scriere sau promovare – care nu apar în niciun contract, dar care definesc întregul proces artistic.
Multe organizații independente funcționează datorită efortului voluntar al fondatorilor și colaboratorilor lor. Aceștia preiau simultan mai multe roluri – de la management și comunicare la producție și contabilitate. „Trebuie să fiu om-orchestră, să scriu singură despre expozițiile pe care le organizez. Aproape zece ani am lucrat voluntar, fără contabil, fără resurse, doar ca să ieșim din invizibilitate.” (Interviu 2). În timp, această acumulare de sarcini duce la epuizare, iar momentele de burnout se întâmplă tot mai des. „Am avut momente de burnout, măcar o dată pe an după Bookfest.” (Interviu 13).
Pentru mulți artiști și lucrători culturali, soluția a fost să caute proiecte și colaborări peste hotare. Activitatea internațională oferă o minimă stabilitate, dar lasă în urmă o consecință uriașă – un exod al competențelor culturale, o pierdere pentru societatea locală. „Privilegiul meu constă în faptul că am de muncă peste hotare și n-am deloc de muncă în Moldova. Dar dacă nu ai de lucru, nu-ți permiți să negociezi.” (Interviu 6).
În textul studiului sunt descrise exemple de modele din Franța și Germania, unde artiștii beneficiază de mecanisme specifice: un fond special de asigurări (KSK) sau un sistem de șomaj adaptat ritmului intermitent al muncii artistice. Soluțiile există, dar necesită voință politică și o reformă profundă a cadrului legal.
Studiul oferă, pentru prima dată, un fundament empiric solid pentru o reformă care să lege demnitatea muncii culturale de drepturile omului. În ultimele luni, lucrurile au început, la nivel de concept, să se miște într-o direcție favorabilă și necesară.
În iulie 2025, Guvernul a aprobat Legea freelancerilor, un pas posibil spre soluționarea parțială a problemelor legate de asigurarea medicală și socială a profesioniștilor independenți. Legea urmează să între în vigoare în ianuarie 2026.
În același timp, Strategia Națională pentru Cultură și Patrimoniu 2025–2035 propune o îmbunătățire a condițiilor de muncă prin sprijinirea artiștilor și a inițiativelor independente, facilitând accesul la spații publice, dezvoltând unele mecanisme instituționale de cooperare și introducând scheme de finanțare multianuală și predictibilă.
Dar și în contextul acestor progrese aceste măsuri rămân insuficiente. În continuare, particularitățile muncii artistice și culturale independente nu sunt recunoscute ca atare, iar lucrătorii culturali nu beneficiază de dreptul la o protecție socială adaptată muncii intermitente, care să le permită să activeze legal și demn fără a fi obligați să se înregistreze ca antreprenori.
Ne bucurăm că cei care și-au asumat angajamentele de îmbunătățire a condițiilor de muncă a lucrătorilor culturali independenți, vor avea ocazia să le și implementeze.
Evenimentul este organizat de Coaliția Sectorului Cultural Independent din RM în cadrul Blogului Cultural – blog dedicat Scenei Culturale Independente din Republica Moldova, cu suportul Guvernului Elveției.
