Drumul lor, alături de cel al altor deșeuri nesortate din municipiu, se încheie la unul dintre cele mai mari depozite din țară, la Țînțăreni.
Aici, după ce deșeurile sunt întinse pe suprafața depozitului, începe o serie de procese tehnice. Unele reduc impactul asupra mediului, iar altele țin sub control riscuri care, deși gestionabile, nu dispar complet.
Pentru cei aproximativ 9000 de oameni care locuiesc în apropiere, aceste măsuri nu anulează efectele depozitului, dar influențează felul în care acestea se resimt în timp.
În acest articol explicăm cum au ajuns gropile de gunoi să capete o reputație negativă, dar și ce încearcă autoritățile să schimbe – într-un context în care percepția publică pare, treptat, să se modifice.
Acesta este situat la circa 35 km Sud-Est de Chișinău și la aproximativ 5 km de satul Țînțăreni. Zilnic, aici sunt transportate deșeuri din Capitală și din localitățile din apropiere – în jur de 700 de tone de deșeuri solide.
Cu toate acestea, istoria sa începe în perioada sovietică. Depozitul a fost construit între 1984 și 1990, conform standardelor de atunci: capacitate mare de stocare, dar fără sisteme eficiente de prevenire a scurgerilor toxice.
Și poluarea apei rămâne o problemă moștenită, cauzată de levigatul care, în trecut, nu a fost controlat corespunzător, chiar dacă în prezent există o stație de tratare dedicată.
Același lucru este valabil și pentru emisiile de gaze, care, deși sunt acum captate, au fost în trecut principala cauză a unui incendiu izbucnit la depozit.
Printre alte riscuri se numără și dispersia deșeurilor ușoare, precum plasticul sau hârtia. Acestea au fost parțial limitate, depozitul fiind înconjurat de un gard perimetral care împiedică răspândirea deșeurilor pe terenurile din jur.
Depozitul se întinde pe o suprafață de 26 de hectare și are o capacitate de până la 44 de milioane de metri cubi de deșeuri necompactate – echivalentul a aproximativ 17.500 de piscine olimpice.
Sursa: Moldova.org
Autoritățile au ales un teren din apropierea localității Bubuieci, fosta mină Purcel. La început, au tratat această soluție ca pe una temporară. În practică, însă, locul s-a transformat rapid într-o adevărată problemă de mediu.
Deșeurile au fost depozitate fără un strat de protecție la bază, gazele de depozit nu au fost colectate, iar levigatul nu a fost gestionat corespunzător. În plus, apa de ploaie s-a infiltrat direct în masa de deșeuri, agravând riscurile de poluare.
În momentul suspendării activității, depozitul de la Țînțăreni acumulase aproximativ 19 milioane de metri cubi de deșeuri solide – mai puțin de jumătate din capacitatea totală.
Între timp, situația s-a schimbat semnificativ. La sfârșitul anului trecut, doar aproximativ 22% din capacitatea disponibilă mai rămăsese liberă.
În vara anului 2017, primăria din Țînțăreni a decis să ofere depozitul spre utilizare autorităților din Chișinău. De această dată, însă, colaborarea s-a bazat pe un contract.
Dacă anterior deșeurile ajungeau aici fără costuri, noul acord a schimbat regulile. Autoritățile din Chișinău și-au asumat obligații legate de protecția mediului și dezvoltarea infrastructurii necesare. Primăria municipiului gestionează aceste responsabilități prin Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate”.
Aurelia Bahnaru, președinta Centrului de Instruire și Consultanță „e-Circular”, spune că astfel de aranjamente sunt neobișnuite. Din experiența sa, relațiile contractuale din domeniu vizează, de regulă, doar prestarea serviciilor, nu și astfel de forme de cooperare între autorități.
În opinia sa, cazul Țînțăreni rămâne unul interpretabil din perspectiva formulei contractuale și a modului în care colaborează autoritățile locale
Aceste fonduri sunt utilizate pentru diverse proiecte locale. În plus, contractul prevede și lucrări separate realizate de Chișinău.
Astfel, au fost reparate drumuri, au fost reabilitate rețele de apă și fântâni arteziene și a fost acoperită inclusiv o parte din diferența de cost pentru un metru cub de apă potabilă.
„Există echipamente moderne. Chiar în noiembrie anul trecut (n.red. În 2025) a fost achiziționat un compactor nou. Mai recent, am semnat un contract cu o companie care extrage biogaz, utilizat ulterior pentru producerea energiei electrice în Țînțăreni. Beneficiem de schimbările realizate și creăm noi locuri de muncă”, spune Vadim Bulgaru, primarul comunei Țînțăreni.
Acesta administrează comuna, formată din satele Țînțăreni și Crețoaia, din 2019.
Un alt rezultat al contractului l-ar fi reprezentat construcția integrală a sistemului local de alimentare cu apă – o investiție estimată la 37 de milioane de lei.
„Nimeni nu-și dorește în mod special un poligon de deșeuri lângă casă. Eu încerc să le explic că noi 30 de ani nu am beneficiat de absolut nimic de pe urma poligonului, în afară de poluare, fântâni otrăvite și miros insuportabil. Nemaivorbind de imaginea șifonată că ești din Țînțăreni și ai alături groapă de gunoi. Și atât cât vom mai prelungi contractul, să beneficiem maxim ca să lăsăm ceva în urmă copiilor și nepoților noștri”, adaugă primarul.
Sursa: Moldova.org
Acestea ar obliga autoritățile din Chișinău să mențină anumite facilități pentru a satisface locuitorii și a preveni noi proteste – ceea ce ar putea crea, în timp, un precedent pentru practici de tip coercitiv sau de „negociere sub presiune” între autoritățile publice.
Pe termen lung, primarul nu consideră această abordare una sustenabilă, motiv pentru care subliniază necesitatea unei strategii naționale care să protejeze comunitățile locale și să asigure funcționarea eficientă a instituțiilor publice.
Nu, m-am obișnuit. M-am născut acolo, în Crețoaia.
Se simte miros?
Nu, nu miroase.
Nu prea am observat miros. Înainte era mai puternic, prin 2020, acum se simte mai puțin.
Ce auziți de la alți localnici?
Sunt păreri că înainte se simțea mai tare mirosul.
Eu îs temporar aici, nu tot timpul. Mama mea locuiește aici. Când am locuit, am simțit puțin. Vara se simte mai tare.
Au fost perioade când mirosul era insuportabil sau, din contra, nu se simțea deloc?
N-aș spune, numai vara că se simte. Acum, uitați-vă, miros nu-i nimic. Poate în apropierea cealaltă se simte mai tare, noi suntem la o distanță mai mare.
Depozitul este foarte bun pentru satul nostru.
De ce?
Acum lucrurile sunt făcute foarte bine. Avem mașină care colectează deșeurile și ne-au dat și containere. Ne place cum a gestionat primarul situația.
Ajunge mirosul în sat?
Nu, nu ajunge, nu se simte. Înainte era, dar acum nu mai este. Pe vremuri, deșeurile erau transportate cu camioane mici și când treceau prin sat se simțea mirosul. Acum sunt camioane mai mari și acoperite și nu se mai simte nimic.
Cum este situația acum? Există miros?
Ni se pare că este mai bine. Nu mai este acel miros.
În ultima perioadă nu se prea simțea, după ce au făcut anumite schimbări, lucrări. Dar vara se simțea mai demult foarte tare.
Îmbunătățirile cam de câți ani le simțiți?
De vreo 2-3 ani.
Ce mai zic și alți localnici?
La noi mai tare venea mirosul de la Bîc decât de la groapa de gunoi. Toată zona asta (...)
Iată în zona aceea de peste drum care e mai aproape de poligon, oamenii mai tare simt. Când era precipitații și nu exista baraj, deșeurile se scurgeau la oameni.
Nu, nu prea se simte.
Lucrurile stau mai bine sau mai rău acum. Cum credeți?
Mai bine, cu mult mai bine.
Simțiți mirosuri de la depozit?
Nu, nu este miros. Acum este curat acolo. Înainte venea de la râul Bîc și de la ferma de porci. Primăvara aceasta s-a simțit, dar de la Bîc. Acolo (nota red.: la depozit) am văzut la televizor că este curat.
2-stabilită aici în tinerețe
Nu cam prea vine. Înainte venea, dar acum nu.
Există anotimpuri sau sezoane când mirosul diferă?
Mirosuri acum nu-s, când sunt călduri. Dimineața se observă tare, vara.
În ultimii 5-10 ani lucrurile stau mai bine sau mai rău?
Ei cum, la noi s-au stricat apele în sat.
Credeți că e de la groapă?
Numaidecât! Oamenii se tem să bea apă din fântâni.
De mult nu s-a simțit, nu știu.
Cam de când simțiți că e mai ok?
Acum, cam ultimii 5 ani. De când acolo s-au mai făcut lucrări, nu se simte așa. Mai mult se simte iată de la Bîc.
Sunt sezoane când se simte mai tare?
Primăvara.
Da.
Cât de tare și în ce zile, perioade?
Primăvara, toamna mai tare ca de obicei. Când e ceață, dimineața, seara. Când bate vântul în direcția asta.
În ultimii ani au fost mai multe schimbări la poligon, dvs. simțiți diferență?
Diferența că s-a făcut mai mare groapa. La miros nu este diferență - cum a fost așa și a rămas, poate chiar mai mult.
Cât de tare oamenii se plâng pe miros? Există perioade cu miros insuportabil?
Sigur, când bate vântul tare. Acum e frig și mirosul nu se simte tare.
„În general, putem spune că poligonul de la Țînțăreni este cel mai bine gestionat la etapa actuală”, menționează Iuliana Cantaragiu, fosta ministră a Mediului.
Totuși, chiar și în aceste condiții, experta subliniază că un poligon de deșeuri rămâne, prin definiție, o sursă de risc. Deși dacă noile tehnologii au contribuit la îmbunătățirea vizibilă a situației de la Țînțăreni, aceste măsuri doar reduc riscurile de mediu, fără a le elimina complet. Totodată, eficiența lor rămâne condiționată de monitorizare constantă, întreținere și angajament politic pe termen lung.
Una din tehnologiile care a făcut o diferență la poligon este stația de tratare a levigatului. Aceasta are o capacitate de procesare de 150 de metri cubi de lichid pe zi și funcționează pe principiul osmozei inverse. În urma acestui proces se obține apă tehnică (nepotabilă).
Osmoza inversă este un proces de purificare a apei prin care aceasta este forțată să treacă printr-o membrană semipermeabilă, separând eficient impuritățile, sărurile și substanțele dizolvate.
Printre stipulările prevăzute în contract se numără depozitarea gratuită a deșeurilor pe teritoriul poligonului, contribuția autorităților în lichidarea gunoiștilor neautorizate din localitate și compensația financiară.
Astăzi, conform primarului, situația de la poligon ar fi vădit mai bună decât câțiva ani în urmă. Din spusele edilului, asta se datorează în mare parte presiunii pe care au pus-o localnicii satelor împrejurate asupra autoritățile de la Chișinău. Cu toate acestea, am reușit să surprindem și altfel de păreri de la săteni.
Credeți că poate fi de la groapă?
Numaidecât.
Vă rog să-mi spuneți în ce perioade se simte mai tare mirosul?
Vara, când bate vântul. Încă acum, parcă oleacă s-a mai lăsat, dar au fost perioade foarte rele.
Vă amintiți când au fost acele perioade?
Sigur că ne amintim. Când au fost căldurile foarte mari. Dar în tot anul, nu avem ce zice. Încă în sat parcă așa ne acomodăm, dar când ne ducem pe deal, se simte când de pe dealul celălalt, vine pe acesta.
Știm că în ultimii ani s-au făcut schimbări. S-au pus stații de tratare, de epurare. Dvs. în ultimii ani simțiți o descreștere a mirosului?
A mirosului poate, dar credeți-mă că și apele sunt infectate foarte mult la noi. Apele în general sunt rele peste toată țara, dar la noi lasă de dorit de tot. Chiar avem fântână, noi bem apă centralizat, dar fântâna e afectată, probele arată foarte.
Per general simțiți că poligonul a afectat?
Da, da, nici nu se discută. Și sunt ani de zile. Noi iată așa (n.red. gest peste cap) ne-am săturat de toate astea. În altă parte nu mai duc gunoiul, doar aici. Dar nu-i normal, trebuie să întreprindă ceva. Sunt lucruri care nu merită să fie băgate în pământ, că și așa pământul nostru lasă de dorit de tot. (...) Știți, este o vorbă, dacă nu poți face bine, măcar rău nu face.
Eu mai des sunt peste hotare și dacă vin, păi numai pentru câteva săptămâni. (..) Simt miros, cum să nu se simtă.
Dar pe parcursul anilor credeți că s-a îmbunătățit situația sau s-a înrăutățit?
Totuna cred că tot ce merge, merge spre rău.
Da, se simte.
Se simte permanent?
Tot anul, dar mai ales în zilele cu ploaie sau de dimineață devreme. Iată am ieșit odată la 4 dimineața să trag niște aer curat, avem păduri alături. Totuna, iată se simte și așa.
Dar pe parcursul anilor credeți că mirosul s-a intensificat sau a scăzut din intensitate?
Noi mai tare simțim.
Oleacă este, dar nu ne afectează, mai mult la Țînțăreni se duce, dar ne afectează și pe noi câteodată.
În ce perioade simțiți mai tare mirosul?
Când e cald simțim.
În ultimii 7-8 ani simțiți îmbunătățiri?
S-au pus sonde, au pus gard ca să nu intre lumea - că lumea intra se ducea și căuta și pâine și altceva. Mirosul se observă când e foarte cald și dacă bate vântul contra tot este.
Dar legat de ape - credeți că apele sunt afectate din cauza poligonului?
Desigur, da.
Când bate vântul, mirosul de la poligon se simte tare bine. Pe tot parcursul anului indiferent de sezon.
Ce părere aveți - situația la poligon s-a îmbunătățit de-a lungul vremii sau s-a înrăutățit?
S-a înrăutățit îmi pare că. Mirosul parcă din ce în ce mai tare.
Care este percepția dvs., ca locuitor, despre faptul că aveți un poligon de deșeuri în apropiere?
Eu una n-aș dori așa ceva, fiindcă aici sunt mulți locatari și acest miros noi îl simțim. Și chiar și te îmbolnăvește anume apa din fântână. Toată apa e contaminată.
Credeți că e de la poligon?
Da, eu așa socot.
Nu, nu simțim.
Ce impresie v-ați creat despre situația la el pe parcursul timpului?
Nu știm, nu prea am auzit.
Nu miroase pe timp de iarnă. Pe timp de vară este, da, dar tot nu pot să zic că așa tare.
Ce mai auziți de la alți locuitori?
Mă uit că lumea spune că le miroase, mie parcă nu-mi miroase așa insuportabil.
Care e situația cu apele?
Apele am înțeles că sunt rele, așa aud.
Toată vremea vine, dar vara mai tare totuși. Și lumea se revoltă că tare mulți se îmbolnăvesc, mai ales copiii de la putoarea asta.
În ultimii ani, hai să zicem 5 ani, simțiți îmbunătățiri?
Ei parcă oleacă, dar tot încă este. Mai ales cei din deal, mai aproape, mai tare simt.
Pe timp de iarnă când e rece nu prea, dar când sunt călduri mari și vântul bate în direcția noastră, atunci da.
Simțiți îmbunătățiri în ultimii ani?
Ei se străduie pentru că eu știu de când e deschisă știu ce era de la început acolo și ce este acum. Apoi statul a alocat bani la Țînțăreni și Geamăna să facă drumul ca oamenii să nu blocheze și să le dea voie să depoziteze acolo gunoiul. Altă ieșire nu-i, acolo e a Chișinăului.
În ultimii 7-8 ani vedeți situația mai gravă sau mai puțin gravă?
Clar lucru că e din ce în ce mai grav pentru că gunoiul se grămădește și se aduce permanent din oraș. Chiar dacă se face, se îngrădește, totuna acesta e gunoi, care el are consecințe... la urma urmei se duce în apele subterane, toate fântânile sunt afectate.
Mai mulți locuitori din Țînțăreni ne-au zis că ei nu simt miros, dar din Geamăna da. Cum se face? Teoretic Țînțăreni este mai aproape de poligon.
Noi nu simțim permanent miros, dar sunt cazuri când se simte. Acuma s-a mai perfecționat. S-au schimbat mașinile, noi. Dar când mergeau camioanele acelea vechi și umpleau satul cu gunoi. Noi vedem că se face înspre bine, dar e rău că totuna se depozitează și cum n-ai da, el de bine nu este. Câtă străduință n-ai face, e gunoiște, dar în gunoiștea aceea e tot ce vrei.
Ajunge la noi când perioada e cel mai cald, vara.
Simțiți că mirosul e mai puțin intens odată cu trecerea anilor?
Nu simt tare mare diferență, cam la fel. Casa e aici în jos și ajunge mirosul.
Da, uneori este miros. Vara se simte mai tare.
În ultimii ani s-a schimbat ceva legat de miros?
Eu miros nu simt, doar vara. În rest deranj nu este. Suntem cel mai aproape de poligon.
Conform ultimelor date existente, rata de îngropare a deșeurilor de la Țînțăreni constituie 85%-90%. Țările europene cu cele mai mici rate de îngropare a deșeurilor municipale sunt Germania, Austria, Elveția și țările scandinave (Suedia, Danemarca). Conform datelor Eurostat pentru 2022-2023, în aceste țări mai puțin de 10%, iar în unele chiar sub 2-3% din deșeurile municipale ajung la groapa de gunoi; restul este reciclat, compostat sau valorificat energetic.
Câteva teste de laborator realizate de Agenția Națională de Sănătate Publică (ANSP) în 2023 arată că apele din mai multe sonde arteziene din Țînțăreni au nivel de hidrogen sulfurat, fluor și sodiu necorespunzător. Apa prelevată din alte câteva fântâni publice este, la fel, neconformă, dar după conținutul de nitrați.
În Geamăna, testele din 2024 au confirmat indici necorespunzători pentru apă potabilă după conținutul de fluor și sodiu. Același lucru este valabil despre apa dintr-o sondă arteziană din Ciobanovca. Tot aici, calitatea apei cercetate din fântânile publice (2023 și 2024) nu este potrivită consumului după conținutul de nitrați și bacterii periculoase pentru sănătate.
Reprezentanții ANSP menționează că toate sondele arteziene și fântânile publice de mină nominalizate se află la o distanță mai mare de 1 km în raport cu poligonul de deșeuri.
Deși în apropierea depozitului de la Țînțăreni au fost realizate testări instituționale oficiale și analize periodice ale apei, nu există un program cuprinzător, public și pe termen lung de monitorizare a apelor subterane, care să urmărească aceleași fântâni în timp sau să identifice posibilele căi de contaminare de la depozit către sursele de apă potabilă.
Evaluările hidrogeologice existente, inclusiv cele susținute de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), modelează riscurile la anumite distanțe, însă nu înlocuiesc o monitorizare continuă și independentă, realizată pe parcursul diferitelor sezoane și la nivelul diferitelor straturi acvifere.
În consecință, deși problemele legate de calitatea apei sunt documentate la nivel local, persistă un gol semnificativ de cunoaștere în ceea ce privește dacă, cum și în ce măsură contaminările provenite din depozit afectează rezervele de apă subterană.
Mai mult, cetățenii ar fi nevoiți să scoată mai mulți bani din buzunare pentru consumul de apă filtrată, chiar dacă o mare parte s-ar folosi pentru necesitățile de întreținere a gospodăriilor.
În contrast cu aceste cifre, rinita alergică - o afecțiune adesea asociată cu poluarea aerului – apare foarte rar în statisticile oficiale. Numărul cazurilor raportate variază între zero și maximum 16 pe an, lipsind complet din evidențe în mai mulți ani consecutivi.
Bolile aparatului digestiv au afectat în mare parte adulții, conform acelorași rapoarte din 2014-2024. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în 2015, cu 154 de cazuri, adică 2,3% din numărul populației. După această creștere, în ceilalți ani cazurile au început să scadă, însă nu există un factor direct răspunzător de asta.
Deși aceste cifre nu indică focare majore sau creșteri bruște, ele descriu o povară cronică de boală, care persistă de la un an la altul.
Datele istorice privind bolile diareice, disponibile pentru perioada 2007–2025, completează acest tablou.
În anumiți ani se observă creșteri notabile, precum 25 de cazuri în 2009, 34 în 2014 sau 17 în 2022, incluzând episoade de salmoneloză, shigeloză și intoxicații alimentare.
Deși aceste episoade nu sunt continue, ele apar recurent, sugerând existența unor probleme structurale legate de igienă, siguranța alimentară sau calitatea apei.
Un moment aparte îl constituie anul 2021, când se înregistrează un vârf al mortalității. În acel an au fost raportate 31 de decese prin boli ale aparatului respirator și 11 decese prin boli digestive, cele mai ridicate valori din întreaga perioadă analizată, ceea ce poate fi explicat în contextul pandemiei COVID-19.
Cele mai mari valori au fost înregistrate în 2018 – 1918 cazuri și în 2022 – 1823 cazuri.
Experta Iuliana Cantaragiu menționează că procesul de închidere al unui poligon de deșeuri se supune unor reguli menite să reducă riscul asupra mediului.
Procedura de închidere a depozitelor este prevăzută de prevederile Hotărârii de Guvern nr.939 nr.29.11.2023 pentru aprobarea Regulamentului privind depozitarea deșeurilor.
2) Agenția de Mediu stabilește operațiunile de închidere a depozitului, această decizie nu afectează responsabilitatea operatorul depozitului de deșeuri prevăzută în autorizația de mediu pentru gestionarea deșeurilor;
3) Agenția de Mediu comunică operatorul depozitului decizia închiderii.
La etapa actuală nu există o hotărâre despre o suprafață specifică care va lua locul poligonului de la Țînțăreni. Cu toate acestea, avem un Plan de Gestionare a Deșeurilor pentru 2022-2027 care își propune modernizarea sistemului de gestionare a deșeurilor prin alinierea la ierarhia europeană: prevenire, reutilizare, reciclare și valorificare, reducând impactul asupra mediului.
Scopul este crearea unui cadru legal și instituțional modern pentru o economie responsabilă, gestionarea integrată a tuturor tipurilor de deșeuri și eficientizarea colectării.
Printre obiectivele Programului se numără reducerea, recuperarea și reciclarea deșeurilor, crearea unui sistem integrat de colectare și prelucrare, obligarea agenților economici să-și gestioneze deșeurile, stabilirea unor ținte de reciclare clare (ex: 40-60% recuperare până în 2027 pentru anumite fluxuri), stimularea sortării și colectării selective prin mecanisme de tip „plătește pentru cât arunci” (pay-as-you-throw) și scutiri pentru firmele care ating țintele.
Modul în care se va desfășura sistemul de management presupune ca mai multe regiuni și divizări teritoriale să coopereze ca serviciile de management să fie centralizate pe regiuni (Nord, Centru, Sud).
Crearea acestui sistem face parte din Proiectul Național „Deșeuri Solide în Republica Moldova”, care prevede construirea unui centru regional de reciclare și management ecologic în fiecare zonă. Aceste centre vor include stații de sortate, compostare și transfer, alături de achiziționarea echipamentelor și vehiculelor esențiale pentru colectare, transport și tratare. Proiectul mai contribuie la închiderea depozitelor neautorizate, promovând protecția mediului și sănătatea publică.
Astfel, în Republica Moldova există 8 astfel de regiuni, iar pentru câteva dintre ele au fost finalizate studiile de fezabilitate și urmează să se construiască infrastructura corespunzătoare.
