Chişinău / Moldova.ORG/ — De la acţiunea "Podul de Flori" s-au împlinit astăzi 21 de ani.
Evenimentul a consemnat prima deschidere a frontierei dintre România şi Moldova sovietică, după circa 50 de ani de la aşezarea graniţei pe râul Prut.
Acţiunea “Podul de Flori" a avut loc la 6 mai 1990 şi a fost organizată de Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni, în colaborare cu Asociaţia culturală Bucureşti-Chişinău şi Frontul Popular din Moldova. Atunci, locuitorii din Molodova sovietică au putut să treacă râul Prut, în România, şi invers. În acest sens, au fost aplicate metode de trecere a frontierei mult mai simplificate. De asemenea, au fost create, de-a lungul frontierei de 700 kilometri de pe Prut, opt puncte de trecere: Miorcani – Pererâta, Stânca – Costeşti, Iaşi – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albiţa – Leuşeni, Fălciu – Ţiganca, Oancea – Cahul şi Galaţi – Giurgiuleşti.
Cel mai mare flux de persoane a fost prin punctul de frontieră Ungheni-Pod Ungheni, pe unde au trecut circa 250.000 de oameni. Întâlnirea a fost una emoţionantă: lacrimi de bucurie, îmbrăţişări frăţeşti şi glasuri de fericire. Unii au trecut râul înot.
Oamenii care au venit în acea zi să treacă podul au adus cel puţin câte o floare, pe care au aruncat-o pe apă, ca un gest simbolic care rămas în istorie.
După acel eveniment, procedurile de trecere a frontierei moldo-române au fost simplificate considerabil.
Poetul Grigore Vieru a fost primul care a traversat atunci Prutul pe o barca de cauciuc. Îşi amintea cu drag de acea horă, "unică poate în lume", încinsă în mijlocul râului de basarabenii şi românii din dreapta Prutului. "Era o tensiune emoţională de nedescris.
Oamenii se strigau pe nume unii pe alţii şi se regăseau după ani şi ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă şi a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniţi. Aveau mari emoţii şi nu îndrăzneau să facă nici o mişcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit şi ceilalţi.
S-au întâlnit toţi la mijlocul Prutului şi au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut şi nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii.
De aceea spun că par caraghioşi astăzi cei care ironizează Podul de Flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei".
