Planetariul din Brânza.
Satul în care stelele sunt mai aproape
Într-un sat mic din sudul Moldovei, care la prima vedere nu se deosebește cu nimic de localitățile din jur, nopțile sunt mai colorate. Când cerul e senin și plin de stele, din curtea liceului se aude un scârțâit morocănos al acoperișului pliant, care se deschide încet și prin care copiii și adulții privesc prin vizorul telescopului spre Lună, spre Mercurul tăcut de lângă ea și spre stelele căzătoare care se sting în întuneric.
Satul Brânză, r. Cahul, a devenit cunoscut la 1 iunie 2019, când în subsolul liceului a fost construit un planetariu, iar mansarda a fost transformată într-un loc bine păzit și liniștit unde se află un telescop Celestron, cu apertura de 35,5 cm, la care vrea să ajungă fiecare din sat și nu numai. Asta după ce academicianul Ion Bostan, directorul Centrului Național Tehnologii Spațiale din cadrul Universității Tehnice a Moldovei, originar din satul Brânza, a decis că o parte din fondurile universității trebuie să fie investite în construirea unui planetariu în satul lui de baștină, un sat cu 2 128 de locuitori, 628 de gospodării, amplasat la o distanță de 23 km de Cahul și 151 km de Chișinău. Astfel, acesta a devenit al doilea planetariu din Moldova. Tot atunci, administrația liceului a schimbat și numele instituției de învățământ în Liceul teoretic „Academician Ion Bostan".
„Cine nu are un Bostan, să-și facă", le-a spus academicianul jurnaliștilor când a fost întrebat de ce planetariul nu a fost construit într-un oraș mai mare?
„Cine nu are un Bostan, să-și facă", le-a spus academicianul jurnaliștilor când a fost întrebat de ce planetariul nu a fost construit într-un oraș mai mare?
Alexei Banu, profesorul de fizică și astronomie al Liceului din Brânza este cel care are „cheia" la Univers. Este tânăr, timid și un mare visător. Vrea să schimbe metodele de predare, să renunțe la conspectele interminabile și învățatul pe de rost, și să-i încurajeze pe elevi să devină mici cercetători. „Timpurile se schimbă și nu poți să te încăpățânezi și să predai la fel ca în urmă cu 20 sau 50 de ani", constată el.
Amenajarea planetariului în liceul unde a învățat, iar acum și predă l-a luat prin surprindere. „Cine s-ar fi gândit la un planetariu într-un sat?", zâmbește el. Apoi a urmat o altă surpriză. Era nevoie de cineva care să predea astronomia. Ce te faci cu un planetariu construit, dacă nu ai un specialist? „Și m-au ales pe mine. Mereu eram pasionat de stele și planete, dar nu ca să predau", recunoaște el. Înainte de a accepta poziția, Alexei a început să citească, să studieze. Serile urca la telescop și descoperea noi forme și corpuri cosmice. Frumusețea stelelor l-a convins, așa Alexei a devenit responsabil de planetariu.
Prima lecție a fost cea care i s-a întipărit cel mai bine în memorie: „Mă așteptau toți la ușă. Stăteau toți buluc acolo și voiau în planetariu. Întrebările nu se mai terminau: Ce-i asta? Dar ce-i acolo? Ce reprezintă imaginea dată? Era o lume nouă pe care am descoperit-o împreună", zâmbește el. Apoi au urmat alte lecții, au început să vină grupuri de copii din satele vecine, apoi și din orașe. „Stăteau și adulții în rând", își amintește Alexei.
Mai întâi s-au plimbat prin sala puternic luminată cu pereții albi pe care atârnau fotografii colore cu corpuri cerești. După care s-au întins pe canapeaua în formă de cerc, ca în jurul unui rug. Luminile s-au stins, iar ecranul în formă sferică din interiorul culopei a prins viață, creând senzația de navă cosmică. Imaginile video erau prezentate în format 3D la 360 de grade. „Îmi tremura vocea, dar era minunat", povestește Alexei.
Copiii iarăși îl inundau cu tot felul de întrebări: „Pe Jupiter plouă cu diamante? De unde savanții știu că au dreptate?" De multe ori nu găsea răspuns la toate întrebările, dar îl căuta. „Le spun: nu sunt atotștiutor. Învăț și eu. La unele întrebări am să răspund la lecția următoare. La altele chiar îi rog pe dânșii. Sunt informații pe care ei singuri pot să le afle și să ni le povestească. Acesta e un mod de a-i pune să gândească și să facă cercetări", spune profesorul de 28 de ani, cu ochii de un albastru-gri limpede.
Planetariul a trezit la o nouă viață satul care plutea parcă într-o rutină melancolică. „I-a făcut pe copii să viseze, i-a făcut să cerceteze și să vrea să învețe", spune cu entuziasm Alexei.
Pandemia însă a închis pentru câteva luni ușa planetariului. Totuși, în serile senine, acoperișul pliant se deschide și obiectivul telescopului se îndreaptă încet spre lună.
Acest material a fost documentat la sfârșitul lunii februarie,
cu puțin timp înainte de începerea pandemiei.
Pandemia însă a închis pentru câteva luni ușa planetariului. Totuși, în serile senine, acoperișul pliant se deschide și obiectivul telescopului se îndreaptă încet spre lună.
Acest material a fost documentat la sfârșitul lunii februarie,
cu puțin timp înainte de începerea pandemiei.
Foto credits: Oana Rusu, Polina Cupcea (Adevărul), SELLWELLGETTY IMAGES, NASA
