De Iurie Chiorescu
Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) va avea sorţi de izbândă numai în cazul în care va răspunde aşteptărilor electoratului. Deocamdată, doar denumirea coaliţiei şi instalarea Guvernului Filat insuflă un optimism moderat. În rest – aceeaşi propagandă comunistă la „Moldova 1”, viceminiştri şi funcţionari publici comunişti, declaraţii contradictorii din partea liderilor AIE.
Dincolo de ideea integraţionistă, pe care pedalau la nesfârşit şi comuniştii, AIE are un program de guvernare ambiţios acceptat de către membrii coaliţiei şi de a cărui realizare depinde imaginea acestei entităţi politice atât în interiorul ţării, cât şi în exterior.
În primul rând, imaginea contează enorm în perspectiva stabilităţii social-politice de care Moldova are nevoie, iar în al doilea rând, o percepţie bună a republicii noastre în lume ar stimula venirea ajutoarelor şi investiţiilor şi ar accelera procesul de integrare europeană. În această ordine de idei, prioritatea AIE trebuie să fie realizarea Programului de activitate a guvernului pentru anii 2009-2013.
Problema numărul unu care urmează să fie soluţionată în regim de urgenţă este completarea structurilor Guvernului Filat cu cadre compatibile cu ideile liberal-democratice, care stau la baza Programului de activitate. Pentru toţi este evident că, după desemnarea persoanelor politice, adică a miniştrilor, urmează promovarea funcţionarilor. Iar aceasta – nu după principiul păgubos al algoritmului, ci în baza calităţilor profesionale şi a compatibilităţii lor cu principiile şi obiectivele asumate de AIE. Dacă se va insista pe algoritm, ne putem pomeni cu un executiv eterogen, pe alocuri nefuncţional şi măcinat de conflicte interne. Acest lucru trebuie înţeles nu numai de Filat, care şi-a asumat responsabilitatea politică a guvernării, ci şi de ceilalţi lideri de partide.
Pentru că un eventual eşec al guvernului va fi şi un eşec al Alianţei. Nu încape îndoială că nu pot fi compatibili cu politica guvernării liberal-democratice viceminiştrii comunişti, şefii de direcţii, departamente şi agenţii care au contribuit direct sau indirect la uzurparea puterii de stat de către Voronin şi au fost cei care au pus în aplicare toate fărădelegile Familiei. Nici ideologii comunişti cuibăriţi în Audiovizualul public şi în alte structuri ce lustruiau imaginea PCRM…
Evident că echipa lui Voronin urmăreşte cu mare atenţie orice mişcare a noii guvernări. Pe ei îi bucură orice stângăcie, orice neînţelegere sau pas greşit al AIE. Marea lor miză sunt alegerile anticipate, provocate de o eventuală nealegere a şefului statului. De aceea, până a pleca de la guvernare, comuniştii au completat cu oameni fideli lor toate structurile de stat, ordonându-le să se menţină în funcţii cu orice preţ, inclusiv să se lase pervertiţi de noua Putere.
În alegerile anticipate ei vor fi de mare folos şi vor putea din interior „demasca regimul antipopular liberal-democratic”. Eventualele încercări ale unor reprezentanţi ai componentelor AIE de a promova în funcţii importante de stat slugile lui Voronin sunt foarte periculoase şi vor întâmpina o ripostă hotărâtă a societăţii civile, dar şi a cetăţenilor care au mizat pe o autentică schimbare. Şi, chiar dacă nu vom avea anticipate, urmează alegerile locale în care electoratul poate trage concluziile de rigoare: cine a promovat sincer ideea schimbării şi decomunizării RM şi cine doar a mimat-o.
Guvernul Filat mai are nevoie de o condiţie substanţială: stabilitate politică şi unitate în rândul Alianţei. Prăbuşirea ADR în 1999 nu s-a datorat ineficienţei cabinetului Sturza, ci contradicţiilor ireconciliabile dintre componentele Coaliţiei. Pentru a nu afecta activitatea executivului, liderii partidelor din AIE trebuie să ştie cum să-şi rezolve neînţelegerile şi litigiile în cadrul Alianţei şi să nu facă declaraţii emoţionale şi periculoase pentru destinele ei, indiferent dacă acestea reflectă un punct de vedere personal sau de partid.
Deja au existat unele declaraţii şi replici care ne îndreptăţesc să credem că unii politicieni se joacă cu focul. Aşa cum într-un partid critica se face doar pe interior şi dreptul de a-ţi face public dezacordul cu politica formaţiunii vine numai odată cu abandonarea ei, tot aşa şi într-o alianţă divergenţele sunt discutate în cadrul oferit de această entitate, în niciun caz public.
…Au trecut peste două luni de la constituirea AIE, o lună şi jumătate de la alegerea preşedintelui parlamentului şi aproape trei săptămâni de la instalarea guvernului. După opt ani de comunism, cetăţenii RM sunt îndreptăţiţi să vadă cât mai grabnic primele semnale ale transformărilor democratice. Iar ritmul şi eficienţa lor depind de măsura în care vor înţelege liderii AIE că activitatea productivă a executivului este o prioritate şi că soarta coaliţiei, a democraţiei şi a viitorului european al RM se află în raport direct cu succesele sau insuccesele Guvernului Filat. Niciunuia dintre liderii AIE conjunctura politică internă şi externă nu le oferă o altă şansă.
