Prezenul continuu
În ciuda a tot ce spune, nu încetez să cred că Maia Sandu rămâne pentru moment un candidat promiţător al opoziţiei proeuropene. Din păcate, de la un timp încoace, aceasta, singură şi nesilită de nimeni, îşi dă cu stângul în dreptul.
Să-i dăm cafelei cănile care le merită
Pentru o parte semnificativă a electoratului dezamăgit şi obosit de minciunile guvernanţilor, liderul PAS, odată cu intrarea ei în politică, a fost ca o cafea energizantă după un vis urât. Deşi văduvită de experienţă, a păşit cu dreptul.
Şi-a calibrat din capul locului discursul pe o canava antioligarhică şi prooccidentală. A evitat să se antreneze în alianţe dubioase. A impus o triere riguroasă a persoanelor care urmau să devină figuri reprezentative în noul ei partid.
Îi dau cafelei cănile pe care le merită, dar trebuie să constat că pe alocuri aceasta a avut un gust mult prea amar. De la bun început nu au lipsit hibele.
Las însă de la mine. Cum-necum, să greşeşti e omeneşte. Mai cu seamă, pentru un politician tânăr.
Persistarea în greşeli
Dă de gândit totuşi persistarea în erori. De la un timp încoace, chit că zgârcită la vorbă, Maia Sandu calcă strâmb aproape ori de câte ori face vreo declaraţie publică.
Nu conteneşte, bunăoară, să ceară, cu o înverşunare demnă de o cauză mai bună, alegeri anticipate. Şi asta cu toate că în prezent nu există nici condiţii politice, nici legale pentru ele.
E la mintea oricui că un nou scrutin s-ar constitui într-un factor destabilizator care ar da apă la moară Moscovei. Unde mai pui că revendicarea dizolvării Parlamentului o bagă pe Maia Sandu în aceeaşi oală cu rusofilii Usatîi şi Dodon. Ca să nu mai vorbesc de falsul proeuropean Andrei Năstase.
O altă gafă monumentală este afirmaţia sa potrivit căreia ar urma să se instituie un moratoriu asupra opţiunii europene atâta timp cât nivelul de trai al cetăţenilor nu a crescut. Dincolo de faptul că pare a fi o compilaţie a elucubraţiilor unor dadaişti, această idee năstruşnică nu are nicio logică.
Scopul declarat de a îmbunătăţi situaţia economică şi a elibera statul din captivitatea oligarhică în afara modelului european de guvernare, bazat pe justiţia independentă şi separaţia reală a puterilor în stat, este demagogie curată.
Maia Sandu îşi taie craca de sub picioare. Orice s-ar spune, cu ochii pe ea stă întregul electorat proeuropean care cândva îi vota pe Filat, Lupu sau Ghimpu.
Nu scuipa-n fântână
Bomboana de pe colivă o pune însă părerea liderului PAS potrivit căreia Fondul Monetar Internaţional nu ar trebui să semneze un nou acord de finanţare cu Republica Moldova. În afară de faptul că scrisoarea pe care a adresat-o FMI este argumentată superficial, gestul ei pare să fie contraproductiv atât pentru populaţie, cât şi pentru interesele sale electorale.
Marea finanţă internaţională cooperează cu un stat nu pentru ochii frumoşi ai puterii, ci doar în baza unor condiţii stricte. Nu în zadar toate acordurile cu FMI au ajutat Republica Moldova să realizeze schimbări benefice cu caracter sistemic.
Aşa fiind, Maia Sandu ar urma să fie mai atentă în tot ceea ce face. Să nu sfideze bunul-simţ, acesta contează enorm în politică. Nu scuipa-n fântână – vine vremea când ai să bei din ea.
Ar fi de-a dreptul penibil dacă electoratul ar bănui la un moment dat că liderul PAS nu urmăreşte altceva decât victoria cu orice preţ. Că ar vrea să urce la putere pe coama haosului şi catastrofei economice.
Oricum, încă nu-i totul pierdut. Maia Sandu ar fi bine să spună pas propriilor derapaje. În caz contrar, greşelile ei impardonabile riscă s-o coste scump în viitoarele alegeri prezidenţiale.
Sursa: Ziarul Național
