Cheltuielile „fuziunii“ pot fi impartite pe patru mari categorii, iar banii vin si de la stat, si din surse private.
Ce inseamna uniunea economica a doua state? Cum se pot masura costurile ei? Cine plateste? Intrebari la care istoria recenta nu ofera, cu exceptia modelului german, nici un raspuns. Fara a avea pretentia de a oferi un model perfect, propunem un calcul bazat pe patru componente de cheltuieli, unele indispensabile, altele facultative: cheltuieli legate de unificarea efectiva, cheltuieli pentru armonizarea bugetara, cheltuieli pentru convergenta PIB si cheltuieli de compatibilizare.
Costurile unificarii fizice
Aici ne referim la cheltuielile economice legate de primul moment, cel al uniunii statale. O cifra exacta este greu de calculat, dar putem vorbi despre citeva tipuri de cheltuieli care sint indispensabile. Uniunea statala presupune disparitia unei granite si aparitia alteia, cu costurile de rigoare ale securizarii ei, operatiune indispensabila, pentru ca Romania va fi membra a Uniunii Europene. De asemenea, presupune o uniune monetara, adica inlocuirea leului moldovenesc cu cel romanesc, cu toate efectele complicate pe care le presupune asta. In plus, vorbim despre compatibilizarea intregii administratii, care trebuie sa functioneze dupa modelul romanesc, de schimbarea sistemului de evidenta a populatiei (care merge pina la banala inlocuire a actului de identitate), de schimbarea sistemului fiscal, administrativ-teritorial etc. O evaluare a tuturor acestor costuri, exclusiv publice, nu a fost inca facuta de autoritati, in absenta unei preocupari a administratiei de la Bucuresti pentru proiectul unificarii. Se pot insa masura costurile pentru principalele activitati „unificatoare“.
Armonizarea bugetara
Este indispensabila in masura in care rezultatul potentialei unificari este o tara cu aceleasi reguli de functionare a Romaniei de azi, si nu un stat federativ in care Moldova s-ar autoguverna. Asta inseamna ca resursele bugetare alocate de stat trebuie sa fie si dincolo de Prut egale cu cele alocate in Romania de acum, respectind, bineinteles, proportia. O componenta de baza este armonizarea salariilor bugetarilor, pentru ca, altfel, nimeni nu ar putea explica unui profesor din Chisinau de ce primeste de doua ori mai putini bani colegul sau din Bucuresti, pentru aceeasi munca. Si, de aici, armonizarea cheltuielilor pentru tot sistemul de invatamint, sanatate, administratie, justitie, politie etc. O cifra poate fi calculata pe baza diferentei dintre bugetele Romaniei si Moldovei.
Convergenta PIB
Rezultatul uniunii este o Romanie mai mare, dar, daca peste Prut situatia economica ramine la fel, cetatenii Basarabiei n-au nici un motiv sa se bucure. Plecind de la premisa ca doar o activitate economica mai intensa poate duce la un trai mai bun, inseamna ca locuitorii Basarabiei trebuie sa produca mai mult ca sa poata trai mai bine. Pentru o integrare minimala, am luat diferenta dintre produsul intern brut pe cap de locuitor in cea mai saraca zona din Romania (judetul Vaslui) si cel din Republica Moldova. Pentru a se acoperi aceste diferente, e nevoie de investitii, adica de bani pompati in acea economie (si din fonduri publice, dar si din fonduri private, de dorit fiind ca ultimele sa fie majoritare), care sa produca alti bani. O cifra poate fi avansata.
Cheltuielile de compatibilizare
Nu este vorba despre cheltuieli imediate sau indispensabile care sa fie suportate din bani publici, decit daca exista o decizie politica in acest sens sau daca activitatea economica o cere. De exemplu, reteaua feroviara a Moldovei este pe ecartament lat, iar calea ferata poate fi schimbata dintr-o decizie politica sau ca urmare a evolutiei economice ulterioare a tarii care sa necesite un ecartament ca acela din Romania, pentru a nu se mai pierde timpul cu transbordarea, asa cum se face acum. La fel stau lucrurile cu reabilitarea sau constructia de noi drumuri sau poduri ori cu constructia de centrale electrice – Moldova importa 90% din energia pe care o consuma, dar pretul de import este, momentan, mai mic decit cel rezultat dintr-o centrala noua, construita de un privat. (Mihai Nicut) // Cotidianul
