Maramureşul este tărâmul care încântă mereu. Pentru partea de ţară ascunsă între munţi e nevoie de o mulţime de superlative. Fiecare, însă, îl alege pe cel mai potrivit, pe cel care vine pe unda sufletului.
Pornit spre Maramureş, primul popas l-am făcut la Pasul Prislop. Aici, am fost uluit de imaginile văzute, contrastele interesante. Culmile montante „mai purtau” căciuli de zăpadă, dar mai jos florile nu se dădeau bătute, „zâmbind” frumos soarelui. Am intrat şi la Mănăstirea „Sfânta Treime”, cu Hramul „Schimbarea la Faţă”, pentru a aprinde lumânări şi a mă ruga ca Dumnezeu să mă ajute în drumul meu. Locaşul sfânt de aici are o istorie relativ nouă, construcţia acestuia a început în anul 2000. Abia peste opt ani aici a început viaţa monahală. În 2009 a fost sfinţit un Cimitir al Eroilor din Primul Război Mondial.
De fapt, Pasul Prislop este situat la altitudinea de peste 1400 de metri. Aici e, într-un fel, hotarul dintre Moldova şi Maramureş şi e cea mai înaltă trecătoare din România, cu o lungime de 50 de kilometri. Iarna aici ajung doar temerarii, mai ales atunci când drumul e înzăpezit. În timpul verii, oricine-şi doreşte poate să-şi scalde ochii cu priveliştile deosebite. Mai mult, aici, la Pasul Prislop, mai bine de patru decenii se desfăşoară Festivalul „Hora de la Prislop”. La eveniment îşi demonstrează măiestria bucovinenii, maramureşenii şi ardelenii. Nu ştiu alţii, însă, eu mi-am propus să vin să-i admir pe cei care joacă şi horesc pe un decor montan.
Dacă doriţi să vedeţi şi dvs. Maramureşul, atunci porniţi la drum. Următorul pelerinaj este începând cu 29 iunie. Detalii pe site-ul emaus.md.
