Paştele, la cele mai de seamă mănăstiri dintre Prut şi Nistru

Pe 20 aprilie este prăznuită una din cele mai frumoase şi sublime sărbători – Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Toate bisericile şi mănăstirile ortodoxe vor fi pline de creştini dornici de a auzi chemarea „Veniţi de luaţi lumină!” şi vestea cea mare precum că „Hristos a Înviat”. Paştele este sărbătorit într-un mod cu totul aparte la mănăstiri. De asta vă invit la un pelerinaj plin de emoţii la cinci mănăstiri de seamă dintre Prut şi Nistru.

Cu certitudine, Mănăstirea Căpriana – capitala spirituală a Basarabiei, va fi plină de lumină. Cetatea spirituală de seamă va deschide larg porţile pentru a primi la Marea Sărbătoare a Învierii sute de pelerini. Paştele dă un farmec şi mai mare acestei mănăstiri pline de istorie. De la Chişinău până la Căpriana (raionul Străşeni) sunt cam 40 de kilometri (E58/R1). Mănăstirea Căpriana este una dintre cele mai vechi din spaţiul dintre Prut şi Nistru Prima menţiunea datează cu anul 1420, iar cea de-a doua – cu 1429 (pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun). Până la 1940 mănăstirea s-a bucurat de mai multe perioade de înflorire. Apoi, sovieticii i-au confiscat averea, iar 1962 au şi închis sfântul lăcaş. Aici a fost un spital pentru copii. Abia, în 1989 a fost redeschisă mănăstirea.

Satul Căpriana, de altfel unul din cele mai vechi din Basarabia (1420 – anul atestării documentare), are şi o biserică de piatră şi cărămidă, zidită la 1863.

Localitatea impresionează şi prin casele acoperite cu olane roşii şi cu porţile de lemn, care parcă au ceva din „Poarta sărutului”, una din faimoasele sculpturi ale lui Brâncuşi.

O altă mănăstire de seamă care aşteaptă creştinii la Sărbătoarea Învierii este cea de la Vărzăreşti, raionul Nisporeni. Aceasta se află la o distanţă de peste 70 de km de la Chişinău (E581) sau la peste 80 de km (E584 şi R33). Mănăstirea a fost ctitorită acum aproape şase secole. Despre ea, pentru prima dată, se menţionează în hrisovul Domnesc al lui Alexandru cel Bun de la 25 aprilie 1420.   Ctitorul mănăstirii era Stan Vărzarul şi au rămas cu numele lui – satul şi mănăstirea – Vărzăreşti. Potrivit unor date, până în 1862 era doar o sigură biserică de lemn, acoperită cu şindrilă. Sfântul lăcaş a fost înălţat pe temelia de piatră a fostei biserici, construită la 1796 având şi o clopotniţă înălţată în anul 1835. Lângă vechea biserică, pe locul altei biserici de lemn, la 1863, s-a înălţat o biserică de piatră. De asemenea, corpul de chilii era din lemn. Călugării au părăsit mănăstirea la 1815, aici venind călugăriţele de la schitul Cosăuţi. În anii 1853-1861 a fost construită biserica de vară „Sfântul Dumitru”, iar în 1868 au fost ridicate biserica de iarnă „Naşterea Maicii Domnului” şi stăreţia. Mănăstirea a cunoscut diverse perioade, dar cel mai crunt an din viaţa sfântului lăcaş a fost 1959, când ateii sovietici l-au condamnat la tăcere.

Aţi putea sărbători  Învierea Mântuitorului la Mănăstirea Japca, Floreşti. Cam 140 de km despart Japca de Chişinău (M2). Aflată la poale de dealuri şi stânci, Mănăstirea Japca seamănă cu o mantie ocrotitoarea a Maicii Domnului. Nici până azi nu e cunoscută data apariţiei sfântului locaş. O primă menţiune e datată cu 1693. Deocamdată, această informaţie nu are confirmare ştiinţifică.

Potrivit unor date, schitul a fost întemeiat de ieromonahul Iezechiil, venit din Lemberg (Liov), în secolul al XVII-lea. Alte surse, menţionează că acest călugăr a venit de la Mănăstirea Deleni din Moldova. Acesta a săpat într-o stâncă bisericuţa „Înălţarea Sfintei Cruci”. Deşi, documentele de arhivă, atestă existenţa schitului în 1764 şi a unui mic număr de monahi, istoriografii acceptă anul 1770, când călugării părăsesc chiliile din stâncă şi se aşează pe vale, în locul unde şi acum se află mănăstirea. Cu trecerea timpului, aici au fost construite două biserici. Biserica de vară, zidită în 1915 – 1916, are trei altare – „Înălţarea Domnului”, „Schimbarea la Faţă” şi „Sfânta Cruce”. Mai târziu este ridicată şi biserica de iarnă „Sfântul Arhanghel Mihail”.

De la începuturi şi până în 1916, la Mănăstirea Japca, s-au nevoit călugări. Însă, de atunci şi până astăzi aici vieţuiesc maici.

Mulţi creştini vin aici pentru a urca la bisericuţa din stâncă, a asista la slujbele de la Mănăstire, pentru a se închina şi ruga la Icoana făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Hârbovăţ (copia). Totodată, Japca este vizitată şi pentru izvoarele tămăduitoare aflate în preajmă.

Şi la Mănăstirea Saharna (raionul Rezina) Slujba Învierii va fi una deosebită. Saharna, aflată la 110 km de Chişinău, este printre cele mai căutate destinaţii turistice basarabene. Unii vin pentru a admira frumuseţile locului, alţii – pentru a se ruga la cea mai de seamă lavră de pe malului Nistrului – Mănăstirea „Sfânta Treime”. Impresionantele stânci bucură ochii vizitatorilor. Toţi, însă, îşi doresc să ajungă la locul numit „Grimidon”. Aici se află una dintre relicvele de preț ale Mănăstirii Saharna – Talpa Maicii Domnului . Mănăstirea Saharna a mai fost binecuvântată cu bijuterii divine – Icoane făcătoare de minuni, un izvor dătător de tămăduire şi moaşte unicat în Basarabia (cele ale Cuviosului Macarie). Istoria Mănăstirii Saharna se pierde în negura vremurilor. Biserica din piatră arată că încă de prin secolul al IV-lea aici se rugau sihaştri. La 1777, la vreo 200 de metri, este ridicată o bisericuţă din lemn, reconstruită mai târziu din piatră.

De emoţii de nedescris vor avea parte şi cei de se vor hotărî să ajungă de Învierea Mântuitorului la Mănăstirea Suruceni (raionul Ialoveni), aflată la aproape 20 de km de Chişinău”. Mănăstirea apare în spaţiul spiritual basarabean în anul 1785, mai întâi ca schit de călugări. Până la închidere (1959) aici s-au nevoit doar monahi. Atei au deschis aici un spital de narcologie. În 1992 se aude din nou chemarea la rugăciune. Aici încep să vieţuiască maici. La Suruceni sunt adevărate bijuterii sfinte – icoane făcătoare de minuni, dar și părticele din cele mai vechi moaşte din spaţiul danubiano-pontic şi aparţin Sfinţilor Epictet şi Astion. La Suruceni, în paraclisul pentru maici, sunt două icoane unicat în teritoriu – “Adormirea Maicii Domnului” şi “Îmbrăţişarea Elizavetei”, ambele prelucrate în mărgele, aduse de la Ierusalim.  Acestea prezintă interes mai ales din punct de vedere duhovnicesc, pentru că mulţi creştini care au venit cu dragoste şi credinţă au cunoscut vindecare.

de Dinu Rusu

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.