Nero a fost acuzat de poporul său că ar fi dat foc Romei. A rămas, din această pricină, prototipul conducătorului politic care, pentru a-şi satisface dorinţele personale delirante, este în stare să sacrifice totul, inclusiv sursa prestigiului său. Chiar mai abitir decât la 7 aprilie, comparaţia între împăratul roman şi liderul PCRM devine tentantă. Căci ceea ce pare a se juca acum, cu disperare, în perioada negocierilor „post-Soci”, este miza unei persoane versus miza unui stat. Stat care riscă să fie aruncat într-o perpetuă criză tocmai pentru ca acelei persoane să-i fie bine…