“Ceea ce se numeşte datoria Transnistriei nu este o datorie care a apărut între doi agenţi comerciali. Ea a fost în mod premeditat creată de Federaţia Rusă în scopul obţinerii un instrument de şantaj faţă de RM. Din 2008, regimul din stânga Nistrului nu plăteşte chiar nimic şi banii acumulaţi de la populaţie sunt stocaţi pe un cont special şi folosiţi pentru programe sociale. Este un fel de creditare directă. Şi dacă guvernul merge pe această cale, aceasta înseamnă că mergem pe calea legalizării acestei datorii şi a doua zi Rusia, în persoana Gazprom-ului, declară că toată Transnistria este privatizată. De aceea, eu nu consider că aceasta e soluţionarea problemei. Asta e un scenariu de succes al politicii Federaţiei Ruse de şantajare a RM.”

Pînă la sfîrşitul anului 2011, circa 10 familii de refugiaţi şi beneficiari de protecţie temporară în R.Moldova vor beneficia de spaţii locative, care urmează să fie reconstruite în cadrul proiectului Integrarea Locală a refugiaţilor în Belarus, Moldova şi Ukraina, finanţat de Uniunea Europeană, co-finanţat şi implimentat de Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) din Moldova.

“În pofida acestor eşecuri, anul 2010 ne apropie încă puţin de o abolire mondială”, estimează Amnesty, amintind că Mongolia a anunţat un moratoriu asupra pedepsei cu moartea, considerat un pas important într-o ţară în care aceasta a fost considerată secret de stat, Gabonul a renunţat la pedeapsa capitală, ridicând la 16 numărul ţărilor membre ale Uniunii Africane care au optat pentru abolirea ei.