Rădăcinile conflictului dintre Palestina și Israel
Cronologia evenimentelor
Pentru a înțelege mai bine conflictul dintre Israel și Palestina, care s-a soldat deja cu mii de victime de ambele părți, e nevoie de o incursiune adâncă în istoria acestui teritoriu.
În august 1516 Palestina, cu o populație majoritar arabă și minoritar evreiască, ajunge sub controlul Imperiului Otoman.

În anii 1800, evreii încep să fie masacrați, dar și izgoniți de autoritățile otomane pentru nesupunere. Așa apare mișcarea sionistă, care militează pentru crearea unui stat evreiesc.

În anul 1917, Imperiul Otoman se prăbușește. Țările europene câștigătoare și SUA încep să împartă teritoriului Imperiului distrus, iar Palestina trece sub control colonial britanic pentru un termen de 25 de ani.

În 1922, Liga Națiunilor, predecesoarea Organizației Națiunilor Unite, în frunte cu Marea Britanie, adoptă „Declarația Balfour" în urma conferinței de Pace de la Paris. Documentul recunoaște stabilirea unei „patrii naționale pentru evrei" în Palestina. Palestinienii și statele arabe din jur se opun stabilirii unui stat evreiesc în Palestina. Însă, nimeni nu ține cont de opinia lor.

Tot mai mulți evrei se mută în Palestina și apare sloganul „un pământ fără oameni, pentru oamenii fără pământ”, sugerând că palestinienii pot fi mutați cu ușurință de la casele lor și nu ar avea legătură cu acele pământuri.

Începând cu 1929 se înregistrează ciocnirile sângeroase între comunitățile de evrei și arabi palestinieni. Uneori, atacurile celor două comunități se îndreptau împotriva autorităților britanice, cerând independența politică. Însă, conflictul deschis între evrei și arabi avea să izbucnească în Palestina, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mulți evrei au început să intre ilegal în Palestina pe fundalul Holocaustului din Germania, dar și din alte state europene. Tensiunile creșteau de la o zi la alta. Marea Britanie a înăbușit numeroase revolte palestiniene, omorând liderii locali.

Totuși, în 1947, depășit de situația din Palestina, guvernul britanic anunță că nu mai vrea să prelungească mandatul. Astfel, în același an, Adunarea Generală a Națiunilor Unite votează ca Palestina să fie împărțită în două.




ASTFEL urma să fie împărțită Palestina în 1947
Începând cu luna martie 1948, autoritățile evreiești lansează „Planul Dalet” sau Planul D, pentru a-i „împinge” pe locuitorii palestinieni să evacueze zonele atribuite evreilor în planul de împărțire, folosind grupuri paramilitare și metode violente, cum ar fi distrugerea satelor, incendierea și plantarea de bombe.

În aprilie 1948 peste o sută de săteni palestinieni dintr-o zonă apropiată de Ierusalim, Deir Yassin, au fost omorâți de două grupuri paramilitare evreiești.

La 14 mai 1948, Statul Israel proclamată declarația de independență. Deși numeric comunitatea evreiască din regiune (630 de mii) este mult mai mică decât cea palestiniană (1,3 milioane), noul stat Israel a primit mai mult de jumătate din Palestina. De împărțire, în mare parte s-au ocupat marile puteri de atunci: URSS și SUA. Arabii palestinieni au primit doar Cisiordania și Gaza. De asemenea, evreilor li se permite să-și construiască o armată, iar palestinienilor - nu.
A doua zi după înființarea oficială și proclamarea independenței statului Israel, la 15 mai 1948, trupe ale Irakului, Iordaniei, Egiptului, Libanului și Siriei au atacat Israelul. Cu toate acestea, noul stat a reușit să facă față invaziei, beneficiind de ajutoare militare din partea URSS-ului, dar și de proasta coordonare a acțiunilor arabilor. În urma conflictului, Cisiordania a fost ocupată de Iordania, iar Gaza de Egipt. De cealaltă parte, Israelul a reușit să ocupe teritorii din bucata palestinienilor. Tot atunci, în 1948 are loc și marea evacuare a palestinienilor numit „Nakba” (Dezastrul, trad.), când 760.000 de palestinieni au fost izgoniți din casele lor, pentru a permite evreilor să se extindă și construiască noul stat.
Odată ce israelienii au preluat controlul orașelor Lydda și Ramle, un ordin de expulzare a fost semnat de Yitzhak Rabin, care atunci ocupa funcția de comandant al Statului Major al armatei israeliene. Ordinul spunea că palestinienii trebuie să fie „expulzați rapid din zonă, fără deosebire de vârstă…”. Mai târziu, Rabin scria în memoriile sale: „Alungarea este un termen prea dur. Dar populația palestiniană nu a plecat de bunăvoie. N-a existat nici o cale de a evita uzul de forță și focurile de avertizare pentru a-i face pe locuitori să mărșăluiască cei 20 de kilometri”, pe arșiță, până la punctul unde erau așteptați de Legiunea Arabă, unde primeau provizii și adăpost. În timpul acestei „mărșăluiri”, din cauza epuizării și deshidratării, au murit până la 500 de refugiați.
Tot în 1948, la câteva luni distanță, Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluția 194, privind dreptul refugiaților de a reveni la casele lor „și să trăiască în pace cu vecinii lor”, iar cei care nu se vor întoarce, să primească despăgubiri pentru casele pe care au fost forțați să le părăsească. Israelul a respins categoric acest drept, afirmând că revenirea chiar și a unui număr mic de oameni ar echivala cu proclamarea propriului sfârșit ca stat evreu.

În 1950, autoritățile israeliene adoptă o lege, potrivit căreia „bunurile celor absenți”, adică a arabilor izgoniți de pe teritoriul Israelului, intră în gestiunea statului.

În iunie 1967, îngrijorat de declarațiile repetate ale liderului egiptean cu privire la lichidarea statului evreiesc, Israelul lansează atacuri aeriene asupra Iordaniei, Egiptului și Siriei. Iar în doar șase zile, reușește să ocupe Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania. După acest război, Israelul se grăbește să-și înființeze colonii evreiești pe teritoriile arabe de sub controlul său.

În august 1967, o reuniune a Ligii Arabe de la Khartoum, Sudan a lansat un document comun care vorbea despre trei de „NU”: nu negocierilor cu evreii, nu unui tratat de pace cu Tel Aviv-ul și nu recunoașterii dreptului independenței Israelului. Astfel, ideea Israelului de a da „teritoriile proaspăt acaparate în schimbul păcii” nu s-a materializat.
ONU are înregistrați 5,9 milioane de refugiați palestinieni, repartizați între teritoriile palestiniene (Cisiordania, ocupată de Israel din 1967, și Fâșia Gaza), Iordania, Liban și Siria.
În 1973, Egiptul și Siria au atacat pozițiile israeliene de-a lungul Canalului Suez și a Înălțimilor Golan, începând Războiul de Yom Kippur. Israelul a respins ambele armate în decurs de trei săptămâni.

În 1982, Israelul a invadat Libanul, pentru a alunga mii de luptători palestinieni care făceau parte din Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP), înființată în 1964 ca organizație politică pentru mai multe grupuri palestiniene, menită să reprezinte întregul popor palestinian.
În decembrie 1987 începe prima Intifadă - revoltă palestiniană violentă împotriva autorităților israeliene, care au ocupat Cisiordania și Fâșia Gaza.

Palestinienii s-au revoltat după ce un camion al armatei israeliene a lovit un automobil civil, ucigând patru palestinieni. În urma incidentului a apărut o mișcare de protest implicând o dublă strategie, de rezistență și nesupunere civică, constând în greve generale, boicoturi ale instituțiilor administrației civile israeliene din Fâșia Gaza și din Cisiordania, un boicot economic constând în refuzul de a lucra în coloniile israeliene, refuzul de a plăti impozite, refuzul de a conduce autoturisme palestiniene cu numere de înmatriculare israeliene, graffiti, ridicarea de baricade și aruncarea pe scară largă cu pietre și cocktailuri Molotov înspre militarii israelieni și infrastructura militară israeliană din Cisiordania și Fâșia Gaza.

Drept replică, Israelul a implicat peste 80 de mii de militari și le-a permis să folosească muniție de război împotriva protestatarilor. În primul an de Intifadă au murit 311 palestinieni și 12 israelieni, iar numărul răniților era de mii, atâta timp cât Israelul a adoptat o politică prin care folosea gloanțe de cauciuc și bâte împotriva protestatarilor.

Prima Intifadă a durat șase ani, timp în care au murit circa 1200 de palestinieni și 160 de israelieni. La 15 noiembrie 1988 liderul palestinian Yasser Arafat a proclamat Cisiordania și Fâșia Gaza ca stat palestinian independent.
În decembrie 1988 liderul palestinian a denunțat terorismul, a recunoscut dreptul la existență al statului Israel și a autorizat începerea negocierilor cu Israelul „pământ în schimbul păcii”.

La 13 septembrie 1993 este semnat acordul de pace între Israel și Palestina. Gruparea Hamas, considerată de mulți observatori ca fiind o organizație teroristă, încearcă să oprească acest proces prin mai multe atacuri sinucigașe. Acordul de pace, numit și Acordul de la Oslo, prevedea și retragerea trupelor israeliene din Fâșia Gaza și din orașul Ierihon din Cisiordania și înființarea unui guvern palestinian care, în cele din urmă, ar urma să primească autoritate asupra unei mari părți din Cisiordania.
În mai 1994 israelienii se retrag din Fâșia Gaza și Ierihon. Iar în iulie Arafat a intrat în Ierihon pe fondul unei mari bucurii palestiniene și și-a înființat guvernul – Autoritatea Palestiniană.

În octombrie 1994, Arafat, Yitzhak Rabin - atunci prim-ministru israelian, și Shimon Peres, care ocupa în acea perioadă funcția de ministru al Apărării din Guvernul Israelului, au primit împreună Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile lor de reconciliere.
La începutul anului 1996 au loc o serie de atacuri teroriste comise de extremiștii palestinieni, iar Benjamin Netanyahu, noul premier al Israelului, îi cere lui Arafat să își îndeplinească obligația de a pune capăt terorismului, iar procesul de pace s-a blocat. Confruntările între cele două popoare au continuat.

În 2000 începe a doua Intifadă, care se încheie în 2005. Motivul declanșării noii revolte palestiniene este considerată o vizită la Muntele Templului a politicianului israelian de opoziție Ariel Sharon. O mare parte din palestinieni au perceput-o drept o provocare. În anii care au urmat, grupări militante palestiniene, considerate și teroriste, între care Hamas, Jihadul Islamic și Brigăzile Al Aqsa ale mișcării Fatah, au comis numeroase atacuri teroriste sângeroase împotriva civililor israelieni. Cel puțin 425 dintre aceste atacuri, soldate cu 377 de morți și 2076 de răniți israelieni, au fost atribuite Hamas-ului.
În 2001 Israelul decide să recucerească zone din Cisiordania și să ocupe părți din Ramallah.

În martie 2002 Israelul respinge planul de pace semnat cu Arafat și apelează din nou la intervenția militară în Cisiordania. Armata israeliană lansează operațiunea Scut. Cu acest prilej, israelienii au pătruns adânc în orașele palestiniene care, potrivit Acordurilor de la Oslo, se află sub administrare palestiniană, inclusiv în Ramallah. Acolo, armata israeliană a înconjurat Muqataa, reședința oficială a lui Yasser Arafat. Liderul palestinian a fost plasat în arest la domiciliu, iar Muqataa a fost parțial distrusă. În total, peste 1000 de israelieni și cel puțin 3000 de palestinieni au fost uciși în timpul celei de-a doua Intifade.
În 2004 Israelul își retrage coloniștii și cea mai mare parte a prezenței militare din Fâșia Gaza, însă continuă să mențină controlul asupra spațiului aerian și de coastă. Iar în 2005 Israelul își retrage complet și armata.

Între timp, Arafat, grav bolnav, moare, iar în 2006, după ce a luat 42,9% din totalul de voturi la alegerile parlamentare palestiniene, Hamas a obținut controlul asupra corpului legislativ palestinian, complicând orice potențiale negocieri.

În 2007 Hamas ajunge să conducă Fâșia Gaza, iar Autoritatea Palestiniană controlează teritoriile parțial autonome din Cisiordania ocupată de Israel. În Gaza nu au avut loc alegeri de când Hamas a ajuns la putere. Tot în anul 2007 Israelul declară Fâșia Gaza „teritoriu ostil" și înăsprește izolarea acesteia.

În 2008 începe seria de războaie de scurtă durată între Israel și Hamas: primul în 2008, apoi în 2012, 2014, 2021. Cele patru războaie din Gaza au costat viața a cel puțin 3500 de palestinieni și 90 de israelieni.

În 2016 Israelul începe să construiască un zid din beton, sârmă ghimpată și senzori în jurul Fâșiei Gaza. Bariera de beton, cu o lungime de peste 60 de km, coboară adânc în sol, pentru a bloca și atacurile subterane - prin tuneluri, la care de multe ori apela gruparea Hamas.
În octombrie 2023 Hamas lansează un nou atac terorist de amploare împotriva Israelului. Simultan cu tirurile de rachete, militanții au aruncat în aer gardul de frontieră dintre Gaza și Israel în mai multe puncte și au intrat pe teritoriul israelian pe uscat, pe mare și pe cale aeriană. Teroriștii au comis masacre în mai multe așezări israeliene și la un festival de muzică, ucigând 1200 de persoane și luând ostatici alte 100.

De atunci, Hamas continuă să lanseze rachete asupra Israelului, care la rândul său răspunde cu atacuri aeriene și cu rachete asupra Gaza și cu închiderea completă a Fâșiei, blocând orice ajutoare umanitare civililor.

Cei aproape 2 milioane de locuitori au primit la dispoziție de la autoritățile israeliene 24 de ore pentru evacuare. Cu toate acestea, Israelul nu a încetat să bombardeze zona. Potrivit ultimelor rapoarte, peste 2800 de palestinieni au fost uciși de atacurile israeliene în Gaza. Se estimează că 100.000 de persoane au rămas în orașul Gaza.
Potrivit unui raport prezentat de către Oficiul Națiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA), care urmărește decesele în conflicte, arată că din 2008 până în 2020 au fost uciși 5600 de palestinieni, iar alți 115.000 au fost răniți. Tot în acea perioadă, 250 de israelieni au murit, în timp ce 5600 au fost răniți. Iar de atunci numărul victimelor nu a încetat să crească.
Sursele la care am apelat, ca să înțelegem mai bine lucrurile:

Cfr.org, Un.org, ABCNews, Unrwa.org, The Guardian, BBC, Europa Liberă, Ochaopt.org, Reuters, Aljazeera, Washington Post, The New York Times.
Text de Tatiana Beghiu
Editare de Anastasia Condruc
Ești student sau profesionist cu idei mărețe? Știm că în tine zace spiritul unui antreprenor curajos. Totuși, conștientizăm că domeniul tech poate fi, pe alocuri, un teritoriu intimidant și plin de provocări. De multe ori, antreprenoriatul tech este văzut ca o arenă doar pentru cei deja inițiați, plină de termeni complicati și competiție acerbă. Multor tineri le este teamă să facă primul pas, temându-se că nu vor putea face față acestor provocări. Dar adevărata inovație nu vine doar din cunoștințe tehnice, ci din pasiune, curaj și viziune.  

Dreamable înțelege aceste temeri, dar mai ales crede în potențialul tău.

Echipa din spatele Dreamable înțelege lumea studenților și a tinerilor specialiști. Știm că aspirațiile tale sunt mai mari decât doar a avea un job – de la 8 la 5. Vrei să inovezi, să creezi, să fii lider în domeniul tău. Noi suntem aici pentru a demistifica această lume, oferindu-ți instrumentele și ghidarea necesară pentru a transforma o idee într-un proiect concret, de succes.  

Știm că nu vrei să fii doar o mică piesă într-o corporație imensă, să te pierzi într-o mare de angajați.

Tranziția de la teorie la lumea tech poate fi un pas mare, dar Dreamable este aici pentru a-ți ușura drumul.   Imaginează-ți cum ar fi să conduci propriul startup, să colaborezi cu cei mai buni din industrie, să fii mentorat de experți în domeniu. Dreamable te ajută să-ți trasezi această cale unică, să te diferențiezi de mulțime și să-ți urmezi visele în cel mai autentic mod.  

Diferența dintre antreprenoriatul tradițional și cel tech? 

Antreprenoriatul tech vine cu un upgrade: mai dinamic, mai inovator, mai adaptabil. Tu și echipa ta decideți în ce direcție doriți să evoluați. Și, ca să facem lucrurile și mai interesante, am adus pentru tine cei mai tari speakeri, cum ar fi:    Veronica Covali (Grosu) – Co-fondatoare Stilio. Cu ani de experiență în dezvoltarea afacerilor IT, în vânzări și marketing, Veronica este gata să împărtășească cu tine secretele succesului său și să te ghideze pe drumul antreprenoriatului.   Sergiu Matei – Absolvent al Universității Oxford, membru al Forbes Technology Council, fondatorul companiei Index și mentor recunoscut pe scena internațională a startup-urilor. Cu o carieră impresionantă și o viziune globală, Sergiu vine să îți prezinte secretele și strategiile esențiale pentru a scala un startup.    Bonus? Cineva a zis bonus? Pe lângă cunoștințe și rețeaua valoroasă pe care ți le oferim, Dreamable îți deschide ușa către mai multe premii, pentru un boost de motivare să faci parte din Dreamable:   🌟 1 persoană – Șansa de a participa la cursul de product management și leadership Pivotal, cu toate costurile acoperite, în valoare de 3000 euro!   🌟 3 echipe – Loc asigurat în programul Upcelerator, cu toate costurile acoperite, în valoare de câte 10,000 MDL pentru fiecare echipă!   🌟 6 echipe – Un certificat în valoare de 1,500 MDL pentru achiziționarea de cărți pentru dezvoltarea ta personală și profesională!   🌟 6 echipe – Un hanorac personalizat Dreamable pentru fiecare membru al echipei tale! Dar asta nu-i tot. Este absolut gratuit! Da, sună incredibil, dar așa e. Dreamable ține mult la tine și vrea să îți ofere toate instrumentele necesare pentru a-ți urma visul în lumea tech, fără a te îngrijora de bani. Tot ce trebuie să faci este să ai încrederea în tine și să aplici aici – https://dreamable.md/  . Iar restul, lasă pe mâna noastră. Te vom învăța toate cele necesare, pas cu pas.   Deci, dragi tineri, fiecare moment contează. Nu lăsați zilele să se scurgă în rutina cotidiană, alegeți să investiți smart în visele voastre. Nu permiteți amânărilor sau fricilor să vă țină pe loc. Împreună cu Dreamable, în 2 luni poți deveni fondator tech.  Gata de provocare? Dă click aici, https://dreamable.md/ !   Data limită de aplicare: 27 Octombrie până la 23:50   Dreamable este o inițiativă organizată de Dreamups, finanțată de Agenția Națională pentru Tineret prin Programul de Granturi pentru organizațiile de tineret, și susținută de Proiectul Tehnologiile Viitorului, finanțat de USAID, Suedia și Marea Britanie.
Sâmbătă, 21 octombrie, Cărturești oferă motive de bucurie. Se deschid ușile unei noi librării, a treia din Chișinău, după cea deschisă în Shopping MallDova în 2019 și librăria-concept de la parterul Muzeului Național de Istorie, în decembrie 2021. Noua librărie de la Port Mall, la fel de spațioasă și luminoasă, își va aștepta cititorii cu o selecție bine îngrijită de carte în limba română, engleză și rusă, muzică, jocuri, papetărie, accesorii de citit și decorațiuni. Iubitorii de manga și comics își vor găsi seriile preferate, figurinele și posterele, iar copiii vor avea un spațiu generos cu jocuri, jucării și cărți pentru toate vârstele și gusturile. „Ne bucurăm mult să extindem spațiile Cărturești în Republica Moldova, astfel și accesul cititorilor la cărți este mai generos. Credem că această librărie într-o zonă specială a Chișinăului își va aduna comunitatea iubitorilor de Cărturești. Ne place, de fiecare dată, să avem amprenta conexiunii cititor-librărie, pentru că de acolo apar legăturile care schimbă comunități, care dau putere fenomenelor culturale”, precizează Ciprian Hordilă, manager regional Cărturești România & Republica Moldova. Librăria se află la etajul 3 al Port Mall, amplasat pe strada Mihai Sadoveanu 42/6. O veți găsi deschisă de luni până duminică între orele 10:00 – 22:00. Sărbătorim deschiderea librăriei cu bucurii: primii 1000 de clienți vor primi o carte cadou dintr-o selecție specială.

Despre Cărturești

Cărturești este prima librărie concept din România, deschisă la finalul lui 2000 și dedicată unei noi experienţe de cumpărare și promovare a cărţii şi a produselor culturale. Devenit cel mai important lanț de librării de pe piața din România, Cărturești a redefinit ideea de librărie și, conform unor studii de piață, este unul dintre cele mai iubite branduri din România. Printre cele mai populare librării ale brandului se numără Cărturești Carusel, inclusă în topul The Telegraph al celor mai frumoase librării din lume sau Cărturești Verona, cel mai mare spațiu dedicat lecturii și ofertei de carte din București. Prima librărie Cărturești din Chișinău s-a deschis în august 2019, în cadrul centrului comercial Shopping Malldova, iar în prezent librăria Cărturești la Muzeu de la parterul Muzeului Național de Istorie este considerată una dintre cele mai frumoase librării din Moldova. Cărturești este disponibil în Moldova și pentru comenzile online pe pagina carturesti.md, devenind și mai aproape de fiecare cititor din țară.
Violeta Andriuță este ofițeră de protecție și juristă în cadrul Centrului de Politici și Reforme (CPR), parte din inițiativa Moldova pentru Pace, oferind asistență persoanelor refugiate. În ultimul an, Andriuță a fost implicată în activități de consultanță juridică pentru refugiații din Ucraina care interacționează cu sistemul din Republica Moldova. „Problemele refugiaților veniți în Moldova sunt, de fapt, problemele noastre. Venirea lor le-a accentuat, fiind o lupă care a scos în evidență dificultățile pe care le avem de ani buni”, crede jurista. Am stat de vorbă cu ea ca să aflăm care este astăzi situația refugiaților și cu ce probleme se confruntă, fie în raport cu instituțiile statului, fie în comunitate. Actualmente, cca 100 de mii de persoane din Ucraina care au fugit din calea războiului și-au găsit refugiul în țara noastră.

Drepturile refugiaților și ce a schimbat statutul de protecție temporară

Ca organizație-membră a inițiativei Moldova pentru Pace, CPR este specializat în special în apărarea drepturilor omului. Unul din cele mai importante aspecte care-i preocupa pe refugiați, își amintește Violeta Andriuță, erau măsurile de protecție de care pot beneficia în Republica Moldova. Adoptarea în ianuarie 2023 a hotărârii privind statutul de protecție temporară pentru persoanele strămutate din Ucraina a dus la o creștere semnificativă de cereri de consultanță juridică din partea refugiaților care voiau să obțină acest statut, dar și desprez modalitatea obținerii cetățeniei moldovenești. Protecția temporară permite legalizarea șederii refugiaților în țara noastră pe o perioadă de cel puțin un an, ceea ce le oferă ocazia să-și planifice viața în Moldova în această perioadă. Statutul le oferă refugiaților o serie de drepturi stabilite prin lege: de a munci, de a avea acces la cazare corespunzătoare, de a primi asistență medicală primară și asistență medicală de urgență, acces la învățământul obligatoriu, în cazul minorilor, în aceleași condiții ca și copiii cetățeni ai Republicii Moldova. De asemenea, au dreptul de a beneficia, în cazul familiei cu copii, precum şi al minorului neînsoțit, de toate măsurile de asistență socială acordate copiilor cetățeni ai Republicii Moldova. Cele mai multe din aceste prerogative au fost asigurate pentru refugiați și până la adoptarea deciziei, însă le lipsea certitudinea și baza legală exactă. În iunie 2023 și legislația privind acordarea cetățeniei moldovenești a fost modificată pentru a reduce numărul de apatrizi, iar de atunci copiii născuți în Moldova pot obține cetățenie moldovenească. „Informăm părinții că pot obține cetățenia țării noastre nu în mod automat, ci doar dacă depun o cerere, pentru că legislația Ucrainei nu permite cetățenie dublă”, explică specialista.

Discriminare și dilema pachetelor alimentare

Aspectele juridice și legale nu sunt, însă, unicele probleme cu care se adresează refugiații juriștilor de la centru. Discriminarea pe criterii etnice sau naționale, accesul limitat la resurse și lipsa actelor de identitate sunt doar câteva dintre problemele cu care se confruntă unii refugiați. „Lucrăm și cu refugiații vulnerabili, în special din centrele din plasament. Avem persoane de etnie romă și cazuri de segregare rasială. Iar unii oameni nu au acte de identitate deloc”, mărturisește jurista. În câteva cazuri, refugiații aveau doar acte din Uniunea Sovietică, demult invalide, pentru care legislația noastră nu prevedere vreo procedură legală. Toți acești oameni, însă, vin în căutare de suport și își doresc să obțină un statut social care să le ofere protecție. „Multe plângeri din partea refugiaților vin din cauza felului în care se distribuie pachetele alimentare”, povestește Andriuță. Ea spune că inexistența criteriilor clare de distribuire a acestor pachete face anevoioasă interacțiunea dintre cei care le primesc și cei care le oferă. Uneori se lasă cu insulte și chiar discriminare fățișă. Cu o situație de acest fel jurista CPR a ajuns să depună o plângere în Consiliul de Asigurare a Egalității. „O refugiată care locuiește în raionul Sângerei a mers la Direcția Asistență Socială pentru a-și ridica pachetul cu produse distribuite. Femeia în etate împărțea gospodăria cu un alt refugiat cu care nu era rudă. Funcționara care distribuia pachete le-a oferit doar un pachet pe gospodărie, motivând că sunt o familie dacă împart o locuință. Situația a escaladat, funcționara înjurând refugiata și reproșându-i că așteaptă totul pe gratis”, povestește specialista. Examinarea cererii a durat vreo trei luni, ca mai apoi Consiliul să constate că nu există probe suficiente pentru a merge mai departe.

Prețuri mari și acces selectiv la servicii medicale

Încercând să navigheze sistemul și modul de viață din Moldova, refugiații au multe nedumeriri, spune Violeta Andriuță. Una e legată de prețurile din Moldova, aproape duble de cele din Ucraina. „Ei se întreabă cum oamenii trăiesc aici cu salarii mai mici și cum să facă față cheltuielilor mari de trai pe care le au.” Dificultatea de găsi un loc de muncă, mai ales în afara Chișinăului, complică și mai mult încercările de a acoperi aceste cheltuieli. Dar cea mai mare provocare, de departe, este accesul la servicii medicale. „Venirea refugiaților a dus la creșterea numărului de solicitări de servicii medicale și accentuează problemele din domeniu pe care le avem”, spune jurista, deși statul nostru a încheiat acorduri cu instituțiile internaționale care acoperă cheltuielile pentru servicii medicale. În 2023 Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM) a încheiat acorduri de colaborare cu 3 organizații internaționale pentru acoperirea cheltuielilor serviciilor medicale prestate refugiaților din Ucraina. Refugiații-beneficiari de protecție temporară au acces gratuit la asistență medicală urgentă, asistență medicală primară și la examenul medical din motive de sănătate publică. Gratuite sunt și serviciile medicale prestate copiilor (0-18 ani), serviciile de dializă și serviciile medicale de urgență spitalicești pentru femeile cu vârste între 18 și 55 de ani. Aceste acorduri însă nu previn situațiile de discriminare din instituțiile medicale. „Unor refugiați li se poate reproșa că nu s-au tratat în Ucraina la timpul potrivit”, povestește Andriuță, „și că au venit în Moldova să se trateze din contul statului.” Un alt motiv de nedumerire este și că, pentru o investigație medicală gratuită, trebuie să aștepte săptămâni la rând dacă vin în baza programării. „Iar dacă plătești, ai acces aproape imediat. Acest tratament diferențiat nu e o noutate pentru noi, care ne-am obișnuit cu ideea că dacă ai bani, ai acces ușor la servicii medicale”, adaugă ea.

„Vor să trăiască în liniște”

Deși navigarea sistemului poate fi dificilă pentru refugiați, avocata spune că cazuri concrete de mită și corupție nu au ajuns la Centrul de Politici și Reforme, care planifică până la sfârșitul acestui an să ofere suport pentru minimum o mie de refugiați. Jurista observă că refugiații aleg foarte rar să depună plângeri atunci când drepturile le sunt încălcate pentru că vor să trăiască în liniște. „Nevoile lor sunt complexe și ne pot depăși ca organizație. Când ei se adresează cu încălcări sau tratamente inadecvate, îi ghidăm unde să se adreseze”. Dacă aceștia se lovesc de situații de corupție sau li se cere mită, avocata le sugerează să raporteze fără rezerve asemenea cazuri. Pentru situațiile de corupție, jurista Violeta Andriuță le recomandă refugiaților:
  • Să se adreseze la sectorul de poliție din cadrul vizei lor de reședință din zona în care locuiesc;
  • Să sune la Linia Națională Anticorupție a CNA: 080055555 sau/și să depună o plângere direct la CNA pe faptele de corupție care li s-au întâmplat;
  • Dacă nu cunosc procedura, să solicite ajutor de la Centrul Național de Asistență Juridică, care poate desemna un avocat care să-i ghideze;
  • Să solicite ajutor de la organizații de resort care se pot implica precum Moldova pentru Pace.
Acest interviu a fost realizat în cadrul campaniei de comunicare dedicată informării, prevenirii și a combaterii corupției în rândul comunității de persoane refugiate în țara noastră din Ucraina și a populației Republicii Moldova „Ai dreptul să trăiești în siguranță #fărămită”. Proiectul este finanțat de către Guvernul Germaniei, în parteneriat cu Centrul Național Anticorupție. 
Elena Țâcu are 71 de ani și locuiește în satul Hăsnășenii Mari, Drochia. Spune tuturor că are 72 de ani, chiar dacă îi împlinește abia anul viitor, în luna martie. Lumea din sat și din împrejurimi o știe ca mare meșteră bucătăreasă care are, în desaga ei, la fel ca Moș Crăciun, rețete pentru toate sărbătorile. Elena Țâcu a ajuns în cartea despre satul Hăsnășenii Mari, Drochia, dar și în albumul bucatelor tradiționale din raionul Drochia, care conține peste 100 de rețete tradiționale din zonă.  Rețeta pe care o împărtășește este cea a cartofilor dulci, pe care o știe de la mama ei. Se zice că această rețetă se gătește în așa mod doar la Hăsnășenii Mari. Cartofii dulci îi pregătește în mod obișnuit pentru nepoții ei, dar și pe la praznicuri și alte evenimente legate de moartea unui om. „Tare e mai primită o gălușcuță, un cartof dulce după ce vii de la biserică”, spune Elena, convinsă că oamenilor le plac mai mult cartofii dulci după rețeta veche decât cartofii cu carne, foarte populari astăzi.    Rețeta e simplă, spune Elena, răsfoind în caietul ei cu rețete pe care-l are de 50 de ani. Pentru oala de lut moștenită de la mama ei, Elena: 
  • pregătește vreo două kilograme de cartofi, un morcov sau mai mulți dacă sunt mai mici, o ceapă, frunze de dafin, pastă de tomate, sare și piper după gust;  
  • toate ingredientele se curăță, se taie bucăți mari, se amestecă;  
  • din timp avem pregătit un păhărel de zahăr topit și diluat cu apă;  
  • după ce amestecăm ingredientele, gustăm lichidul de pe fundul cratiței și mai adăugăm zahăr, dacă nu e suficient de dulce;  
  • toată această compoziție este turnată în oala de lut;  
  • apoi dintr-un pumn de făină și niște apă se face un aluat mai tare pe care-l întindem puțin și îl transformăm într-un capac mai gros pentru oala cu legume;  
  • oala o punem la cuptor pentru aproape două ore, la o temperatură aproximativă de 200 de grade;  
  • cartofii se scot când sunt moi și parfumați.  
Familia Elenei obișnuiește să le mănânce fără pâine, cu murături.  Cât Elena gătește, povestește despre viața ei. Vorbește foarte repede. Asta pentru că a lucrat toată viața vânzătoare și, potrivit ei, a trebuit să răspundă cu viteză tuturor clienților.   Locuiește în casa socrilor ei care astăzi, de fapt, aparține întregii ei familii mari: fiicei, ginerelui și celor trei nepoței. Vreo zece ani a avut grijă de soțul ei, care în urma unor probleme de sănătate, nu putea face mai mult de doi pași de lângă pat. În general, și sănătatea ei a avut de suferit. S-a îmbolnăvit de hernie, apoi a învins cancerul la sân și este recunoscătoare doctorilor care au pus-o pe picioare.   Este bucuroasă astăzi că poate munci într-o grădină mare și avea grijă de nepoți. „Mulțumesc Domnului că am ajuns la 70 de ani”, spune Elena când e întrebată dacă nu îi este frică de moarte. Și-a dorit foarte mult să-și dădăcească nepoții și să ajungă la această cifră, iar odată aici, este împăcată cu ceea ce îi rezervă viața.  Chiar dacă părinții i-au cerut insistent să rămână acasă, să nu se ducă la studii, ea fiind cea mai mică, zice că i-a trecut demult supărarea pe ei. Își amintește despre mama ei că era o femeie blândă și iertătoare. I-a lăsat moștenire oale de lut și alte ustensile de bucătărie prețioase, dar și dragostea față de copii.     Elena spune că pentru femeia de astăzi viața este mai ușoară, pentru că împarte responsabilitățile cu partenerul. Își amintește că ea și-a dat copiii la grădiniță încă fiind bebeluși de un an, că după ce se încheia ziua la grădiniță, îi lua cu ea la magazin. „Înainte erau mai chinuite”, concluzionează femeia.  Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului „Editorial and financial consolidation of Moldova.org”. Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană și implementat de un grup de organizații partenere condus de Agenția Slovacă pentru Cooperare Internațională și Dezvoltare, în strânsă colaborare cu People in Need Slovacia și alte organizații. Acesta face parte din programul de consolidare a capacităților în cadrul proiectului “Sprijinul UE pentru instituțiile mass-media locale din Republica Moldova”. Conținutul acestui material nu reflectă neapărat viziunea UE sau a People in Need Slovacia.
Un fluture, bătând din aripi undeva în Lisabona, poate declanșa o furtună în Horodiște. Așa afirmă teoria haosului. Astfel am simțit și eu. Nu țin minte să îl fi văzut plângând sau jelindu-se. Era tăcut și îngândurat mai tot timpul. Numai ochii cumva redau voința de a trăi, în ciuda oricărui pronostic. Lumea lui se limita la 10 m² de singurătate, un motan și 3 nepoți. Prizonier în propriul corp, în cea mai frumoasă etapă a vieții, bunelul depunea efort să trăiască. Uimitor cum un om, uitat de toți (la greu puțini oameni îți sunt alături), în scaun cu rotile, limitat în posibilități și dorințe, poate să-ți coloreze copilăria, să planteze valori și principii, dragoste față de patrie, port național, să te inspire de fiecare dată când ești cu aripile la pământ. Să creadă în tine. Să te convingă de nenumărate ori – TU POȚI TOT. Pe patul meu cărțile apăreau în mod regulat, din senin. Isprăvile lui Guguță, Micul Prinț, relatări din Grecia Antică, cărți cu basme și povești îmi țineau de urât în serile de iarnă. Cel mai important e că toate erau noi și în limba română. Ca să fiu mai explicită – în familie, limba română o vorbea numai bunelul. Pentru restul – limba de comunicare era limba rusă. Noi, copiii, evident vorbeam rusa. Stând la aceeași masă, împreună săream de la o limbă de comunicare la alta. Deci, cărțile. Ce poate fi deosebit în prezența lor regulată în camera unui copil? Până acum nu înțeleg cum făcea rost de ele. Din casă nu ieșea din noiembrie pînă în martie târziu. Căruciorul nu era adaptat pentru nici un fel de deplasări. Era imposibil să ieși în curte, darămite să mergi în oraș. Noi locuiam în suburbie. Anii ‘90, greutăți, sărăcie, părinți ce au luat calea străinătății pentru un viitor mai bun. Un tablou sumbru de existență și singurătate. Pentru noi, unica sursă de cultură elevată în acel timp începea la orele 20:45 cu emisiunea „Спокойной ночи, малыши!” (trad: Noapte bună, copilași!) Odată cu introducerea obiceiului de a citi înainte de culcare, s-a eliminat dorința de a petrece timpul în fața televizorului. Hriușa a căzut în dizgrație. Altfel nici nu se putea, mai ales când lumea creată de Spiridon Vangheli în persoana lui Guguță și Ciuboțel te adormea seară de seară. – De ce nu îmi răspunzi în rusă? M-a privit lung, întrebător. Așa și nu mi-a răspuns. De fapt, răspunsul era în ochii lui. Și azi țin minte acea privire. Niciodată nu am comunicat în altă limbă decât în limba română. Era un principiu personal a lui. Frumos principiu. Prima dată am văzut ce înseamnă să ai verticalitate. – Vei înțelege tot mai târziu, acum ești încă mică. – Ce să înțeleg? – Mai târziu, Ioana, mai târziu. Doamne, mă irita enorm atunci când mi se adresa astfel. Pentru toți eram Iana, numai pentru el – Ioana. Dar ce știam eu atunci? Iar el, îngândurat, lua mătura și începea încet să măture prin curte sau îl găseam în bucătărie curățând legumele. Tocana din roșii și ardei, pregătită de el, încununa gustos serile de vară. Apoi ceaiul negru cu povești. Și mireasmă de gherghine din grădină. De la el am aflat ce înseamnă ie. E-he-he, ce mândră eram în acea zi la școală. Vorbeam despre portul popular și din toată clasa numai o mână era ridicată. Acum poate sună straniu, dar despre semnificația iei și cum se numește cămașă noastră tradițională nu se vorbea pe larg. Și de unde să se vorbească când s-a depus efort considerabil pentru a șterge la maxim tot ce înseamnă identitate națională? Dacă copilăria mea era colorată de cărți și jocuri cu copiii, atunci viața bunelului prindea soare atunci când la televiziunea de stat își făcea apariția Nicolae Sulac. Atâta dragoste față de muzica populară, doine și port nu mai întâlnisem la nimeni. Ciuleandra și Sârba de la Nord aveau un efect aparte asupra lui. Atunci încă nu înțelegeam. – Îți place această melodie? Zâmbea timid. Fiecare întrebare avea un răspuns, însoțit de expresia „Vei înțelege tot mai târziu”. A avut dreptate, am înțeles. Ia de Muscel pe care o cos acum, limba română pe care o vorbesc, dragostea pentru toată cultura noastră, în primul rând i-o datorez lui. El a fost cel care ne-a educat, ne-a fost alături, ne-a învățat că inteligența o dezvoltăm inclusiv prin cultura cititului. În serile reci de iarnă, când dorul de părinți era mai apăsător, iar motanul nu atât de jucăuș, bunelul cumva reușea să reducă și din această durere. Datorită lui, copilăria noastră era copilărie. Dar bradul! Ce brad fain ne făcea! În casă aveam doi brazi de sărbători. Cel mai important brad era cel mic, „al nepoților”, cum el îl numea, de circa 30 cm înălțime, situat pe o măsuță din camera lui. Era împodobit numai cu bomboane. Do-re-mi, Moldova și Griliaj atârnau falnic pe ața neagră de papiotă. Aceste detalii sunt importante, căci acum înțeleg cât de greu îi era să ne organizeze această fericire. Dar lui îi reușea, an de an, în scaun cu rotile, închis în casă, cu o pensie modestă ce nu ajungea de trai, uitat practic de toți, să fie acel munte de om care a suplinit părinții, prietenii; datorită căruia generațiile ce vin vorbesc limba română, citesc cărți, formează biblioteci personale, se joacă cu copiii, spun povești. În pofida tuturor greutăților rămân optimiști, deschiși, uniți și spun „te iubesc” unul altuia. Autoare: Iana Guțul
Glovo, platforma multi-categorie care oferă acces la o gamă largă de produse, sărbătorește a treia aniversare de la lansare în Moldova! În această perioadă, au fost livrate peste 5 milioane de produse în cele peste 1,6 milioane de comenzi. Fiecare poveste de succes necesită o echipă puternică, iar Glovo nu face excepție. În spatele Glovo se află un grup excepțional de persoane dedicate care lucrează fără oprire în fiecare zi pentru a oferi un serviciu de înaltă calitate utilizatorilor platformei: clienți, parteneri și curieri. Veronica Pancenco, Director Financiar Glovo, care face parte din echipă chiar de la început, este mândră de faptul că s-a dezvoltat o colaborare cu sute de afaceri în cei trei ani. În prezent, platforma Glovo reunește 650 de parteneri activi în cele 4 orașe din țară în care operează, iar cea mai mare parte dintre aceștia sunt mici afaceri locale. Această colaborare le-a oferit un canal stabil și robust pentru generarea veniturilor, oferind utilizatorilor o gamă variată de produse de înaltă calitate: “Reflectând asupra călătoriei noastre, este remarcabil să observi cum o echipă dedicată poate obține rezultate excepționale. Pe parcursul a celor 3 ani am reușit sã evoluăm semnificativ, dar spiritul și coeziunea echipei au rămas neschimbate. Să lucrezi într-un mediu unde colegii declară cu mândrie și afecțiune că se simt ca acasă este cu adevărat special. Fiecare dintre noi este o piesă esențială în puzzle-ul care este familia Glovo Moldova.”, a menționat Veronica. Glovo operează în 4 orașe din Moldova, permițând utilizatorilor să aibă acces la orice își doresc în orașul lor. Comanda cu cea mai mare valoare în acești trei ani a a avut o valoare de 7200 lei. Cel mai frecvent utilizator locuiește în Chișinău, plasând 1434 de comenzi în trei ani, ceea ce înseamnă o medie de 9 comenzi pe săptămână în cei trei ani. Ariana Gului, Senior Account Manager: “Am privilegiul să construiesc și să întăresc relații profunde cu parteneri din industria HoReCa. Partenerii reprezintă aliații noștri spre o cale de inovare și dezvoltare a serviciului de livrare pe piața locală. Mentenanța și consolidarea acestei colaborări nu a fost mereu ușoară, dar am investit timp și efort pentru a ne asigura că am construit nu doar relații de afaceri, ci și prietenii. Înțelegem reciproc nevoile și aspirațiile, formând astfel un tandem puternic. Prioritatea noastră rămâne constantă: să creștem și să susținem partenerii pe care îi avem și, împreună cu ei, să rămânem liderii pieței din Moldova.” Deși majoritatea oamenilor asociază Glovo în principal cu livrarea de mâncare, sunt în primul rînd o companie de tehnologie. Platforma lor, care adună parteneri, curieri și clienți, este unul dintre cele mai inovatoare produse ale lor. Din perspectiva utilizatorului, oferă o experiență prietenoasă, dar pentru parteneri merge și mai departe. Îi împuternicește cu modernizare prin soluții de sistem, oferind unelte pentru analiză, cum ar fi valoarea medie a coșului, numărul de utilizatori noi și multe altele. Partenerii au acces la propriile lor analize și primesc în mod constant noi instrumente cum este soluția de promovare Glovo Ads. Dorin Rîșcanu, Director Comercial Glovo: “Anul trecut am reușit să dublăm cifrele ca număr de clienți și de comenzi, consolidându-ne poziția de lider incontestabil pe segmentul de livrări cu o cotă de piață de aproape 90%. Suntem mândri că am contribuit la această realizare inclusiv prin parteneriatul cu Linella, care ne-a permis să oferim acces la un supermarket cu peste 8000 de produse disponibile pentru livrare rapidă. Dar nu ne oprim aici! Avem planuri ambițioase de a adăuga mai mulți parteneri, multe promoții și categorii – de la farmacii și electronice până la posibile extinderi în domeniul fashion. Dorim să fim mai buni în tot ce facem – să livrăm mai repede, să oferim suport excelent și să fortificăm relațiile cu partenerii noștri. Ne-am extins și în colaborarea cu Elefant, Viorica Cosmetics, Farmacia Familiei si Vento, adăugând astfel noi segmente la portofoliul nostru. Acum nu mai suntem doar despre mâncare; livrăm orice!” Curierii care colaborează cu Glovo au livrat cu bucurie aceste produse, luminând ziua cuiva. Cel mai activ curier în ultimii trei ani este din Chișinău, finalizând 19240 de comenzi. În timp ce bicicletele sunt opțiunea cea mai agilă și ecologică, pentru produsele mai mari alegem o alternativă mai potrivită. Cu tot mai mulți locuitori ai orașului care adoptă transportul public și renunță la mașini, cumpărarea de articole precum detergentul, fructele și legumele poate reprezenta o provocare. Serviciul de livrare Glovo oferă o soluție binevenită pentru astfel de utilizatori. În aplicația Glovo sărbătorim cei 3 ani de prezență în Republica Moldova cu o selecție de parteneri care oferă diferite promoții – livrare gratuită, reduceri de 30% sau livrare cu preț promoțional.

Despre Glovo: 

Glovo este una dintre cele mai importante aplicații de livrare din mai multe categorii care conectează utilizatorii cu companii și curieri, oferind servicii la cerere de la restaurante locale, băcănii și supermarketuri, farmacii și magazine de vânzare cu amănuntul. Viziunea Glovo este de a oferi tuturor acces facil la tot ce se află în orașul lor, astfel încât utilizatorii noștri să se poată bucura de ceea ce își doresc, când doresc, unde doresc. Fondată în 2015 la Barcelona, operează în 25 de țări din Europa, Asia Centrală și Africa.
Maib a inaugurat în noul său sediu central din str. 31 august 1989 nr.127 o sucursală nouă care a preluat numele oficiului – sucursala maib park – un spațiu prietenos, digital și accesibil, cu o gamă variată de produse și zone dedicate pentru diverse necesități financiare ale clienților – persoane fizice și afaceri. Spațiul a fost amenajat conform modelului operațional centrat pe client și alineat stilului brandului maib, fiind organizat în mai multe zone dedicate:
  • zona autoservire– destinată operațiunilor bancare rapide pentru clienții care își doresc să facă autonom și în timp redus anumite operațiuni la terminale de plată, cum ar fi: achitarea facturilor, achitarea creditului, verificarea contului, depunerea numerarului în cont etc. Zona face parte din conceptul maib 365, fiind deschisă 365 de zile în an, 24/7.
  • zona tranzacțională– permite facilitarea mai multor operațiuni la un singur ghișeu, cu o deservire mai rapidă pentru o listă vastă de operațiuni și, implicit, economie de timp prețios pentru client.
  • zona consultativă– este una semi-privată, facilitând comunicarea directă, analizarea necesităților și planurilor complexe personale sau de dezvoltare a afacerii. Această zonă este mai relaxantă, potrivită pentru luarea deciziilor importante, precum cele legate de credite, de afaceri sau altele asemănătoare.
  • zona premium „alto”– include servicii exclusiviste, experienţe unice în condiţii de maxim confort şi privilegii speciale pentru clienții premium banking.
  • zona digital corner– este dotată cu tablete performante, la care clienții au acces independent la întreg spectrul de produse și servicii digitale ale băncii.
  • centrul ipotecar– este spațiul în care visul de a procura o locuință sau un imobil devine realitate, datorită ghidării profesioniste și expertizei managerilor ipotecari.
Ana Ababii, Directoarea Sucursalei maib park: „Împreună cu echipa formată din 29 de angajați suntem încântați să deservim clienții și partenerii băncii în incinta sucursalei „maib park”, oferind sprijin profesionist, produse și servicii bancare comode și avantajoase, într-o  ambianță cool, modernă și confortabilă. Ne bucurăm enorm că feedbackurile primite până în prezent sunt doar de încântare și rămânem dedicați ca în continuare calitatea, profesionalismul și experiența frumoasă a clienților să devină cartea de vizită a sucursalei „maib park”. Sucursala maib park este la dispoziția clienților de luni până vineri, conform programului: ora 9:00 – 17:00, fără pauză, iar pentru o experiență și mai comodă există opțiunea programării vizitei prin aplicația mobilă Earlyone. Amintim că oficiul maib park a fost inaugurat în septembrie 2023, fiind unul dintre cele mai moderne și digitale sedii, orientat să atragă și să mențină talente de top în Republica Moldova. Adițional sucursalei maib park, clienții pot beneficia de serviciile sucursalei private banking și de zona dedicată clienților corporate.  

Bine ai venit la maib park!

„În Sîngera se trăiește bine dacă ești sănătos și muncești”, spune Eugenia. Ea vinde struguri lângă un market din centrul orașului. O întreb ce are Sîngera atât de special. „Avioane și trenuri”, îmi spune femeia. Coincidență sau nu, deasupra capului se aude zgomot, ridicăm privirea și vedem un avion. Orașul se află în imediată apropiere de Aeroport, iar calea ferată se vede de pe strada centrală.  Eugenia îmi spune că stă nu departe de centrul orașului și aude des zgomotul făcut de avioane și trenuri. Înainte de a ne lua rămas bun, o întrebăm despre drumurile din Sîngera. Aceasta pentru că în cadrul unui sondaj din anul trecut  locuitorii au spus că principala problemă cu care se confruntă este starea proastă a drumurilor. Eugenia îmi spune că  drumurile s-au făcut. „Când am venit în Sîngera numai gropi erau, dar acum sunt drumuri,” spune ea și mai precizează că „nu toate, dar avem”.

„Aș zice că la noi Sîngera parcă e mai frumos decât la Chișinău”

Centrul orașului Sîngera poate fi ușor confundat cu un cartier din Chișinău – drumurile sunt asfaltate, trotuarele bine pavate. Magazine pe o parte și alta a drumului central. În centru sunt mai multe blocuri de locuit. Autobuzele circulă destul de des. Oamenii merg pe străzi grăbiți. Datele oficiale arată că orașul are o populație de aproximativ 9,5 mii de locuitori.  Pe una din străzi o întâlnim pe Larisa, care îmi spune că e pensionară și că ea aici s-a născut și a trăit și că nu va pleca nicăieri din Sîngera. „Eu așa aș zice că la noi în Sîngera parcă e mai frumos decât la Chișinău. Drumurile la noi îs mai bune decât la Chișinău. Eu când mă duc la Chișinău mă uit că autobuzele merg hop, hop, dar la noi drumurile îs așa de netede. Mașinile se duc ca ghiuleaua”, spune ea zâmbind și-mi arată la o mașină care trece pe alături cu viteză.  Încercăm să discutăm cu mai multă lume, dar oamenii refuză: spun că se grăbesc. 

„12 mii de lei – un salariu bun pentru Sîngera”

Pe Grigore Cibotaru l-am găsit în fața unui magazin. Spune că multe lucruri s-au schimbat spre bine în oraș – a fost dată în exploatare o nouă grădiniță, s-a reparat drumuri, s-a reparat sistemul de canalizare. Îl întreb ce ar trebui să se schimbe ca viața de aici să fie mai bună. Bărbatul, care e pensionar, îmi spune franc că ar vrea ca pensionarii sa fie susținuți, iar pentru ca tinerii să revină de peste hotare e nevoie de locuri de muncă cu salarii ca în Europa. Îl întreb cât e un salariu bun pentru Sîngera. „12 mii de lei”, spune el râzând. Doar că în Sîngera cei mai mulți primesc jumătate din această sumă. Ne îndreptăm spre grădinița nou construită, despre care mai toți locuitorii ne-au vorbit cu mândrie. Din știrile anterioare știam că aceasta a fost construită de la zero și are o capacitate de 320 de locuri. Vechea grădiniță din localitate era dislocată într-o casă veche, construită în anii ‘70 ai secolului trecut și avea o capacitate de 40 copii. Proiectul noii grădinițe a costat peste 20 de milioane de lei. Deși se află la o distanță nu prea scurtă de centrul orașului, tot trotuarul spre grădiniță este pavat. Trecem podul peste Ișnovăț și ne oprim în vârful dealului. De departe instituția pare o jucărie Lego mare construită din piese colorate. Ne apropiem de poartă, însă una dintre angajatele instituției ne observă și insistă că avem nevoie de un „certificat de la primărie” ca să filmăm. 

„Sângera ar trebui să se modernizeze”

Mergem spre liceu, poate acolo nu e nevoie de „certificat”. În partea aceasta Sîngera pare mai mult un sat, cu case la sol frumoase, unele construite după proiecte europene, care se ivesc de după garduri înalte. În fața liceului găsim câțiva tineri. Unul dintre ei, Stelian, ne spune că au 18 ani. „Sîngera ar trebui să se modernizeze – de la iluminarea stradală până la refacerea străzilor pe arterele unde nu sunt făcute. Ca să atragă oamenii să vină aici”, zice el. Și-ar dori ca în oraș să existe centre de recreere pentru tineri. Acum el și prietenii săi se distrează „la școală sau pe teritoriul acesteia”.

„E foarte aglomerat dimineața” 

Alături de liceu vedem un scuar îngrădit cu un teren  de joacă pentru copii. Pare un loc popular printre localnici, mai multe mămici care se îndreaptă cu copii încolo. Aliona e una dintre ele. Povestește cu bucurie despre grădinița nouă, dar totodată zice că ar mai trebui făcute drumurile din oraș, în special cele laterale, între locuințe. Aliona mai spune că ar fi bine ca să fie repus în circulație troleibuzul ce mergea spre Sîngera. „Liceul este mare, iar majoritatea satelor din jur solicită ca copii să învețe aici. E foarte aglomerat dimineața, e imposibil să trimiți copilul cu transportul public”, explică ea.

 „Sunt sate unde e mult mai greu și mai rău”

Pe drum spre centru ne întâlnim cu Dumitru, înconjurat de mulți copii. Bărbatul spune că în Sîngera „nu prea sunt probleme. Sunt sate unde e mult mai greu și mai rău. Da, ar mai trebui de reparat drumurile… ca să circule transportul public și în partea din deal”, spune el.  Dumitru crede că n-ar strica un bazin pe lângă școală sau un centru pentru copii, pentru că acum copilul trebuie de dus la Chișinău. Majoritatea locuitorilor din Sîngera cu care am stat de vorbă cred că e bine de locuit în oraș.  Cei mai în vârstă așteaptă ajutor, iar cei mai tineri vor centre de recreere. De asemenea, locuitorii spun că ar fi bine de reintrodus troleibuzul care circula spre localitate.  Toți locuitorii orașului ne-au spus că vor merge să voteze pe 5 noiembrie.   

Am absolvit facultatea de litere, dar lucrez în jurnalism din '98. O perioadă îndelungată am fost știristă profilată pe teme economice și sociale. Din 2014 lucrez la Moldova.org, unde am descoperit toată paleta de culori ale presei online. Îmi place să scriu materiale explicative și analitice. Politica editorială a redacției mi-a permis să-mi lărgesc viziunile asupra mai multor aspecte ale vieții.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.

Advertorial