Autor: Petru Bogatu
În ciuda acestor zile cu arşiţă mare, în care aparent nu se întâmplă nimic în afară de nişte accidente aviatice, chimice, rutiere sau cardiovasculare, toate provocate de o zăpuşeală insuportabilă, încerc să vă trezesc din toropeala caniculară. Un eveniment de o încărcătură politică indiscutabilă este pe cale să se producă în viitorul apropiat.
Pântecele politicii autohtone se zvârcoleşte să nască un nou partid. Părinţii săi sunt, desigur, bine intenţionaţi. Ei speră, pesemne, să aducă pe lume un copil-minune, capabil nu numai să-i eclipseze, ci şi să-i asimileze atât pe micii bastarzi, cât şi pe marii tontălăi ai opoziţiei. Înghiţindu-i, acesta, aidoma nemuritorului dintr-un cunoscut film holywoodian, odată cu viaţa, le va lua şi puterea.
Conceput într-o eprubetă eminamente liberală, noul partid pare să fie, totuşi, produsul unui amestec de gene. Partidului Naţional Liberal şi Partidului Social Liberal care, după toate probabilităţile, vor constitui structura organizatorică de bază, li se va asocia un important grup din Partidul Democrat în frunte cu Vladimir Filat. În plus, la noua formaţiune ar urma să adere Mişcarea Acţiunea Europeană, condusă de Anatol Petrencu, precum şi un grup de parlamentari şi consilieri municipali şi raionali independenţi sau desprinşi de la alte partide. Rolul de lider i s-a rezervat fostului candidat PD în alegerile pentru primăria capitalei.
Totuşi, noul proiect politic, în ciuda unor speculaţii din mass-media, nu este opera exclusivă a lui Vladimir Filat. Iniţiativa a aparţinut, pare-se, celor două formaţiuni liberale care, fiind înfrânte în ultimul scrutin, s-au văzut silite să caute un colac de salvare. Iniţial, PNL şi PSL au fost tentate să redreseze situaţia printr-o fuziune clasică. Până la urmă, însă, au realizat că o simplă căsătorie a celor două grupări liberale riscă mult să degenereze într-o umilă căsnicie a săracului cu cerşetorul. În aceste condiţii, şi formaţiunea Vitaliei Pavlicenco, şi cea a lui Oleg Serebrian, din punctul meu de vedere, au speculat cu dibăcie frustrarea echipei lui Vladimir Filat. Reprezentanţii acesteia din urmă încă în toiul campaniei electorale se arătau nemulţumiţi de concubinajul cu Dumitru Diacov, iar după votare nu s-au sfiit să pună rezultatul relativ modest, înregistrat de candidatul lor, pe seama comportamentului politic controversat al liderului PD. Ca să nu mai spun că votul masiv al electoratului în favoarea lui Dorin Chirtoacă a demonstrat fără putinţă de tăgadă că preferinţele alegătorilor se schimbă, aceştia mergând acum pe mâna unor candidaţi tineri, cu un pronunţat mesaj proeuropean şi proromânesc, neîntinaţi de trecutul nomenclaturist şi neimplicaţi în cinicele jocuri politicianiste de odinioară.
Nu e de mirare că, în aceste împrejurări, oferta liberalilor i s-a potrivit lui Filat ca o mănuşă. Nu-i exclus să-l fi întărit în ideea de a se desprinde de PD şi noua politică a „uşilor deschise” spre PCRM, promovată de Dumitru Diacov. Acesta pare dispus să-i atragă în partidul său pe comuniştii speriaţi de reculul formaţiunii de guvernământ. Despre asta, însă, vom vorbi cu altă ocazie. Ceea ce trebuie spus acum, este faptul că eventuala apariţie a unui nou partid democratic în frunte cu Vladimir Filat este, bineînţeles, salutară. Asta pentru că, prin absorbirea mai multor grupări minuscule, el va contribui, neîndoios, la salubrizarea scenei politice şi, în ultimă instanţă, la consolidarea opoziţiei.
Astfel, Filat şi compania ar face o figură frumoasă. Ca gest, fireşte, contează. Nu, însă, şi ca strategie politică. Noul partid, alături de AMN, liberali, social-democraţi, alte formaţiuni democratice, va trebui să pună umărul la înlăturarea comuniştilor de la putere. Rămâne încă de văzut dacă Vladimir Filat pe plan naţional, asemenea lui Dorin Chirtoacă în Chişinău, va fi locomotiva în stare să tragă după sine o mare garnitură a opoziţiei. Adesea, succesul în politică nu-i pentru cine se pregăteşte, ci îi pentru cine se nimereşte. // Jurnal de Chisinau
