Vlad Spanu, Presedintele Fundatiei Moldova
Washington, DC
4 august 2006
Despre intentia avocatilor de la prestigioasa Asociatie a Barourilor de Avocati ai orasului New York de a scri un raport despre conflictul inghetat din regiunea de est a Moldovei aflasem la inceputul anului 2005 de la Mark Meyer cu care ne cunoastem de mai mult de un deceniu. Nu stiam care vor fi concluziile expertilor in dereptul international si asteptam cu nerabadare publicarea acestui raport. M-am bucurat nespus cand am vazut ca urmare a unui an de analiza, vizite in Moldova, intalniri cu politicieni, experti, concluziile din raport, publicat in mai 2006, erau aproape de convingerile si principiile expertilor care au elaborat in 2004 Strategia 3-D la care am contribuit impreuna cu alti experti din Moldova si din alte state.
Cu aceasta ocazie, dl Meyer a fost invitat la 27 martie 2006 sa vorbeasca grupului de prieteni ai Moldovei organizat de Fundatia Moldova si Open Society Institute, numit Grupul de Lucru pentru Moldova de la Washington. Concluziile americanilor pot fi rezumate in cateva puncte:
- Transnistria, din punct de vedere al dreptului international, nu are baza legala sa formeze autonomie, sa opteze pentru scindarea teritoriului sau sa promoveze o politica de independenta prin auto-determinare.
- Privatizarea proprietatii in Transnistria (transferul masiv al acestei proprietati in favoarea businessului din Federatia Rusa) poarta un caracter ilegal.
- Rolul tertelor tari este important in vederea solutionarii conflictului, identificand Rusia ca tara sustinatoare a separatismului din Transnistria din 1992 pana in present, astfel descalificandu-se de statutul de tara garant sau meditator; in plus, Rusia isi mentine trupele militare pe teritoriul Moldovei, impotriva vointei politice a conducerii Moldovei si a obligatiilor internationale; in acelasi timp, raportorii vad Ucraina ca un factor important in stoparea traficului illegal de marfuri, oameni si armament spre si din Transnistria.
Aceste concluzii ar trebui sa serveasca o sursa in plus la elaborarea unei strategii nationale a Republicii Moldova de reintegrare a Transnistriei cu restul teritoriului tarii. Anume aceasta lipseste Chisinaului – o strategie proprie elaborata de guvern, cu concursul societatii civile, si aprobata de parlament. Fiecare minister ar trebui sa-si identifice un plan de actiuni, coordonat cu alte structuri statale, care s-ar incadra in strategia nationala de reintegrare.
Ce se intampla din 1992 pana in present? De la tribunele guvernamentale si parlamentare se declara ca reintegrarea Transnistriei este o prioritate nationala, insa de aceasta problema se ocupa o mana de oameni la Chisinau. In afara de presedentie, si sporadic in parlament, de problema transnistriana se ocupa Ministerul Reintegrarii, care are, daca nu ma insel, sub 30 angajati. In afara de aceasta, in bugetul de stat al Moldovei nu este un compartiment separat care ar aloca resurse speciale destinate reintegrarii, si care ar acoperi financiar costurile activitatilor prpuse in strategia de care am vorbit mai sus. Din cei trei “D” oferiti de societatea civila in 2004 a inceput sa fie implementat partial doar decriminalizarea – gratie monitorizarii frontierii moldo-ucrainene de catre experii Uniunii Europene, inclusiv pe segmental transnistrian. Demilitarizarea a fost abordata doar prin declaratia Parlamentului Republicii Moldova din 2005. Doar atat, ramanand inca foarte multe de facut la acest capitol.
De democratizarea regiunii din stanga Nistrului, practic, nu s-a ocupat nimeni. Insa democratizarea regiunii de sub conducerea separatistilor este cheia succesului reglementarii diferendumului transnistrian si aceasta cheie se afla in mana Moldovei si e timpul sa fie folosita. Ghiata asa zisului “conflict inghetat” poate si trebuei sparta prin democratizarea regiunii – un lucru migalos dar extrem de necesar de zi cu zi care vizeaza locuitorii de pe malul de est al Nistrului.
Consider ca activitatiile ar trebui sa fie indreptate in primul rand in satele din stanga Nistrului subordinate administrativ Chisinaului – acele localitati din raionul Dubasari: Dorotcaia, Corjova, Cosnita, Cocieri, Parata si Molovata Noua, precum si Pohrebea, Roghi si Vasilevca, care au luptat impotriva separatismului si pentru mentinerea integritatii teritoriale a Moldovei. Acum cateva luni am mers in stanga Nistrului cu cativa colegi din Washington si Brussels si, vorbind cu oamenii de acolo, am sesizat ca rabdarea si curajul locuitorilor este enorm, ei asteptand de la autoritatile Republicii Moldova sustinere morala si materiala. Si aici putem prelua exemplul pozitiv al conducerii Georgiei care aloca mijloace materiale, umane si financiare Svanilor, locuitori ai Defileului Kodori, ce se afla in subordonarea autoritatilor centrale georgiene, dar geographic – in Abhazia controlata de separatisti.
Sunt de parerea ca investitiile in infrastrucura satelor din stanga Nistrului subordonate Chisinaului ar trebui sa fie duble sau triple fata de cat se investeste intr-un sat din restul teritoriului Moldovei. Chisinaul trebuie sa le dea speranta si sa le intoarca increderea acestor oameni, cu adevarat patrioti, care s-au simtit abondanati din 1992 incoace. In aceste sase localitati ar trebui creat un centru informational care ar oferi asistenta juridica si consultanta pentru toti locuitorii Transnistriei. De ce nu s-ar crea un centru de distributie a ajutoarelor umanitare venite din strainatate, de ce Universitatea din Tiraspol refugiata la Chisinau nu si-ar schimba locul de resedinta in una din aceste localitati dupa o investitie in cladiri de studii, camine? De ce nu s-ar investi intr-un post de radio si TV local acolo, destinat pentru regiunea transnistriana? Sau sa se construiasca un spital modern pentru oamenii din toate localitatile din stanga Nistrului. Nu trebuie de lasat in voia soartei nici scolile cu predare in limba romana din Tiraspol, Rabnita, Grigoriopol, Tighina, Dubasari. Elevii, parintii si profesorii de acolo sunt eroii zilelor noastre, cum foarte frumos l-a numit fostul ambassador American in Moldova, John Todd Stewart, pe domnul Ion Iovcev, directorul Liceului Lucian Blaga din Tiraspol, cand dansul s-a aflat la Washington in noiembrie 2005 la invitatia Fundatiei Moldova.
Un alt segment cu care ar trebui de inceput activitatile de democratizare este dreapta Nistrului, localitatile care se afla sub controlul regimului de la Tiraspol – Cremenciug, Chitcani, Gasca, Tighina, s.a.
Revenind la raportul Asociatiei Barourilor de avocati din orasul New York, consider ca el este un instrument excelent in materie de drept international. Concluziile expertilor americani insa nu sunt o noutate pentru Federatia Rusa. Rusia stia ca incalca dreptul international in 1992 cand a decis ca Armata 14a sa treaca fatis de partea separatistilor, dotandu-i cu tehnica de lupta, armament si expertiza militara, trimitand tancurile rusesti impotriva fortelor de politie si voluntari ai Moldovei inarmati doar cu pistoale-automate. Rusia stie ca incalca dreptul international cand finanteaza direct bugetul Transnistriei sau indirect, subsidiind pretul la gaze destinate Transnistriei, care este de cateva ori mai mic decat pentru restul Moldovei, sau cand interzice importurile in Rusia ale produselor moldovenesti, dar nu si cele produse in Transnistria, cand da la stanga si la dreapta pasapoarte rusesti locuitorilor din stanga Nistrului ca apoi sa vina sa-si “apere” nou-creatii cetateni.
In conlcuzie, Moldova trebuie sa foloseasca cu maxima eficienta pe plan intern si international acest instrument oferit de Asociatia Bariorilor de avocati din New York, convingand opinia publica internationala ca marioneta Moscovei de la Tiraspol nu are dreptul legal de a reprezenta majoritatea populatiei din regiune care sunt moldoveni si ucraineni. Totodata, autoritatile de la Chisinau ar trebui sa purceada fara intarziere la elaborarea unei strategii de reintegrare a Transnistriei alocand resursele umane si financiare necesare, solicitand spijinul prietenilor din vest pentru a duce la bun sfarsit reintegrarea tarii.
