De Valentina Ursu
Milioane s-au făcut de euro, din faptul că necăjitul se ducea să-şi caute de lucru în toate ţările lumii.
În anul trecut, mai mult de 60 de mii de moldoveni şi-au pierdut locul de muncă. Adică fiecare zi a făcut cam 200 de şomeri. Vom vorbi la acest Sfârşit de săptămână despre izvorul supravieţuirii, adică despre sursa financiară. Or, în Republica Moldova salariul pe economie este de aproape 170 de euro. Mult sau puţin, puteţi face o comparaţie cu ţările Europei: în România – 322 euro, în Ungaria – 646 euro, în Croaţia – 630, Cehia – 714, Spania – 1 538 euro, Franţa – 2 440, iar Germania 3 452 euro. Aţi putea spune că moldovenii nu se pot compara cu ţările respective, care au şi zăcăminte naturale şi ieşiri la mare şi resurse financiare majore. Şi totuşi, dacă un salariu mediu pe economie, în aceste ţări, este la aşa un nivel, unii nu-şi pot imagina care este salariul cel mai mare în aceste state. Despre oamenii bogaţi şi cei săraci vorbim după buletinul de ştiri.
* * *
Diferiţi oameni percep în mod diferit sărăcia. Pentru unii sărăcia înseamnă un ban, pe care nu-l au pentru a achita căldura, de aceea suferă de frig. Alţii nu-şi pot permite să cumpere un bun vital, sau să plătească studiile. Sărăcia înseamnă mai mult decât lipsa de bani pentru a cumpăra pâinea cea de toate zilele. Păturile socialmente vulnerabile nu numai că se alimentează prost şi sunt expuse mai mult bolilor, dar şi au acces limitat la educaţie, la ocrotirea sănătăţii. Au un statut social mai jos şi deseori nu iau parte la luarea deciziilor. Profilul sărăciei în percepţia omului simplu:
„Mai bine să ai acolo, o locuinţă cu două, cu trei încăperi şi restul mai bine fă un bine la cineva să te pomenească, decât să faci tu etajele estea, care, cum iaca nu departe… catedjele estea… cui îi trebuie asta? Trei maşini… macar şi o sută de maşini şi casă cu o sută de etaje să aibă, asta nu-i om bogat. Om bogat e acela, care are grijă încă de cineva încă. Da aşa nu…”
„Bogatîie zametno kto na kakie maşinî ezdeat. Dlea nih, naverno, denghi – lucişe pokuşati, poguleati, propiti, proigrati v kazino, cem pomoci kakim-to bednâm…”
Radio Europa Liberă: Cine-s bogaţi?
„Oamenii, care fac nişte învârteli, nişte afaceri murdare; nu-i ajunge, cred că obrazul…; nişte persoane care puţin sunt lipsiţi de morală, tind să acapareze chiar prin murdar. Foarte puţini oameni de afacere cinstiţi, foarte puţini. Toate castelele estea sunt ridicate de nişte oameni, care fac nişte afaceri murdare…”
„Posmotrite na darogu, kto ezdit na jeep-ah, oni bogatîi… kto hodit v restoranî, oni bogatâie… A bednîie vse ostalinîie…practiceschi seredinî net. U nas libo bednîi, libo oceni bogatâi. Daje ni bednîi, a oceni bednîi. Sam bednîi – daioşi bednâm, bogatîie v jizni ne pomojet…”
Radio Europa Liberă: Credeţi în sinceritatea politicienilor, care în campaniile electorale spun că „vom lupta, vom combate sărăcia…”?
„Nu, nu cred. Nu se uită ce face lumea la ţară, cum trăiesc şi cum n-au ce minca. Cum pot eu să dorm în puf, când ştiu că cineva nu poate face focul, sau n-are de foc?”
Radio Europa Liberă: Cei bogaţi se gândesc la cei săraci?
„Eu întotdeauna mă gândesc şi Dumnezeu mă ajută. Eu am partida mea de oameni săraci acasă, neamurile mele le ajut cu cărbuni iarna, văd pe drum o băbuţă – i-am cumpărat ceva…”
Radio Europa Liberă: Vă consideraţi om bogat?
„Nu. Îs bogată în suflet. Credinţa în Dumnezeu mă ajută şi bodaproste…”
* * *
Valeriu Ursu este doctor. Mai bine zis a făcut studii în medicină. În domeniul ocrotirii sănătăţii, însă, a lucrat doar câţiva ani, pentru că a abandonat specialitatea şi s-a făcut om de afaceri. A practicat businessul aproape un deceniu. Dar într-o bună zi afacerea lui a falimentat.
Valeriu Ursu: „M-am străduit şi am câştigat pîinea cât a fost posibilitate de câştigat…”
Radio Europa Liberă: Cât de bogat aţi fost? Am auzit de la alţi prieteni că nici nu cunoşteaţi numărul sumelor de bani…
Valeriu Ursu: „Ce vine cu apa, cu apa se duce… Probabil numai Dumnezeu a făcut chestia asta, că mi-a dat atât că nu puteam duce… Sume enorme…”
Radio Europa Liberă: Şi când aţi avut acele sume…
Valeriu Ursu: „Am ajutat pe cine am putut şi cui a trebuit, cine a avut nevoie… A fost o perioadă de cinci-şapte ani de zile şi foarte repede a trecut, deoarece s-a schimbat foarte multe lucruri şi am avut şi necazuri.”
Radio Europa Liberă: E greu să ajungi om bogat de la om sărac şi e foarte uşor de a ajunge din bogat sărac… Aşa s-a întâmplat cu Valeriu Ursu?
Valeriu Ursu: „Exact. Exact aşa. Eu nu-s sărac, în principiu, dar e clar că nu mai am ceea ce am avut şi nici nu-mi trebuieşte de-acuma, sincer vă zic… Mai bine mai modest, de-atâta că ieşti mai liber cu sufletul şi cu gândul. Nu te încurcă nimeni, nimic…”
Radio Europa Liberă: Când esti bogat, cum îţi alegi prieteni – să fie tot atât de bogaţi, cu case frumoase, cu maşini luxoase, cum e?
Valeriu Ursu: „Marele meu noroc e că am fost bogat pe foarte scurtă perioadă de timp, adică câţiva ani acolo…”
Radio Europa Liberă: Zece ani e o perioadă suficientă…
Valeriu Ursu: „Şi încă mai mare noroc că am avut prietenii, care ţineam la dânşii din suflet pentru calităţile lor umane. Nici o dată nu m-am gândit la bani, de atâta că, când ai bani, nu ai nevoie de prietenia lor…”
Radio Europa Liberă: Bine, dar cercul de cunoştinţe, hai să zic aşa, s-a extins. Aţi avut parteneri şi peste Prut, în România, aţi avut alţi parteneri în Federaţia Rusă…
Valeriu Ursu: „…în Statele Unite, în Elveţia, în Italia…”
Radio Europa Liberă: Dumneavoastră vă alegeaţi prietenii sau ei vă alegeau?
Valeriu Ursu: „Erau parteneri de afaceri, mai degrabă, decât prieteni. Banii, întradevăr, nu aduc fericirea şi nici prieteni nu-ţi poţi cumpăra… de vândut, se mai vând unul pe altul, da nu prietenii…”
Radio Europa Liberă: Ce emoţii de ordin psihologic aţi trăit atunci, când afacerea s-a dus pe apa sâmbetei şi peste noapte din om bogat v-aţi trezit un om sărac?
Valeriu Ursu: „Ei, nu chiar peste noapte… Mulţumesc lui Dumnezeu că-s viu şi-s sănătos şi pot trece iarăşi din nou frontierele şi mă duce unde vreau şi când vreau…”
Radio Europa Liberă: Bun, dar aţi trăit nişte senzaţii…
Valeriu Ursu: „Da. Când se ruinează ai impresia că e un cutremur şi nu poţi face nimic, pentru că sunt pornite atâtea mecanisme împotriva ta personal sau a echipei… Faptul că se ruinează şi nu poţi opri stihia asta că-i împotriva ta şi simţi că se porneşte… Dezamăgirea a fost că partenerii, să zic, acum s-au îndepărta şi au…”
Radio Europa Liberă: Da şi frica că uite te aşteaptă un trai mizer şi…
Valeriu Ursu: „Nu, niciodată. Dacă Dumnezeu hrăneşte furnica şi pasărea din copac, pe noi, oamenii. Doamne, nu-mi bat capul. Nu, niciodată nu mă tem.”
Radio Europa Liberă: Cu ce ochi îi priviţi acum pe cei bogaţi?
Valeriu Ursu: „Cu respect, de atâta că au putut să-şi menţină afacerea şi asta înseambă foarte mult. Vedeţi Dumneavoastră, într-adevăr, eu am câştigat banii în Uniunea Sovietică şi i-am pierdut, când a început a muri şi când remitenţa şi în nouăzeci…”
Radio Europa Liberă: Când a murit colosul sovietic.
Valeriu Ursu: „Când a murit colosul sovietic s-a început a face banii, pe vremea lui Gorbaciov şi terminând şi socotind prin 2002, cât a mai fost posibil de muncit…”
Radio Europa Liberă: Bine, da având asemenea sume fabuloase de bani, de ce nu v-aţi făcut palat, case cu multe etaje ?
Valeriu Ursu: „Şi ce luam? Eu am câteva locuri la ţintirim la Doina…”
Radio Europa Liberă: Ce aţi făcut? Aţi investit în învăţătura copilului… Ce aţi făcut, totuşi, cu o bună parte din bani?
Valeriu Ursu: „Uitaţi-vă. Când ai atâţea bani poţi investi în zece copii, poţi face şi şcoala ta. Sigur că am investit în educaţia copilului, am avut nişte apartamente, am o casă construită, ce am eu, dar sumele care au fost într-adevăr enorme, ele cum au venit cu sacii ceia, tot aşa şi s-au dus – pşşuu! Adică cum o ploaie şi gata, s-a spălat şi m-am liniştit. A fost primul val – al doilea val – al treilea val, după asta-i gata, e linişte, pace şi Doamne ajută înainte…”
Radio Europa Liberă: Da vă mai tentează ideea să iniţiaţi afacere? După un asemenea faliment, după un asemenea eşec?
Valeriu Ursu: „Dacă aş avea parteneri cât de cât credibili şi dacă le-aş insufla şi eu credibilitate, atunci s-ar merita de încercat de făcut. Mai ales acuma, pe vremea asta de criză, trebuie de făcut locuri de muncă, trebuie de investit în ceva, trebuie de făcut o producere, un centru de servicii, un centru cumva medical să fac. Să poţi lucra, să poţi aduce, cu parteneri străini, sunt testări, sunt posibilităţi şi trebuiesc folositede atâta că dacă te gândeşti numai la tine nu-i corect, trebuie de lucrat…”
Radio Europa Liberă: Cine-s săraci în Moldova?
Valeriu Ursu: „Ioi! toţi îs săraci. Sunt săraci cu sufletul, sunt săraci cu trupul, sunt săraci cu finanţele. Chiar şi bogaţii sunt săraci de vai de capul lor. Dar săraci sunt 90 la sută. Nu pot să zic că sunt bogaţi, de atâta că acum condiţiile de viaţă îs mai grele puţin…”
Radio Europa Liberă: Dar cum se întâmplă că cel sărac împarte din ceea ce are cu cel de alături?
Valeriu Ursu: „Ştie nevoia, ştie nevoia şi necazul.”
Radio Europa Liberă: Şi cel bogat n-a ştiut niciodată nevoia, necazul?
Valeriu Ursu: „Foarte repede se uită; foarte repede uită; de atâta că noi nu ne-am născut din familie de bogaţi, să aibă un milion, două… Şi chiar dacă-l avea, totuna le-a ascuns undeva în cuptor, într-un sac ca să nu-l găsească nimeni…”
Radio Europa Liberă: De ce această mentalitate?
Valeriu Ursu: „Hapsânia…, lăcomia, da, lăcomia. Adică se gândesc numai la dânşii… Mendrele estea a lor, de a arăta că super elită şi super maşini, şi super distracţii. Da asta n-aduce nimic, asta nu încălzeşte sufletul. Asta-i un moft. Asta atâta-i de puţin şi atâta de nimic, că nu se compară. E cu totul altă chestie, când ştii că faci, dai şi te bucuri când vezi că ai ajutat omul; şi-a făcut o căsuţă, şi-a rezolvat asta, şi-a pus un protez la un picior şi ştii că merge şi te pomeneşte. Dar când te-ai dus şi ai făcut o distracţie, cum prietenii mei umblau la cazinou şi pierdeau câte cinci, câte zece mii dolari pe noapte, vă daţi sama?”
Radio Europa Liberă: Banii iştea dacă ajungeau la un azil de bătrâni, la un orfelinat, câtă bucurie în inima acelor oameni în suferinţă…?
Valeriu Ursu: „Creşteau copiii. Încă un moment – când bogăţia îţi suflă minţile – asta e o ispită foarte-foarte mare pentru om. Într-adevăr, prin asta îl încerci, puterea şi banii. Alte criterii de evaluare a lor, creştineşti şi oricare, e banul şi puterea. Asta-i. Da aşa trăim şi noi aici în Moldova, de atâta că nu-s valorile estea general-umane. Uitaţi-vă, câtă iubire de oameni şi respect unul de altul în ţările nord europene. Adică în Norvegia, Elveţia, Finlanda, ţări cu tradiţii. Mai puţin în Italia, Franţa – în partea asta, unde-s mai mulţi sălbatici şi diferiţi din toată lumea. Da noi, fiind o ţară creştină, într-adevăr, şi care am trecut, poporul ista, prin atâta necaz… Nu se simte iubirea asta unul de altul, nu se simte căldura sufletească, nu se simte grija unul de altul. Alteori ori, macar cât de cât erai sigur că este un ajutor. Acuma rămâi, nimic, absolut nimeni nu are nevoie de tine şi asta-i marea durere a societăţii noastre.”
Radio Europa Liberă: Sunteţi de acord că în Republica Moldova nu moldovenii sunt cei mai bogaţi, dar reprezentanţii altor etnii, ar fi…?
Valeriu Ursu: „Eu nu prea ştiu care şi cât e de bogat în Moldova, pentru că noi ştim doar prin faptul care şi cum se prezintă în show, sau prin glamourul vieţii, care-şi promovează… Cu toate că sunt oameni, care au aproape un miliard de dolari la noi în Moldova şi eu nu sunt sigur că-i moldovan.”
Radio Europa Liberă: De ce?
Valeriu Ursu: „De-atâta că moldovanul nostru tot timpul a fost pus mai departe de finanţe, mai departe de posibilităţi de a câştiga bani, de atâta că tot timpul era într-o judecată oarecare.”
Radio Europa Liberă: Da îi învinuim pe alţii sau învinuim mintea moldovanului?
Valeriu Ursu: „Mintea moldovanului cea de pe urmă. Desigur că aşa-i. De atâta că, în primul rând, nu a a vut posibilităţi şi hai, să vorbim aşa, trăim într-o ţară foarte mică, nu te poţi lansa în business mare. Trebuie să fii foarte şmecher…”
Radio Europa Liberă: Da oamenii bogaţi domină asupra politicului? Influenţează pe cei de la putere?
Valeriu Ursu: „Fără îndoială. Fără îndoială. Omul bogat în primul rând se gândeşte să-şi menţină bogăţia lui. Iar din nou – având bani, de acum vreai şi putere şi asta-i de când lumea e ştiut, cum ştim că răsare soarele. Pentru a obţine acum puterea într-o ţară democratică – trebuie să ai un partiduţ, sau nişte influenţe. Şi nu numai la noi, da peste tot. Ca bogatul să n-aibă influenţă asupra politicii, trebuie macar 50 de procente să fie pătura medie a ţării şi să fie absolut că, aişti care vin la putere depinde de votul lui, la fiecare în parte. Nici la noi, nici în Rusia, sau unde am foat nu-i posibil aşa ceva…”
Radio Europa Liberă: Dar suspectaţi şi Dumneavostră faptul că anumite funcţii în stat se cumpără?
Valeriu Ursu: „Desigur da, da. Se cumpără. La noi e o ţară atâta de micuţă, şi atâta de ne cunoaştem unul pe altul, că foarte repede…, adică îţi trebuie o săptămână de zile să faci nişte investigaţii, să vorbeşti cu unul, cu altul şi afli tot. Îi pui istoria omului pe masă. Pe mine altceva mă deranjează: cum pot să dau eu un milion şi eu acuma nu văd, nu văd acuma eu, cum pot să-l câştig; nu-s posibilităţi de a câştiga; nici dacă are frate în justiţie, nici nicăieri. Adică nu-s, nu se mai fac operaţii, care întradevăr, îs bănoase. Slava Domnului, poate a da Domnul şi s-a deschide vizele şi n-or să mai facă bani pe exodul de oameni. Milioane s-au făcut de euro, din faptul că necăjitul se ducea să-şi caute de lucru în toate ţările lumii. Poate şi asta s-ar opri. Asta ar fi un mare, mare merit, dacă ar fi să se deschidă pentru moldoveni. Lasă-i să se ducă să fie liberi şi să nu mai îmbogăţim tâmpenia de lume, care pe sânge eu socot că face. De atâta că lumea e foarte necăjită…”
Radio Europa Liberă: Totuşi, unde v-aţi simţit mai confortabil, în cercul de prieteni bogaţi? sau acum, când, dacă o spunem pe şleau, aţi ajuns şi alături de şomeri şi împreună cu şomerii.
Valeriu Ursu: „Da exact, îs şomer, absolut şomer. Starea sufletească depinde de cercul în care te afli. Eu nu zic că eu îs sărac, am eu ce am; şi mulţumesc Domnului, dar mai liniştit îs acuma. De atâta că nimeni nu te vinde, nimeni nu are nevoie; dacă ţine la tine şi dacă-i dai; dacă nu, nu sună. Eşti liber absolut a face… E clar că trebuie nişte bani de făcut, da de făcut şi acuma încetişor, ba aicea, ba acolo, de unde mai pot, mai câştig. Dar faptul, că esti mai liber şi mai independent… Uneori şi sărăcia are valorile ei, dacă e drept preţuită şi dacă îţi dă un stimul pentru a te ridica din nou, de a munci, de a face bine, spre binele tău şi al societăţii…”
* * *
Transparency International Moldova este de opinie că mecanismul creat în ţară, de declarare şi de control al declaraţiilor veniturilor şi proprietăţii este unul ineficient în prevenirea îmbogăţirii nejustificate a demnitarilor de stat. Experţii Transparency susţin că acest mecanism nu poate contribui la prevenire şi combaterea îmbogăţirii fără justa cauză a demnitarilor de stat, a judecătorilor, a procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere.
Fostul ministru al Securităţii naţionale, Anatol Plugaru, vorbeşte despre oamenii săraci, dar mai mult despre cei bogaţi şi iată de ce:
Anatol Plugaru: „Sunt două categorii de oameni bogaţi. Oameni bogaţi, care au agonisit prin truda lor, înţeleasă de toată lumea. Poate zeci de ani de zile, care au agonisit un anumit capital şi care tremură pentru el, în cel mai frumos sens al acestui cuvânt, pentru că este muncit. Şi oamenii, care s-au făcut capitalişti peste noapte.”
Radio Europa Liberă: Şi de care ar avea Republica Moldova mai mulţi?
Anatol Plugaru: „Evident din cei făcuţi peste noapte. „Iz greazi – v kneazi”, au ruşii un proverb, nu ştiu cum sună în româneşte…”
Radio Europa Liberă: Da unde a fost legea, pentru că a reuşit peste noapte să se îmbogăţească o oarecare persoană?
Anatol Plugaru: „Legea ori n-a fost, ori dormea, ori era la plimbare. Pentru că legea trebuia elaborată, pregătită şi aplicată de conducerea ţării din toţi aceşti ani. Când zic conducere, nu am în vedere numai un preşedinte sau şef de guvern. Am în vedere toată conducerea ţării – guverne, parlamente…”
Radio Europa Liberă: Cum poţi să devii bogat peste noapte?
Anatol Plugaru: „Foarte simplu – dacă ai noroc de o conducere proastă a ţării în care trăieşti, în foarte scurt timp poţi aduna nişte capitaluri la care nici n-ai visat. Miliarde poţi face, pentru că chiar şi într-o Republică mică, aşa cum este a noastră, se poate de făcut bani, mai ales când condiţiile sunt bune pentru a face bani pe socoteala celor mulţi.
Deci oamenii bogaţi ar trebui să se gândească urgent, astăzi la formarea unor fonduri speciale pentru nevoile societăţii. Ei trebuie chemaţi urgent de către stat şi puşi la lucru. Să li se creeze condiţii bune, condiţii prielnice pentru a-şi investi capitalul. Capitalul adunat de ei până la moment trebuie să lucreze acasă. Atunci, când el lucrează acasă vom avea folos şi din aceşti bogaţi nu tocmai legali. Pentru că trebuie să recunoaştem şi este un lucru ştiut în capitalism, mai ales în faza iniţială de acumulare a capitalului, este foarte greu să faci un ban pe cale cinstită. Dar se poate.
Nu-i neapărat să meargă statul la naţionalizare, la expropriere şi alte lucruri ce ţin de bolşevism. Nu. Este important de găsit soluţia cea mai rezonabilă pentru a pune la lucru, spre binele societăţii şi a ţării, capitalul acumulat de aceşti oameni.”
Radio Europa Liberă: Să vorbim despre bogăţie şi putere, pentru că în societatea moldavă deseori se vorbeşte că acei, care vor cu tot dinadinsul să ajungă la putere, sunt cei, care vor să se îmbogăţească.
Anatol Plugaru: „Este un adevăr. Cunosc puţini oameni, care năzuiesc la modul serios să ajungă la putere, dar vin nu pentru a se îmbogăţi. Puţini. Majoritatea anume pentru a se îmbogăţi, sau pentru a-şi păstra şi înmulţi capitalul acumulat anterior. Dar este important să ţinem cont de societatea întreagă. Nu poţi să laşi societatea în sărăcie, în pauperizare, în plină stare de degradare, chiar de degenerare şi tu să fii ghiftuit în toate şi cu toate celea pe faţa pământului. Nu se poate, tu să ai de toate cele şi cineva să se uite în gura ta. Mîine-poimâne va întinde mîna şi-ţi va lua bucăţica ceea, pe care-ţi pare tu că o înghiţi legal. Trebuie să te gândeşti şi la cei, pe spatele cărora ai acumulat aceste averi şi să te împărţeşti. Cei bogaţi chiar este urgentă nevoie de a se împărţi cu cei săraci, cu nevoile ţării.”
Radio Europa Liberă: Domnul Plugaru, dar clasa politică tot promite, în deosebi în campania electorală, omului simplu – trai avut, trai prosper, vom deveni o ţară prosperă…
Anatol Plugaru: „Aşa suntem noi. Suntem un popor, care nu avem încă deprinderea tradiţiilor democratice. Dacă ceea ce s-a întâmplat la noi în ultimii 17-20 de ani s-ar fi întâmplat în Franţa sau în Germania, cădea deja Bastilia de vreo trei ori. Era luată şi cucerită şi de mult, avea să fie câteva revoluţii. Ai noştri sunt cuminţi, sunt răbdători şi se lasă prostiţi de fiecare dată, din patru în patru ani. Ce ar trebui de făcut: iară din nou – ăştea care au reuşit să ajungă acolo şi să capete mandatele respective, ar trebui să aibă obraz şi să răsplătească aceşti oameni naivi, care i-au crezut. Să se împărţească cu ei. Să-şi îndrepte capitalul la reanimarea economiei. Care are capitalul respectiv, prin muncă, repet, şi care l-a obţinut prin scheme frauduloase, care a ruinat economia ţării, care au pus la pământ ramuri întregi ale economiei, combinaţii financiare şi aşa mai departe.
Şi uite aceştea, care au psihologia…, că m-aţi întrebat ce ar însemna omul bogat. Omul bogat, în sensul rău al cuvântului pentru mine, ar însemna un om cu caracter acaparator, hapsân, lacom, hrăpăreţ, fără jale, fără milă, care n-are nici o morală, nici o iubire de ţară, de oameni. Numai iubire de bani. Cu aceştea trebuie, în primul rând, să steie de vorbă statul. Sunt pârghii, prin care imediat i-ar pune pe toţi la locul respectiv.
Ai zis de putere şi bani – acei care aspiră la funcţia de ministru: ian stai, măi băeţele, să vedem – da câte case ai tu? Nu ne uităm la declaraţia asta ce-o face. Pentru că declaraţia pe care o face nu reflectă… Trebuie să ne uităm la ce are pe soacra scris, da ce are pe mâca, da ce are pe tătuca, da ce are pe nepoata ceea, pe care nici nu a văzut-o; pentru că acolo-s adevăratele averi. Trebuie să ştie statul, să aibă serviciile să-i caute şi pe malul Adriaticii, şi pe malul Mediteranei…”
Radio Europa Liberă: Credeţi că funcţiile în stat se cumpără?
Anatol Plugaru: „Cred că da. Din ceea ce am comunicat eu cu mai multă lume, care mi-au spus la direct că uite funcţia asta costă o sută de mii…pentru asta trebuie să dai o jumătate de milion, pentru aceea 30 de mii. Am zeci de cazuri că mi-au spus mie lumea.”
Radio Europa Liberă: Dar nimeni nu recunoaşte!
Anatol Plugaru: „Păi nu recunoaşte pentru că, în primul rând, este primejdios, în al doilea rând – ceea ce au plătit, au plătit pentru anumit interes. Ei după asta se duc acolo şi ce fac? Scot, jupesc de pe oameni aceşti bani, ca să-i întoarcă şi pe urmă să mai aibă şi un chilipir.”
Radio Europa Liberă: Domnul Plugaru, puteţi da cinci nume de oameni bogaţi în Moldova?
Anatol Plugaru: „Asta-i şi problema! Eu aş putea spune din ceea ce am auzit, dar în societatea normală această listă este afişată, făcută public. Noi până în ziua de astăzi, uite, de 20 de ani de zile, nu ştim cine sunt milionarii, miliardarii, în primul rând, că avem şi miliardari, după câte ştiu eu…”.
Radio Europa Liberă: Cine?
Anatol Plugaru: „După câte ştiu eu – Stati, Ciornîi face… Apropo, v-am numit doi oameni, cărora statul nu ştiu ce ar putea să le reproşeze. Chiar nu ştiu cum au făcut ei aceste capitaluri, dar în orice caz nu am auzit…”
Radio Europa Liberă: În primul rând, ei nu au făcut banii pe teritoriul Republicii Moldova.
Anatol Plugaru: „Asta am vrut să spun – n-am auzit să-i fi făcut pe seama acestor cetăţeni nenorociţi. Nu ştiu, dacă statul ar avea ce să le reproşeze, să le dea cu ceva în obraz. Uite, aceşti oameni trebuie invitaţi, trebuie rugaţi să vină, convinşi să investească aici, ca să ridice ţara din nevoi. Acei bogaţi – categoria celor făcuţi peste noapte, tot trebuie puşi la lucru.”
Radio Europa Liberă: Daţi şi din tabăra ăstora câteva nume…
Anatol Plugaru: „N-o să ne ajungă sute…, să ai dosare şi armate, nevoie de anchetatori; nu-i aşa de simplu; mai bine trebuie convins că trebuie să lucreze pentru această ţară, să răsplătească, să întoarcă înapoi şi rămână să…”
Radio Europa Liberă: Da cine s-a făcut bogat în ţara lui?
Anatol Plugaru: „Da mulţi. Se vorbeşte despre Reidman, Plohatniuc… Se vorbeşte despre unii care sunt chiar în Alianţa pentru Integrare Europeană, nu mai vorbim despre cei care sunt în lista comuniştilor în Parlament. Partidele astea au spus că Voronin este miliardar, că aşa şi aşa…Văd că până acum niciodată nu au demonstrat nimic. Abia l-a chemat să spună acum…, feciorul preşedintelui Voronin… Nu ştiu. După cât vorbeşte presa, este un mare hoţ, dar trebuie să demonstrezi lucrul ista.”
Radio Europa Liberă: El e hoţ sau om bogat?
Anatol Plugaru: „E un om bogat…, da de unde să aduni miliarde pe cale cinstită? Aduni numai atunci, când distrugi o ţară, ruinezi o economie, când pui la pământ nişte ramuri. Deci, eu nu afirm…; mă consider un cetăţean civilizat al acestei ţări şi nu, nu pot să-mi permit.; dar mă simt în drept să cer de la aceşti oameni, care au declarat în campania electorală şi au ajuns la putere – demonstraţi că n-aţi minţit lumea. Că dacă nu veţi demonstra că Voronin a acumulat averi pe căi dubioase, frauduloase, criminale, atunci cine sunteţi voi?”
Radio Europa Liberă: Domnu Plugaru, vorbind despre sărăcie şi bogăţie îmi amintesc de versurile unui cântec, pe care îl interpreta regretatul Nicole Sulac. El spunea aşa: patru scânduri şi un cui, asta-i toată averea lui…
Anatol Plugaru: „Şi eu nu înţeleg: cât îi trebuie unui om? E boală. Uneori molipsit fiind de dorinţa de a face bani, cât mai mulţi bani, nici nu iai seama că trece viaţa, nu iai seama câte lucrui mai importante sunt şi aşa şi se trece.”
Radio Europa Liberă: În Occident omul bogat nu este, neapărat, persoana cu cea mai luxoasă maşină, cu cele mai scumpe costume, cu cea mai luxoasă vilă…
Anatol Plugaru: „Aşa este. Pentru că omul, care cu adevărat a ajuns la un anumit nivel de îndestulare materială, economică, nu-l mai interesează luxul ca atare. Îl interesează spiritualul, îl interesează soarta ţării, îl interesează epidemiile, pandemiile care au loc în lume, ecologia, Pământul şi aşa mai departe…”
