De Petru Bogatu
Indiferent dacă va fi sau nu va fi ales joi şeful statului, starea de război politic intern prin care trece acum Republica Moldova nu va înceta. Dimpotrivă, se va accentua ameninţător.
Rusia tulbură apele şi în Republica Moldova, şi în jurul ei
În cazul în care vor izbuti să-şi impună preşedintele, comuniştii vor câştiga cel puţin o primă bătălie fără luptă, chit că pericolul destabilizării ulterioare a situaţiei interne va creşte. Dacă însă vor fi convocate alegeri anticipate, confruntările politice se vor înteţi. Şi nu numai în ţară, ci şi în jurul ei.
De altfel, două evenimente aparent fără nicio legătură între ele dau în vileag obiectivele pe termen scurt ale comuniştilor. Mai întâi, cotidianul „Ziua” publică un editorial incendiar în care dezvăluie un plan secret al Kremlinului de escaladare până la refuz a tensiunilor din zonă, ca pretext pentru a extinde prezenţa sa militară de la Nistru până la Prut şi a bate în cuie astfel transnistrizarea întregii republici. Mai apoi, Serafim Urechean declara deunăzi că PCRM are nevoie de alegeri anticipate pentru a obţine o majoritate constituţională în vederea demolării actualului sistem politic.
Ambele ipoteze s-au dovedit a fi prea zgomotoase ca să fie trecute sub tăcere de mass-media. Dar fiind, totodată, şi extrem de prăpăstioase, au părut, probabil, cam exagerate ca să fie analizate în profunzime. Păcat. Pentru că, urmărind contextul internaţional al crizei politice de la noi, vom vedea până şi la o privire sumară un joc mare şi foarte primejdios al Moscovei. Nu în zadar Vladimir Cijov, reprezentantul permanent al Rusiei pe lângă UE, a fost primul care, la 7 aprilie, a acuzat România de implicare directă în tulburările de la Chişinău. Voronin doar a reluat insinuările acestuia. Şi nu întâmplător.
Bucureşti – Chişinău, capul de pod al ofensivei ruseşti
Kremlinul poartă, chiar dacă unii în Est şi în Vest se încăpăţânează să nu-l observe, un război geopolitic pe viaţă şi pe moarte contra Occidentului pentru a descuraja extinderea UE şi NATO în teritoriile ex-sovietice. Republica Moldova este doar un cap de pod al ofensivei ruseşti, iar Voronin şi comuniştii săi sunt carnea de tun pe care Putin o aruncă în luptă.
Semnificaţia strategică a Chişinăului nu este deloc de neglijat la ora actuală pentru Moscova, întrucât o consolidare a poziţiilor ei în această zonă îi permite, pe de o parte, să ţină în şah Uniunea Europeană şi alianţa Nord-Atlantică, iar pe de alta să ameninţe Ucraina. Şi cum ţara de frontieră a NATO şi UE este România, nu e de mirare că anume aceasta e privită de ruşi ca fiind o ţintă prioritară a atacului lor diplomatic şi propagandistic împotriva comunităţii euroatlantice.
Pornind de la acest obiectiv mai larg, Kremlinul îşi propune un scop imediat: să-şi întărească şi să-şi perpetueze controlul asupra Republicii Moldova. Pentru atingerea lui e nevoie mai întâi de eliminarea totală a influenţei româneşti în Basarabia, iar mai apoi de rusificarea sistemului politic moldovenesc. Aceasta înseamnă legitimarea unui nou regim, bazat pe verticala puterii care ar copia întocmai modelul Putin, unde nu este loc pentru o opoziţie autentică, ci doar pentru una butaforică, de buzunar.
Iată de ce Serafim Urechean are dreptate. Voronin va da toate pe una pentru a truca viitoarele alegeri de aşa manieră, încât să-şi asigure o majoritate parlamentară calificată. Iar pentru a acoperi frauda isteria antiromânească ar urma să atingă paroxismul. Pe acest fundal, de bună seamă, nu este deloc exclusă, oricât ar părea acest lucru de neverosimil, şi avansarea trupelor ruseşti până la Prut.
Moscova nu crede lacrimilor
Dar nimeni să nu-şi facă iluzii. Resemnarea tacită în faţa ruşilor şi încercarea de a-i îmblânzi cu orice preţ nu au sorţi de izbândă în actuala situaţie. Moscova, precum se ştie, nu a crezut lacrimilor niciodată. Iar sub Putin nici atât. Oricum ai da, ruşii vor continua să-şi facă mendrele. Iată de ce mânuşa aruncată de ei trebuie ridicată şi la Chişinău, şi la Bucureşti, şi la Bruxelles, şi la Washington.
În cazul în care se găseşte „votul de aur” şi preşedintele comunist va fi ales în cele din urmă, obiectivul rusificării politice totale a Republicii Moldova nu numai că nu va fi abandonat, ci, dimpotrivă, va fi atins mai repede decât ne închipuim. În primul rând, ca o pregătire de artilerie, va fi rasă crema intelectuală a societăţii şi lichidată presa democratică. Astfel, se va netezi drumul spre un referendum constituţional pe care comuniştii îl vor câştiga în noua situaţie fără probleme.
Iată de ce au dreptate Vlad Filat şi Mihai Ghimpu când declară că un compromis la ora actuală nu mai este cu putinţă. Orice cedare în faţa comuniştilor ar pune cruce pe viitorul european al Republicii Moldova. Dar şi alegerile anticipate, după cum am arătat mai sus, nu înlătură din oficiu pericolul unei restauraţii ruseşti pe toate planurile.
De fapt, şi liberalii de la Chişinău, şi politicienii occidentali au de rezolvat în Republica Moldova o ecuaţie politică pe cât de simplă, pe atât de ingrată. Şi cei dintâi, şi cei din urmă au de ales între moartea sigură a cauzei europene la răsărit de Prut şi o luptă grea cu un final deocamdată imprevizibil pentru eliberarea efectivă de tentaculele revanşarde ale Moscovei.
