Chişinău / Moldova.ORG/ — Vizita din 29 martie a.c. a Vicepremierului Iurie Leancǎ, Ministrul Afacerilor Externe şi Integrǎrii Europene, la Moscova şi discuţiile acestuia cu omologul sǎu rus, Serghei Lavrov au provocat apariţia mai multor întrebǎri vizavi de reglementarea conflictul transnistrean, aducând din nou problema în atenţia presei.
Rusia şi-a prezentat noile-vechile condiţii în cadrul cǎrora ar fi putut fi reglementat conflictul transnistrean.
Nimic nou, dar prezentat sub o altǎ formǎ, în alte împrejurǎri, de cǎtre alţi actori şi anume –
1) administraţia Transnistriei separatǎ de Chişinǎu şi
2) pǎstrarea forţei militare ruse pe teritoriul regiunii.
Cât priveşte punctul “administraţia Transnistriei separatǎ de Chişinǎu”, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov a declarat: „Avem intenţia comunǎ de a relua cât mai curând posibil negocierile oficiale pentru a elabora un compromis politic care ar presupune modelul unui stat unic în cadrul integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, Transnistria având un statut special".
Puţinǎ istorie:
Planul Primakov din 1997 avea în vedere un statut special pentru Transnistria (idea de “stat comun” din planul Primakov a contribuit la evitarea unei blocade economice a teritoriului, ideea fiind pusǎ în practicǎ prin eliberarea certificatelor de export-import).
În Memorandumul Kozak din noiembrie 2003 era prezent acelaşi principiu – administraţie separatǎ.
Propunerea Belkovski din iunie 2004: Republica Moldova din dreapta Nistrului să se unească cu România, Transnistria independentă. Acelaşi principiu – administraţie separatǎ.
Planul Poroşenko din 2005, venit de la Moscova prin Kiev, presupunea recunoaşterea autorităţilor de la Tiraspol pe picior de egalitate cu cele de la Chişinău. Atunci Voronin a rǎspuns cu o lege prin care se oferǎ autonomie regiunii transnistrene numai în cazul retragerii trupelor ruse.
“Statutul special” al Transnistriei, subliniat de nenumǎrate ori de cǎtre ministrul rus de externe Serghei Lavrov confirmǎ cǎ nici Memorandumul Meseberg din iunie 2010 (prin care Germania şi Rusia se angajează sǎ construiascǎ o structurǎ de securitate europeanǎ, iar ca dovadǎ a colaborǎrii se angajeazǎ sǎ soluţioneze conflictul transnistrean într-un format comun) va avea la bazǎ acelaşi principiu.
Cât priveşte “forţele militare ruse pe teritoriului Transnistriei”.
La întâlnirea recentǎ cu Leancǎ, Lavrov nu a vorbit nimic despre trupele ruse de pe teritoriul regiunii transnistrene, referindu-se doar la cele 20.000 de tone de muniţii care trebuie retrase din Transnistria, menţionând cǎ Rusia este interesatǎ sǎ le retragǎ.
“Rusia este cointeresată în eliminarea rapidă a muniţiilor din Transnistria. În timpul negocierilor din 2003, din Transnistria au fost evacuate mai mult de 50 de eșaloane de muniţii. Respectiv a rămas mai puţin de jumătate din ceea ce a fost. Aceste depozite necesită o monitorizare constantă, deoarece o cantitate mare de muniții foarte periculoase pot fi furate, multe din ele au fost deja utilizate pe loc", a declarat Lavrov.
Logic, odatǎ cu retragerea ultimilor unitǎţi de muniţii de pe teritoriul transnistren, vor trebui sǎ plece şi trupele ruseşti care le “pǎzesc”. Însǎ, atâta timp cât ministrul rus de externe nu a spus nimic despre trupele în cauzǎ, este mai mult ca posibil ca acestea sǎ nu-şi schimbe dislocaţia în timpul apropiat.
(Conform declaraţiei recente a Ambasadorului rus la Chişinǎu, Valeri Kuzmin, problema scoaterii muniţiilor ruseşti de pe teritoriul Transnistriei este anevoioasǎ, deoarece armata rusǎ, care ar putea securiza aceste manevre, este scoasǎ, iar forţele de ordine moldoveneşti nu pot asigura buna desfǎşurare a operaţiunii de expatriere a obuzelor.)
Şi iarǎşi sǎ ne întoarcem puţin în timp:
Atât Planul Primakov din 1997, Memorandumul Kozak din noiembrie 2003, Propunerea lui Belkovski din iunie 2004, cât şi Planul Poroşenko din 2005 includeau principiul prezenţei militarǎ a trupelor ruseşti pe teritoriul Transnistriei.
Din recentele declaraţii ale lui Lavrov, se presupune cǎ şi Memorandumul Meseberg nu va fi o excepţie de la politica stabilitǎ vizavi de cazul transnistrean.
“Există anumite etape destul de clare, acțiunile recunoscute de toată lumea cum ar fi negocieri. În acest context, nu există piedici în soluționarea problemelor ce țin de consolidarea păcii şi evacuarea muniţiilor de pe teritoriul transnistrean, un teritoriu cu statut special", a menţionat Serghei Lavrov.
Autoritǎţile de la Chişinǎu se aflǎ într-o poziţie dificilǎ ca niciodatǎ.
Pe lângǎ faptul cǎ actuala coaliţie de guvernare are “probleme” la capitolul comunicare internǎ, Rusia, prin intermediului Memorandumului Meseberg, încearcǎ sǎ îşi asigure o legitimitate europeanǎ în reglementarea conflictului transnistrean, dar nicidecum nu se lasǎ de principiile pe care le vegheazǎ de douǎzeci de ani.
Se pare cǎ de data aceasta Rusia vrea sǎ ne impunǎ într-un mod fraudulos acelaşi Memorandum Kozak, îmbrǎcat în haine europene.
De menţionat cǎ Serghei Lavrov a acceptat invitaţia omologului sǎu moldovean, Iurie Leancǎ de a vizita Republica Moldova. Vizita oficialului rus la Chişinău vine în contextul aniversării a 10-a de la semnarea tratatului de bază de prietenie şi cooperare moldo-rusă, dar şi al aniversarii a 20-ea a stabilirii relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări.
