Ilie Cazac este unul dintre cetăţenii moldoveni care a avut de suferit direct de pe urma regimului criminal de la Tiraspol. A fost închis 20 de luni, iar cazul său a fost unul fericit, susţine acesta. Datorită mamei sale şi societăţii civile, acum e în libertate. A ales să-şi petreacă sărbătorile acasă, la Tighina, iar înainte de a pleca a oferit un interviu pentru Moldova.ORG
moldova.org: Cui crezi că i se datorează eliberarea ta?
Ilie Cazac: În primul rând mamei mele care a avut curajul să facă greva foamei, dar şi organizaţiilor non-guvernamentale. În primul rand Asociaţiei Promo-LEX, care mi-a oferit asistenţă juridică şi Asociaţiei Hyde Park, care a susţinut cauza mamei mele şi a mediatizat cazul meu. În primele zile ale protestului, mama n-a fost băgată în seamă de nicun demnitar, iar dacă nu interveneau aceste asociaţii, probabil eram şi acum închis.
Recent te-ai întors din Praga. Ce-ai facut acolo?
Am fost la un tratament oferit de Ambasada Cehiei în Repubica Moldova în orăşelul Carlovy Vary, totodată am avut mai multe excursii în câteva oraşe din Germania şi Austria. După atâtea luni de închisoare, aveam nevoie de un tratament pentru refacerea sănătăţii, dar şi pentru a uita de închisoare.
Crezi că vei mai putea locui şi lucra la Tighina vreodată?
Sunt contabil, atâta timp cât sunt un bun profesionist, nu văd de ce n-aş putea să mă întorc în Tighina. Iar faptul că am fost judecat nu mă poate încurca să-mi găsesc un loc de muncă acolo. Teoretic aş putea să mă întorc, dar practic încă nu sunt pregătit. Atâta timp cât în Transnistria este prezentă armata a 14-a, nu mă pot simţi în siguranţă acolo.
Ce ar trebui să facă justiţia moldovenească pentru a-şi proteja cetăţenii din stânga Nistrului?
Nu e vorba doar de justiţie, statul Republica Moldova trebuie să fie atractiv pentru cetăţenii moldoveni care locuiesc astăzi în autoproclamata repubică Transnistria şi să-i protejeze atunci când este cazul. Atunci când situaţia politică din Chişinău ar fi una stabilă, iar nivelul de trai al pensionarilor din Chişinău ar fi cel puţin la fel ca al pensionarilor din Tiraspol, locuitorii din Transnistria vor dori mai mult ca moldovenii din dreapta şi stânga Nistrului să coexiste într-un stat integru. Atâta timp cât văd în partea dreaptă a Nistrului haos şi sărăcie, Republica Moldova nu va fi atractivă pentru ei.
Justiţia modovenească trebuie să fie credibilă pentru cetăţenii moldoveni din Transnistria, aşa încât oamenii de-acolo să aibă siguranţa că vor fi ajutaţi şi protejaţi dacă li se încalcă drepturile. Ar trebui să existe, poate, o linie fierbinte, care ar putea fi folosită cu încredere de populaţia din stânga Nistrului. Aşa zisa justiţie din Transnistria este una foarte defectuoasă. Dacă pentru o încălcare minoră în Republica Moldova poţi primi o amendă, la Tiraspol poţi fi condamnat la ani grei de închisoare. Nimeni nu ştie după ce criterii se dau aceşti ani de închisoare. Şi nu e problema doar a Chişinăului, dar şi a Uniunii Europene şi a altor organisme internaţionale.
Sunt dezămăgiţi cetăţenii moldoveni din Trasnistria de atitudinea Chişinăului ?
Autorităţile competente de la Chişinău, atunci când vorbesc despre « reintregirea statului Republica Moldova » trebuie să se gândească, mai întâi de toate, la cetăţenii moldoveni din stânga Nistrului. Ei indirect acuză aceşti cetăţeni de complicitate cu regimul criminal de acolo, ceea ce este incorect. Oamenii de acolo nu sunt vinovaţi pentru ceea ce-a făcut Smirnov şi regimul condus de el în aceşti 20 de ani. De foarte multe ori, persoanelor care au lucrat în Transnistria, nu le este recunoscută experienţa de muncă în partea dreaptă a Nistrului. Angajatorii din Chişinău le reproşează că nu pot recunoaşte experienţa cuiva care a lucrat pentru un regim criminal. Dar oamenii din Transnistria sunt oare vinovaţi că s-au născut acolo şi au rămas să lucreze lângă familiile lor ?
Ce aşteptări aveai de la autorităţile de la Chişinău, atunci când erai închis?
Iniţial aveam aşteptări mari, apoi m-am dezămăgit. Din păcate nu există voinţă politică la Chişinău pentru a soluţiona conflictul transnistrian. De ce şeful Misiunii OSCE în Moldova, Philip Remler, merge des la Tiraspol şi disută cu cei de acolo, dar demnitarii moldoveni n-o fac ? În cazul meu, premierul Vlad Filat a anunţat că eliberarea mea s-a datorat întâlnirii dumnealui cu Igor Smirnov. Dar cine a organizat această întânire ? Întâlnirea a fost organizată la iniţiativă lui Philip Remler. Cred că persoanele responsabile de la Chişinău ar putea duce aceste negocieri şi direct, dar din nu ştiu care motive, evită s-o facă. Probabil nu-i interesează atât de mult soarta cetăţenilor moldoveni din Transnistria.
Ai stat în mai multe penitenciare din regiunea transnistriana. Cum sunt tratati oamenii acolo?
Condiţiie sunt diferite, în unele locuri sunt foarte bune, în alte locuri – foarte proaste. La Hlinaia, de exemplu, pe timp de iarnă, deţinuţii stau fără căldură, iar condiţiile acolo sunt mizere. Nu există stomatolog, nu mai zic de asistenţă medicală competă sau asistenţă juridică.
www.moldova.org
