Lupu, salvatorul naţiunii?
De Tatiana Corai
Am ascultat-o sâmbătă, la „Vocea Basarabiei”, pe Ninela Caranfil, care zicea că nu crede în Marian Lupu, ca actor politic, pentru că ea, cu intuiţia ei de artist, simte că Lupu joacă fals. Totodată, întreaga social-democraţie moldovenească îi acordă fostului spicher încrederea totală. Liderul PDM, Dumitru Diacov, i-a cedat chiar postul de preşedinte al partidului şi locul 1 pe lista electorală în viitoarele alegeri.
Dumitru Braghiş a salutat ieşirea lui din Partidul Comuniştilor şi acum, probabil, îl invidiază pe Diacov, pentru că i l-a suflat pe Lupu de sub nas. Poate că şi Braghiş şi-ar fi sacrificat postul de preşedinte al PSD în numele democraţiei moldoveneşti. Cel mai mare preţ însă la licitaţie l-a pus pe Marian Lupu preşedinta Partidului Dezvoltării Spirituale „Moldova Unită”, Ana Tcaci, care a propus ca acesta să fie ales în fruntea unei aşa-zise Mişcări pentru Salvarea Naţională a Moldovei!
Revenind la cele spuse de actriţa Ninela Caranfil, subscriu întru totul la opinia Domniei Sale. Pentru că şi intuiţia mea îmi spune acelaşi lucru – ceva nu e curat în acest agiotaj creat artificial în jurul fostului spicher. Judecaţi şi dvs.: după ce a candidat cu nr. 2 pe lista electorală a comuniştilor şi a devenit deputat, nitam-nisam, Lupu îşi părăseşte tovarăşii de drum… de dragul democraţiei şi al armoniei sociale. Prea frumos, ca să fie şi adevărat! Dar dacă declaraţiile sale de abandonare a PCRM fac parte dintr-un scenariu, iar în realitate fostul spicher e un „cal troian” al comuniştilor? Şi nu unul oarecare, ci unul primit cu flori şi busuioc de opoziţia democratică, dar neparlamentară. Nu suntem adepţii teoriei conspiraţiei, însă, la câte scenarii am asistat în ultimele luni şi la câte poveşti cu feţi-frumoşi ni s-au spus în ultimii ani, de ce nu am admite şi o astfel de ipoteză? Pe de o parte, pune în gardă graba cu care i s-a pregătit deja scaunul în partidele social-democrate – grabă ce vorbeşte despre marea poftă a formaţiunilor în cauză de a-şi lua revanşa la anticipate şi de a ajunge din nou în parlament. Fie măcar şi cu ajutorul unui ex-comunist… La urma urmei, scopul scuză mijloacele. Pe de altă parte (care, de fapt, e una şi aceeaşi, dacă priveşti atent!), ideea creării aşa-numitului pol social-democrat „anticomunist” este tocmai ceea de ce au nevoie comuniştii. Şi ei ar da orice ca într-un nou scrutin să treacă pragul electoral Roşca, Braghiş şi Diacov, pentru a reface „consensul” din parlamentul trecut. Doar este clar că liberalii sunt mult mai greu de manevrat, iar Filat, Ghimpu sau Urecheanu, împreună cu membrii fracţiunilor lor parlamentare, le vor juca pe nervi comuniştilor, până îi vor scoate pe linie moartă.
Prin urmare, de ce nu am admite şi faptul că Lupu a primit „dezlegare de sus” ca să iasă din PCRM şi acum nu face decât să îndeplinească o nouă misiune, mult mai responsabilă: aceea de a consolida „opoziţia constructivă”, care însă a rămas în afara parlamentului? Şi, concomitent, de a diminua ponderea Opoziţiei liberale, preferată de electorat în scrutinul din 5 aprilie. Dacă ne aducem bine aminte, şi în 2007, Marian Lupu a făcut aluzie că „se distanţează” de Voronin, dar apoi a îmbrăţişat linia comuniştilor cu şi mai multă dragoste…
