Liderul comuniștilor, Vladimir Voronin, a declarat într-o emisiune TV, că mărul roșu ar putea deveni un simbol al schimbărilor aduse de Partidul Comuniștilor.
Fostul președinte al țării a apreciat faptul că studioul emisiunii „Al treilea microfon" de la NIT, moderată de deputatul PCRM Constantin Starîș, a fost decorat cu fructe roșii.
El a criticat Alianța pentru Integrare Europeană și a declarat că nu-și dorește alegeri anticipate în plină iarnă.
Dacă privim atent în lume,atunci vedem că mărul, ca simbol al unor partide politice, îl regăsim ca semn electoral la partidul din Rusia – “Яблоко” (Iabloko, adică mărul, partid de orientare social-liberală), precum şi la Parti Québécois din Canada (de stânga, separatist).
Au fost însă şi alte încercări în lume de a stabili mărul ca simbol electoral, dar au eşuat.
Dacă facem o călătorie simbolică în istoria mărului atunci vedem că el are drept punct de plecare interiorul lui, compus din alveole, conţinând sâmburi, așezate în forma de stea cu cinci colţuri, o pentagrama.
Din acest motiv, mărul a fost considerat fruct al cunoaşterii şi al libertăţii, dar şi simbol al involuţiei spiritului în materia carnală, sugerat de închiderea pentagramei (omul – spirit) în interiorul pulpei fructului.
În tradiţiile celtice, mărul este un fruct al științei, magiei şi revelaţiei. Pentru gali, e la fel de sfânt ca stejarul. Alexandru cel Mare, plecat în India în căutarea apei vieţii, a găsit mere care prelungeau până la 400 de ani viaţa preoţilor.
În mitologia scandinava, mărul joacă rolul de fruct regenerator şi întineritor, iar zeii mâncau mere şi rămâneau tineri.
În Odiseea, Homer numeşte mărul fructul frumos. Imoralitatea, înțelepciunea, setea de cunoaştere, dar şi sentimentul de culpabilitate au drept simbol fructul de măr. Simbolistica mărului, fruct ce încape în căuşul palmei, este bivalentă: fastă şi nefastă.
Zeița Venus este adesea reprezentată ţinând un măr în mâna. În mitologia gracă, zeiţa Discordiei aruncă un măr pe masă în timpul festinului de nuntă dintre Thébis şi Pelée, un măr care trebuia să revină celei mai frumoase dintre zeiţele Hera, Athena şi Afrodita. Paris, fiul lui Priam şi al Hecubei tranșează disputa în favoarea Afroditei care îi promisese dragostea Elenei.
Încurajat de aceasta promisiune, Paris o fură pe Elena şi ca urmare izbucneşte războiul troian. Legenda spune că Hesperidele, fiice ale lui Atlas şi Hesperis, trăiau într-o gradină cu mere de aur, la intrarea căreia stătea de paza un dragon. Heracles biruie dragonul şi cucereşte grădina cu toate bogăţiile ei.
În povestea lui Wilhelm Tell, mărul are un rol nefast. Legenda spune că Wilhelm Tell, refuzând să salute pălăria lui Gessler, reprezentant al stăpânirii, acesta ştiindu-l un arbaletrier foarte abil, îl condamnă să nimerească cu săgeata mărul aşezat pe capul fiului său. Wilhelm Tell iese victorios din încercare şi, de altfel, mai târziu, îl va ucide pe Gessler. În istoria ştiinţelor, Newton descoperă legile gravitaţiei universale datorită unui măr care îi cade pe cap.
În zilele noastre, pomul de Crăciun reuneşte sub semnul renaşterii, al fecundităţii, cele două principii: masculin, simbolizat de brad, şi feminin, globurile asimilate merelor. O legenda populară românească povesteşte că Fecioara Maria, pentru a face pe fiu să înceteze să mai plângă, i-a adus două mere.
Acesta a aruncat primul şi s-a prefăcut în lună, iar cel de-al doilea în soare. Prin organizarea sa, mărul ar fi avertismentul divin pus în faţa omului spre a cunoaşte cele două direcţii, spirituală şi carnală, şi de a alege, iar arborele, prin lemnul său, înseamnă crucea, instrument al supliciului, dar şi al izbăvirii, reunind într-o singură imagine cele două semnificaţii ale simbolisticii arborelui.
