Aşezată într-un vârf de deal, la la 60 km de Chişinău, înconjurată de pădure, mănăstirea pare să fie un loc retras de toate cele pământeşti . Poartă numele de Frumoasă de la o poiana în care a fost zidită, care era numită “Frumuşica”, acum şi satul şi mănăstirea au acelaşi nume care le caracterizează.
La 10 iunie 1807 este prima atestare documentara, atunci când 43 răzeşi de pe moşia Bravicea au împropietărit mănăstirea cu pământ. Iniţial mănăstirea a fost pentru călugări, dar din 28 octombrie 1938, Frumoasa a fost reorganizată în mănăstire de maici, iar în cadrul mănăstirii a fost înfiinţată Şcoala pregătitoare pentru Institutul de călăgăriţe infirmiere din Chişinău.
În mai 1946 puterea sovietică lichidează mănăstirea care nu-şi putea achita impozitele către stat. De atunci până în 1994 acest loc sfânt a fost orfelinat, şcoală internat pentru copii surdo-muţi, colonie-penetenciar pentru minore, şcoala specială pentru copii alienaţi mintal.
În septembrie 1994 Frumoasa a fost reactivată ca mănăstire de călugări, iar din 27 decembrie 2005 mănăstirea a fost reorganizată în aşezământ monahal pentru maici.
Mihai Sadoveanu spunea în lucrarea sa “Drumuri basarabene”: Aveam la Frumoasa senzaţia că făceam parte şi eu ca şi oamenii, ca şi tot ce mă înconjoara din natura, din lumina, din pamântul morţilor către care mă voi întoarce…”
