Chişinău (Moldova.ORG) — Petru Lucinschi, secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova, în 1990 a adresat o scrisoare membrului Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, relatează Europa Liberă.
În document, Lucinschi specifică poziţia oficială a Chişinăului, prin care „s-a exprimat solidaritatea cu lupta dreaptă a poporului român împotriva regimului autoritar, susţinerea măsurilor de reînnoire democratică a României”, precum şi că „poporul moldovenesc şi-a declarat protestul împotriva violenţei şi cruzimii manifestate de forţele reacţionare care acţionau pe teritoriul ţării”.
Spre mirare, probabil pentru prima dată s-a îndrăznit a spune „poporul român frate”, evitată cu grijă în limbajul oficial de la Chişinău multe decenii. Ştiindu-se că anterior moldovenii aveau voie să-i numească fraţi pe ruşi şi ucraineni, tadjici şi uzbeci, azeri şi georgieni, polonezi, maghiari, dar nu şi pe români, cei care cu adevărat îi sunt fraţi.
Lucinschi cere Moscovei să permită Chişinăului relaţii directe cu Bucureştiul, fără mijlocirea atentă a Centrului. Domeniile care sunt menţionate ca prioritare şi care urmau a fi promovate ţineau de sfera economică, a ştiinţei, dar şi a schimbului de cadre didactice şi studenţi. Se propunea şi încheierea unor convenţii de colaborare între Televiziunea Română Liberă, Radio România şi televiziunea şi radioul moldovean, dar şi între Uniunile Jurnaliştilor de la Bucureşti şi Chişinău.
Pentru Lucinschi se arată îngrijorat de tendinţele unioniste din RSSM şi îi sugerează şefului diplomaţiei sovietice să ridice problema pe lângă conducerea României, în aşa fel încât aceasta să îşi reitereze poziţia privind inviolabilitatea hotarelor aşa cum au fost stabilite după cel de-al doilea război mondial şi confirmate prin Actul Final de la Helsinki. Această precizare ar descuraja, opinează şeful partidului comunist de la Chişinău, acea parte a populaţiei republicii care tinde spre unirea cu România.
Trebuie de specificat că drept urmare a acestui demers autorităţile de la Chişinău au putut iniţia relaţii dintre cele mai strânse cu România, mai ales în ceea ce priveşte trimiterea studenţilor basarabeni la universităţile de peste Prut începând cu toamna anului 1990. Aceasta rămâne cea mai serioasă şi durabilă investiţie a României în Republica Moldova, fără de care este greu de imaginat că schimbările din 2009 de la Chişinău s-ar fi produs vreodată.
