Connect with us

Reportaje

INTERVIU // Mamă de homosexual și lupta ei cu gura satului

Publicat

pe

Casa doamnei Ludmila* este la vreo 15 km de orașul Chișinău. O căsuță mică, modestă, în stilul celor care se construiau în toată Moldova, la începutul anilor 1960. Câteva trepte duc la ușa care se deschide într-o verandă luminoasă, cu multe geamuri. Pereții casei sunt albaștri deschis, pictați cu flori de culoarea porții – bordo. La poartă mă întâlnește stăpâna casei, o femeie de 70 de ani, care își cere imediat scuze că nu a reușit să-și pună haine curate, pentru întâmpinarea musafirilor.

„Să mă ierți, tocmai călcam lut, să dreg podul în șopron. Hai intră în ogradă!”, mă invită binevoitoare femeia.

Ograda e spațioasă și foarte curată, la fel cum e grădina și geamurile casei. Totul lucește de curățenie și prospețime. În mijlocul ogrăzii – o bancă din lemn și o masă acoperită cu o bucată nouă de polietilenă cu flori, mereu gata de oaspeți întâmplători.

Ludmila e una dintre puținele mame din Republica Moldova, care vorbește deschis despre homosexualitatea fiului său, deși evită jurnaliștii și evenimentele publice. Nu crede că e un motiv de laudă, cu care ar vrea să iasă în evidență prin ziare sau la televizor.

Știe de ce am venit în ospeție și că i-am promis că nu îi voi divulga numele, de asta îmi aduce un teanc de fotografii și începe imediat a-și depăna povestea:

  • Ionuț* a absolvit școala, după care a deprins meseria de electrician. Apoi a fost la armată. Acolo i-a fost foarte greu, nu a putut sta în detașamentul în care a fost repartizat. O fi presimțit ei ceva acolo și l-au făcut curier. După armată, a fost barman. Dar în copilărie vroia să fie preot.
  • Preot?
  • Da, la un moment dat a și învățat la o universitatea de teologie din România. De mic visa să devină preot. Îmbrăca halatele mele, își lua cărțulia de rugăciuni, mergea în grădină și făcea molitve de ploaie, ridica mâinile în sus și se ruga, cânta. Când s-a făcut mai măricel, alerga la mănăstirea din satul vecin, că nu aveam biserică în sat. Și acum e foarte evlavios. Dar a renunțat la studii, a spus: „Mamă, nu pot învăța acolo. Haina preoțească e prea grea pentru mine.” Și a revenit acasă. Atunci nu știam care e motivul.
  • Când ați aflat că este homosexual?
  • Abia când l-a întâlnit pe Anatol* , un băiat din Ucraina care rămânea des la noi. Dar nu bănuiam nimic, până mi-a declarat, într-o bună zi, că ei doi vor trăi împreună de azi înainte. Mi s-a dus pământul de sub picioare, avea să cad de pe scările acelea. Nu auzisem despre așa ceva până atunci. Nu puteam înțelege ce se întâmplă. Plângeam. Și el mi-a spus: „Ce mamă, ai vrea mai bine să rămân ca ăștia din sat, Boboc sau Betelică, care nu și-au mai găsit rostul? Mai bine îmi urmez drumul meu în viață”. Tare multă scârbă și jale am avut atunci.
  • Și nu ați avut niciodată vreo bănuială până în momentul în care v-a mărturisit că este gay?
  • Nu. Am analizat și am înțeles mai târziu comportamentul lui din copilărie. El cu băieții nu ieșea deloc. Îmi spunea că ei fumează și îl obligă și pe el să fumeze. Stătea acasă, privea televizorul, citea cărți. A fost un băiat bun, cuminte întotdeauna. Era foarte ordonat. Mai ordonat decât sora sa. Venea mereu pe lângă mine să mă ajute și la spălatul vaselor, și la mâncare, chiar dacă îi spuneam să mă lase să fac singură.
  • Cum ați trecut peste emoțiile negative? Ce v-a ajutat să acceptați faptul că aveți un fiu homosexual?
  • Ionuț mă tot îndemna să mă duc la adunarea părinților care au copii homosexuali, care se organizează periodic la Centrul de informații Genderdoc-M. Și când m-am dus la prima adunare am văzut multe mame care plângeau, ca și mine. Toate se întrebau de ce anume copilul lor trebuia să treacă prin așa ceva? Unde și cu ce au greșit? Și eu tot mă învinuiam că el a rămas fără tată când avea doar patru luni. Am trăit cu soțul 12 ani, iar zece ani nu am putut avea copii. Și când, în sfârșit, ne-a dat Dumnezeu copii, el a decedat într-un accident rutier. Așa că părinții m-au ajutat să-mi cresc copiii. Bunelul îl iubea mult pe Ionuț…
  • Ați reușit să vă convingeți că nu e vina nimănui și că homosexualitatea este o normă, doar că mai puțin răspândită?
  • Și acum am inima grea, sincer. Dar cunoscând mulți părinți și multe cazuri, m-am convins că nu poți schimba și influența nimic. Trebuie să accepți lucrurile așa cum sunt. Sunt băieți care nu știu săracii cum să se apropie de părinții lor, cum să le explice. Mult m-au deșteptat adunările astea, mi-au tămăduit rănile cu ajutorul psihologilor.
  • Există părinți care, din cauza stereotipurilor, nu își pot accepta copiii homosexuali. Ați trecut și dumneavoastră prin emoții de genul ăsta?
  • Doamne ferește. Eu îmi iubesc copilul. El va rămâne copilul meu, orice s-ar întâmpla. Oricât de mare a fost durerea pentru mine, nu l-am iubit nici pentru o secundă mai puțin. Nu i-am reproșat nimic, nu i-am pus condiții. Băieții au trăit șapte ani împreună aici, în casa mea din sat.
  • Și lumea din sat bănuia?
  • Bineînțeles că bănuia și vuia satul de vorbe urâte despre noi. Când au aflat, toți mă luau peste picior, nu voiau să vorbească cu mine, se fereau de mine. Băieții tăiau lemne la poartă și veneau vecinele pe rând în ospeție și căutau vorbă, să-i vadă împreună. Să vadă cum trăiesc doi băieți unul cu altul. Și îmi ziceau: „Cum nu vi-i rușine, Ludmila? Uite ce am auzit despre băiatul tău!”. Și eu le răspundeam: „Și ce vreți de la mine, credeți că ei sunt primii? Ia vedeți că sunt mulți în lume ca ei”. Dar în suflet plângeam de scârbă.
  • Și rudele cum au reacționat?
  • Lumea din sat vorbea și un cumnat mă sună și îmi reproșează: „Pozor în sat!”, și eu îi zic: „Da ce e de mirare aici? Nu e nimic ieșit din comun!”, dar îmi era neagră inima în mine. Când a aflat sora mai mare, am plâns. Îmi era frică de reacția surorilor mele. Dar ea mi-a spus să mă iau în mâini, că peste hotare sunt multe cupluri care trăiesc ca ei. Și mi s-a făcut deodată mai ușor pe suflet, când m-a încurajat. Și restul rudelor au înțeles cu timpul și acum îi acceptă. Stăm la o masă și râdem de sărbători. Suntem chiar mai apropiați decât înainte.
  • De ce a fost atât de greu să acceptați vestea despre homosexualitate?
  • Pentru că nu știam că poate fi așa ceva. Nu știam ce să cred. Dar mai strașnică era gura lumii pe care nu o mai puteai opri. Mă știau toate satele din jur și ziceau: „Uite ce-o făcut asta! Dacă trăia taică-său, nu mai era să se întâmple ce s-o întâmplat.” Eu eram cea vinovată în ochii lor.
  • Și le spuneați tuturor adevărul sau încercați să-l ascundeți?
  • Încercam eu inițial, da’ crezi că poți? La televizor i-au arătat când s-au căsătorit și au făcut nunta la Chișinău. Nătășica, vecina, mă sună și mă întreabă dacă e adevărat, că a văzut la televizor că a făcut nuntă Ionuț cu un băiat. „Cum așa, băiat cu băiat?!” Și eu am zis atunci că au înscenat, că nu e adevărat. Au înscenat să primească apartament. Nu mi-a venit nimic mai deștept în minte. După nuntă tot am plâns. I-am întrebat: „Cum ați putut să faceți să mă vorbească patru sate?”. Plângeam de nu mai puteam și ei m-au liniștit. Mi-au spus : „Nu fi tristă mamă, că noi nu putem fi altfel. Suntem așa cum ne vezi”. Nu am avut încotro.
  • V-ați gândit să le sugerați să se mute undeva mai departe de ochii și gura satului?
  • Cum să-mi trimit copilul de lângă mine? E copilul meu pe care îl iubesc și o să-l iubesc toată viața. Și ca orice mamă normală, vreau să fie cât mai aproape de mine. Dar e suficient să vadă o vecină ceva suspect și babele repede răspândesc zvonul. Greu a fost. În ultimul timp, copiii vin acasă de Revelion și venea tot satul să ne ureze și să semene, să vadă cum trăiesc ei împreună în casă. Și toată lumea vrea să stea la vorbă cu ei, să le pună întrebări. Babelor încă nu le vine a crede. Tot intră în ogradă, când îl văd pe Ionuț și întreabă: „Măi Ioane, când te însori?”, dar el: „Da ce, vă încurcă niște bani în buzunar? Vă spun când mă însor.” Dar ele se uitau lung și la el, și la Anatol, și nu mai știau ce să-i întrebe să aibă ce bârfi pe unde se duc.
  • Spuneați că era credincios de mic. Acum mai mergeți împreună la biserică?
  • Da. Cu preotul mă împac foarte bine. Dar am trecut prin mari provocări. Se auzea prin sat că strâng pașapoarte și semnături împotriva homosexualilor. Auzeam, dar m-am dus ca de obicei la biserică, îmi iau lumânări, fac rânduielile. Femeia care vinde lumânările îmi zice: „Ai dat pașaportul? Trebuie să ne iscălim că suntem împotriva la religia asta a homosexualilor”. Eu zic: „Dar de ce mă rog să semnez?”. Apoi am observat cum se fereau femeile de mine, nu vorbeau, îmi întorceau spatele. Și mi-am dat seama ce se întâmplă. Și o nevastă îmi spune: „Uite, toate se șoșotesc că băiatul tău e homosexual, e adevărat? Zic: „Da, e adevărat”. „Și ai semnat?”, mă întreabă. „Dar cum să semnez, dacă băiatul e în așa situație și eu să merg împotriva lui. Niciodată în viață nu voi face asta!”. M-am dus și am stat singură într-un colț al bisericii și de jale îmi curgeau lacrimile șiroaie. Doar o femeie s-a apropiat de mine, o vânzătoare, și mi-a zis să mă iau în mâini și să nu mă potrivesc la gura lumii. Că nu e vina mea. E de la Dumnezeu. M-au încurajat mult cuvintele ei. Apoi m-am împărtășit și preotul mă întreabă: „Cum acolo, Ludmila?”, și eu îi zic: „Tot normal, părinte” Și el: „Nu m-am așteptat așa ceva de la fiul matale”. Și eu îi răspund: „Dar ce să fac, părinte, dacă așa a vrut Dumnezeu?” și el îmi spune: „Așa e de la Dumnezeu, dar tot trebuia un pic să se ferească”. Nu am mai înțeles cum anume trebuia să se ferească. Dar după asta am devenit mai prietenoși, mă susținea, a început a citi lecții oamenilor care vin la biserică. Se auzea prin sat că părintele spune că homosexualitatea e dată de la Dumnezeu și că sunt mulți preoți, diaconi, călugări care aveau aceleași probleme, ca și copiii ăștia, de asta trăiau singuri prin chilii, sufereau.
  • Acum unde vă locuiesc băieții?
  • În ultimii ani locuiau în Ucraina, la Anatol acasă. Sunt deja de peste 18 ani împreună. Nu știu exact câți au. Dar știu că erau împreună la nunta fiicei. Anul ăsta Ionuț s-a dus să lucreze în Malta. Cu timpul vor să se stabilească ambii acolo. Anatol îl mai vizitează periodic, nu pot sta mult timp departe unul de celălalt. Tare se respectă și țin unul la altul.
  • Ați reușit să-l acceptați și pe Anatol? Simțiți că sunteți o familie mare?
  • Băieții se respectă reciproc, sunt foarte răbdători. Anatol cedează mai mult, că e mai deștept decât fiul meu. Se împacă foarte bine. Sunt băieți cuminți, care mă stimează și mă ajută mult. Când locuiau aici, și măturau, și spălau vasele, și puneau masa. Se ducea Anatol și lua lemne, făcea focul, punea cărbune, chiar dacă e de la bloc, se descurca de minune. Se apucase odată să sape în grădină, dar când a văzut că e așa de greu, a renunțat. Cu mama lui Anatol suntem ca două surori, mergem la Pride-uri împreună, la odihnă. Mă bucur și mă mândresc foarte mult cu fiul meu. Eu le spuneam chiar și femeilor din mahala: „Fiul meu nu e un alcoolic, un hoț, un criminal, ca să-mi fie rușine de el. E un băiat de treabă! Am cu ce mă mândri.”
  • Copiii vin des în ospeție?
  • De Revelion vin neapărat. Dar mă duc și eu în ospeție. Se străduie, sărmanii, să-mi aducă de fiecare dată ceva deosebit, ce nu am mai gustat. Mă duc în locuri în care nu am mai fost- la bazin, la bowling. Vor să mă facă să mă simt bine întotdeauna. Ieri seara, Anatol m-a sunat că vine la Pride pe data de 15 mai. Vorbește rusă, iar eu vorbesc tare stâlcit rusește, dar mă înțelege din frânturi de fraze. Și o să vină acasă la mine. O să-i pregătesc zeamă de casă cu tăieței.
*Numele personajelor au fost modificate pentru a le fi protejată identitatea.
Foto: Aurora

Cultură

A-ța-ța căprița-ța, numai zăhărel ți-oi da! REPORTAJ de la Crihana Veche

Publicat

pe

Colorate, cu coarne și bot din lemn care trăncănește întruna, caprele prevestesc venirea Crăciunului și noului an. În tradiția românească, dansul caprei va aduce belșug și noroc gospodarilor care o primesc acasă.

Caprele dansează fără odihnă și se supun ciobanului lor. Totuși, ele se deosebesc de la o regiune la alta. De exemplu, cele din raionul Cantemir dansează orizontal. Cei care le interpretează se tăvălesc, se crăcesc ori stau în genunchi și dau dovadă de elasticitate, așa ca animalul lor să arate cât mai natural. Caprele de la Crihana Veche dansează orizontal, în picioare. Sunt înalte, de cel puțin doi metri și au un cap mare. Potrivit localnicilor, caprele de la Crihana Veche nu vorbesc, iar dansul lor este însoțit de muzică turcească.

Un alt obicei de Crăciun și de Anul Nou este Malanca. Aceasta reprezintă dansul miresei și familiei de romi, însoțiți de un medic sau de alte personaje. Urătorii sunt îmbrăcați în haine țigănești, cu fuste lungi, colorate, părul lor e negru, iar buzele le sunt vopsite cu roșu. Ei înveselesc gazdele și au rolul să caute în casele lor ca să le laude bogăția.

Toate acestea au fost văzute la a V-a ediție a Festivalului Internațional de Datini și Obiceiuri „Capra, Turca, Breaza” de pe 27 decembrie de la Crihana Veche, Cahul.

13 ansambluri artistice și-au etalat costumele, au urat și au dansat așa cum se face în părțile lor.  Cei de la Palanca au interpretat rolul Mălăncii, iar alții au strigat urături de zeci de strofe.

Primiți capra?

Primiți capra?Astăzi este Crăciunul pe rit vechi, iar Moldova.org vă aduce capra și urătorii în casă. În loc de vin și delicii, acceptăm de la gazde, adică de la voi, câte un like și o distribuire.Cum a fost la Festivalul Internațional de Datini și Obiceiuri „Capra, Turca, Breaza” de pe 27 decembrie de la Crihana Veche, Cahul vedeți în reportajul realizat de: Georgeta Carasiucenco și Constantin Celac

Geplaatst door Moldova.org op Maandag 7 januari 2019

„Urătura se sfârșește,

Scoate banii și plătește.

V-am urat cu preț redus,

Bani de la 100 de euro în sus!”

Este una dintre puținele strofe decente ale urăturii rostite de un artist minor al ansamblului din satul Larga, raionul Cahul. La sfârșitul prestației, micii artiști au interpretat primirea urătorilor de către gazde. Gazdele le-au oferit o licoare roșie, care mai degrabă era compot decât vin. Au băut și au mâncat, așa cum au cerut în urătură și au plecat la casa următoare.

Potrivit primarei satului Crihana Veche, Cahul, ediția din acest an a adus cele mai multe ansambluri din întreaga republică, dar și câteva din Ucraina. „Atât timp cât păstrăm obiceiurile și tradițiile suntem vii ca neam și ca identitate românească”, menționează organizatoarea.

Capra de la Cârpești

Caprele de la Cantemir dansează orizontal. Despre asta ne informează Larisa Argint, conducătoarea ansamblului „La Stână” din satul Cârpești. Programul artistic al acestui ansamblu este bazat pe îndeletnicirile oamenilor din această regiune. „În sat avem foarte multe stâne și mulți ciobani. Oamenii se ocupă mai mult cu oieritul și căpritul”. Caprele de la Cârpești dansează o bătută mărunțică cârpeșteancă și versurile urăturii sunt speciale. Se zice despre capre că dansează mărunțel, că sunt aduse de la Cârpești de sărbători, aduc bucurie și veste bună. Ceata este formată din 5-9 capre. Cu cât ceata este mai mare, cu atât este mai veselă și mai interesantă.

Potrivit tradiției, capra vestește venirea unui nou an, sosirea Crăciunului. Ea este spiritul bun al gospodarilor și aduce veste bună, bucurie și bunăstare.

Citește mai departe

Cultură

Săptămâna în care s-au făcut peste 2 mii de fapte bune

Publicat

pe

De către

„Nimic nu-ți oferă o mai mare satisfacție decât un gest frumos față de cineva. Vreau ca oricine ar face voluntariat, să o facă din suflet și să primească acest lucru ca o binecuvântare. Să se gândească că, dacă poate să facă acest lucru astăzi, înseamnă că trebuie să-l facă. Nu trebuie să lase pe altă zi.” Liuba Stavinschi poate vorbi neîncetat despre cât de valoros este voluntariatul. Iar pe lângă pasiunea pe care o răspândește cu atâta energie, ea mai sparge și toate stereotipurile despre vârsta la care „poți fi voluntar”. De cinci ani deja, Liuba Stavinschi coordonează Săptămâna Națională a Voluntariatului în Rezina. Însă activitățile benevole, neremunerate și spre binele comun  nu i-au fost străine niciodată.

Prima activitate de voluntariat pe care și-o amintește răscolind prin memorie, a făcut-o cu mulți-mulți ani în urmă, când le-a propus elevilor din gimnaziul „Saharna Nouă” să facă ceva pentru comunitatea lor. Astăzi, femeia este și președinta Asociației Obștești „Nufărul”, care are ca scop să dezvolte activismul social și spiritul de inițiativă în rândul cetățenilor și să contribuie la edificarea societății civile prin încurajarea inițiativei civile.

Enlarge

liuba2
Liuba Stavinschi, alături de tineri voluntari

Dacă este cineva care face calcule și pune plusuri și minusuri la karma, atunci sigur a avut mult de lucru în săptămâna 1-7 octombrie. În această perioadă, amploarea pe care o poate avea voluntariatul ca fenomen au fost simțită pe propria piele peste 270 de mii de persoane, câteva sute de căței și pisici și, pe propria scoarță, sute de copaci. Vorbim despre Săptămâna Națională a Voluntariatului, care a ajuns deja la XII-a ediție. Din 2013, când SNV era coordonat în regiuni de doar trei persoane, numărul lor a crescut considerabil, ajungând la 37 de coordonatori raionali și municipali. Mai mult, în ultimii trei ani, numărul activităților din cadrul SNV s-a dublat de fiecare dată.

„Noi încercăm să arătăm că voluntariatul costă, chiar dacă unii politicieni sau reprezentanți ai instituțiilor statului trebuie să se dezvolte fără bani, pentru că de asta este voluntariat. Nu este corect. Datele de care dispunem ne arată că, atunci când este o investiție în activități de voluntariat, aceasta este multiplicată, cel puțin în acest an de patru ori, prin muncă voluntară, prin alte contribuții, sponsorizări, prin valoarea materialelor promoționale. Costul muncii voluntare este estimat conform salariului minim pe economie în Moldova, prin înmulțirea numărului voluntarilor și a orelor de muncă. Iar pentru activitățile din cadrul SNV 2018, pentru cele 141 de mii de ore de muncă, voluntarii ar fi trebuit să primească în total peste 2181000 de lei din resursele guvernului.”

Săptămâna Națională a Voluntariatului 2018

2086 de activități

60500 de voluntari

141462 ore de voluntariat

270 229 beneficiari

2 181 730 lei – costul muncii voluntare

Totuși, voluntariatul nu a avut mereu același avânt. Ca „voluntară cu stagiu”, Liuba Stavinschi își amintește bine perioada când Nicolae Procopie de la TDV a început să bată clopotele și să spună că voluntariatul are nevoie de o lege care să fie de partea lui. „Voluntariat s-a făcut și mai înainte, pur și simplu nu i s-a dat importanță. Acuma e altceva. Au încercat și încearcă, și au intenții foarte bune cei de la TDV. Dar din păcate nu toată lumea e receptivă și nu toți absolut consideră că asta e important”, spune voluntara. Mai mult, potrivit acesteia, chiar și astăzi, autoritățile locale par a fi indiferente și nu încurajează voluntariatul, fie implicarea cerută de la ele absolut nesolicitantă. „Am trimis o scrisoare despre SNV 2018 către președintele raionului Rezina. Nici măcar n-a fost plasată pe site-ul Consiliului Raional. Nu au dat nici o circulară pentru toate instituțiile. Voluntariatul nu se face cu forța, dar ar fi fost frumos să fie distribuită în toate școlile, la toate careurile să fie anunțat că urmează să aibă loc Săptămâna Națională a Voluntariatului, cine dorește să se implice. Nu s-a făcut acest lucru”, spune dezamăgită femeia.

„Trăim timpuri grele, dar în același timp oameni din tot mai multe sate și regiuni fac voluntariat. Care, dacă ar fi estimat în bani, ar întrece bugetul mai multor ministere. În acest an, în republică, s-a înregistrat un număr record de voluntari. Iar urmărind activitățile voluntarilor, uneori ți se face rușine pentru clasa politică ce nu reușește să administreze bine lucrurile într-o țară atât de minunată, cu atât de mult simț al participării. Nimeni pe acești oameni voluntari nu-i duce cu autobuzele, nu-i organizează. Acești oameni, într-un mod absolut voluntar, se adună în comunități, cu foarte multă susținere din parte businessului mic și mijlociu – pentru că este nevoie să acoperi niște cheltuieli, pentru că țara este la un nivel de dezvoltare, la care este.”

Un gest cu adevărat impresionant, despre care mi-a povestit Liuba Stavinschi, și care demonstrează valoarea voluntariatului a fost făcut de Andrei Bâzgan, care deține o brutărie în raionul Rezina. De patru ani deja, bărbatul donează pâine persoanelor în etate, care nu mai au pe nimeni alături, și altor oameni nevoiași. „M-a rugat să găsesc persoane care s-ar bucura de această pâine. Mi-a zis: „Eu oricum duc pâine prin toate localitățile raionului Rezina și atunci eu o să-mi iau angajamentul ca un an întreg să le duc de două ori pe săptămână pâine sau o dată mai multe pâini. Gratuit, e clar”. El nu dorea să se asocieze cu asistenți sociali, pentru că va fi primit ca politic. Astfel, s-a adresat la mine, eu fiind apolitică și ONG-istă”, povestește Liuba Stavinschi. Astfel, Andrei Bâzgan donează pâine la câțiva locuitori ai satelor Țareuca, Țahnăuiți și Buciușca. An de an, lista beneficiarilor crește, ajungând acum la 18 persoane care primesc în fiecare săptămână câte două, trei, patru pâini. Iar cel mai frumos este că acești oameni împart pâine cu alți consăteni, continuând șirul frumosul al contribuirii.

Enlarge

paine
Pâinea donată de brutarul Andrei Bâzgan

Printre alte activități de voluntariat în cadrul SNV 2018, Liuba Stavinschi enumeră donații în sumă de 7500 de lei, haine, jucării, colectate pentru o familie din Saharna, a cărei casă a ars până la temelie. O doamnă emigrată în Italia, a trimis 11 colete cu haine, asumându-și toate cheltuielile. Astfel, cu ajutorul acestor haine, voluntarii de pe loc au organizat o garderobă socială în mai multe sate, iar doritorii au putut să-și aleagă cele necesare. Pe lângă cele multe activități din cadrul SNV, Liuba Stavinschi mai este și educatoare „de la egal la egal” la Y-PEER Moldova și oferă lecții despre sănătatea reproductivă și educație sexuală.

Enlarge

liuba
Liuba Stavinschi la o lecție despre sănătatea reproductivă și educație sexuală

Mihai Rotaru a început să facă voluntariat cu mult timp înainte ca să ştie și să înţeleagă ce este voluntariatul. Abia în primele luni de facultate, a început să-l practie în adevărata esenţă a cuvântului. „Eram fascinat de filmele americane despre viaţa studenţească. Aceste filme și dorinţa mea de a face cunoştinţă cu tineri activi social, ce ar împărtăşi aceleaşi viziuni ca mine, m-au făcut să fiu insistent. Din primele zile de la facultate, am început să comunic profesorilor de la universitate despre faptul că doresc să fac parte din structurile studenţeşti. Din păcate, universitatea unde am fost admis la studii nu prea era activă, de aceea nenumăratele mele încercări s-au soldat cu insucces”, povestește Mihai. Astăzi, el este membru al Consiliului Național al Tineretului, organizație membră a Coaliției Voluntariat, iar în acest an a coordonat SNV în mun. Chișinău.

„În cadrul SNV, am reușit să interacționez și să fac cunoștință cu mulți oameni care inspiră prin bunătatea și activismul de care dau dovadă, desigur, nu doar în timpul acestei săptămâni. Prin SNV, încercăm să comunicăm în cât mai multe regiuni despre cât de  important este să fii activ social şi să faci voluntariat. În opinia mea, voluntariatul, la fel ca o faptă bună, nu necesită să fie la modă pentru a fi realizat. Acesta trebuie sa vină din inimă, ca răspuns la inegalitățile și necesitățile existente în societate”, afirmă Mihai Rotaru. Potrivit tânărului, voluntariatul nu are vârstă, sex, origine, etnie sau apartenență religioasă, precum nu are nevoie de condiții speciale și nici doctrine politice. „Voluntariatul are nevoie doar de o simplă alegere, cea de a nu fi indiferent fata de ce se întâmplă în jurul tău”, spune acesta încrezut.

Drept confirmare a celor spuse de Mihai, putem da ca exemplu implicarea în promovarea voluntariatului în RM de către membrii Asociației „Motivație”, o organizație care, deja de 17 ani, promovează incluziunea socială a persoanelor cu divizibilități. În ultimii ani, membrii asociației au intermediat angajarea a circa 100 de persoane. Totuși, activitățile organizației nu sunt concentrate doar pe nevoile celor cu divizibilități. Asociația este foarte activă în cadrul Săptămânii Naționale a Voluntariatului.

„Un impact important, inclusiv pentru echipa noastră, a avut-o o activitate din cadrul SNV 2017. Am participat la o activitate practică, la uzina de sortare a deșeurilor din Bubuieci, unde nu doar am văzut cum are loc procesul de sortare, dar au și ajutat muncitorii să-și realizeze munca”, povestește Victoria Boțan, specialistă în relații publice în cadrul Asociației. Ulterior, ei au organizat „Biroul verde”, o activitate de informare și sensibilizare a angajaților cu privire la sortarea deșeurilor. Astfel, deja de un an, membrii asociației sortează hârtia, plasticul, deșeuri menajere, bateriile uzate, etc. Chiar și oaspeții sunt informați despre asta și rugați să ia în considerație necesitatea sortării.

Luna, nou membru al Familiei „Motivație”, a fost adoptată de la Centrul de voluntariat pentru animale fără adăpost „Oстровок надежды”

Eforturile lor nu s-au lăsat neobservate. Pentru dezvoltarea și promovarea voluntariatului, Asociația „Motivație” a primit o diplomă de gradul I din partea Guvernului RM. În acest an, ei au vizitat azilul de câini din Ciobanovca, unde au plimbat și hrănit patrupezii, iar una din colegele Victoriei chiar s-a ales cu o pisică. „În general, noi încercăm cât mai mult să încurajăm tinerii cu dizabilități să se implice în activități de voluntariat. Noi dispunem de transport accesibil, iar grație voluntarilor, am ajutat utilizatorii de scaun rulant să se implice mai activ în cadrul SNV, să nu fie doar participanți, dar și organizatori la anumite evenimente”, excplică Victoria Boțan. Potrivit comunicatoarei, atunci când tinerii se implică în activități de voluntariat, ei devin un exemplu frumos pentru alții. „Oamenii tind să fie mult mai inspirați când văd voluntari în scaun rulant, care fac curat sau sădesc un pom. Nu există vreo separare între ceea ce pot face persoanele cu dizabilități și cele fără”, argumentează aceasta.

Deocamdată, însă, membrii Asociației remarcă faptul că tinerilor le lipsește motivația, or mai sunt persoane cu dizabilități care nu sunt suficient de încrezute în forțele proprii. Astfel, ei își încurajează să facă voluntariat, prezentându-l ca pe o posibilitate minunată de a-și testa abilitățile și dezvolta capacitățile, pentru ca ulterior să-și găsească și un loc de muncă. „Când te implici în activități de voluntariat, îți deschizi orizonturile și privești dincolo de cutiuța în care te afli. Unele persoane cu dizabilități nu au ieșit din casă mai mult timp. Astfel, ei văd care sunt problemele altor persoane și pot să-și schimbe cardinal modul de viață. Poate și ei au anumite stereotipuri care pot fi distruse prin activități de voluntariat”, afirmă Victoria Boțan. Una dintre primele activități de voluntariat la care a participat comunicatoarea a fost în cadrul campaniei „Hai Moldova”, în Parcul Valea Morilor. Ea consideră că toți fac voluntariat, la muncă și în activitățile noastre de zi cu zi, uneori fără a conștientiza. „Voluntariatul nu presupune doar muncă neremunerată. Sunt activitățile pe care le facem cu drag și prin care noi ne aducem contribuția societății. Voluntariatul nu se regăsește doar în cadrul unor activități publice”.

„Cel mai important este să fim activi și să înțeleg că schimbarea în mare măsură ține de activismul nostru. Dacă eliminăm stereotipurile și nu avem frică să încercăm, lucrurile se schimbă mult mai ușor.”

Săptămâna Națională a Voluntariatului din acest an, organizat de Asociația Obștească „Tinerii pentru dreptul la viață” (TDV), a avut loc în perioada 1-7 octombrie și a avut sloganul „Hai în gașca voluntarilor!”. Membri ai organizațiilor neguvernamentale, ai societății civile, ai grupurilor de inițiativă, reprezentanți ai autorităților locale și centrale, ai instituțiilor publice, agenți economici și presa și-au unit forțele și au desfășurat împreună peste o mie de activități de voluntariat și fapte bune. În curând, cei mai merituoși voluntari și organizații ce au contribuit la dezvoltarea voluntariatului în Republica Moldova pe parcursul acestui an vor fi remarcați în cadrul Galei de premiere „Jos pălăria în fața voluntarilor!”, care va avea loc pe 20 decembrie.

Citește mai departe

Politică

Hrișcă și тушёнка, cu drag de la Șor

Publicat

pe

Hrișcă, tocăniță de carne, pâine pe săturate și muzică populară. Așa s-a desfășurat protestul împotriva scumpirii carburanților organizat de Ilan Șor. În același timp, mii de oameni s-au adunat, la fel, în PMAN pentru a protesta împotriva guvernării.

Hrișcă și тушёнка, cu drag de la Șor

Hrișcă, tocăniță de carne, pâine pe săturate și muzică populară. Așa s-a desfășurat protestul împotriva scumpirii carburanților organizat de Ilan Șor. În același timp, mii de oameni s-au adunat, la fel, în PMAN pentru a protesta împotriva guvernării.

Geplaatst door Moldova.org op Zondag 26 augustus 2018

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Justiție9 ore în urmă

Procuratura Generală declară: Vom continua să publicăm rapoartele de activitate

Procuratura Generală a declarat că va continua să-şi facă publice rapoartele de activitate, „menținând tendința constantă de a rămâne printre...

Alegeri10 ore în urmă

Circumscripția 36, Ștefan Vodă / Portretele candidaților

La 26 decembrie 2018, a început desemnarea și înregistrarea candidaților la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Partidele și...

Alegeri10 ore în urmă

Circumscripția 4, Râșcani/ Portretele candidaților

La 26 decembrie 2018, a început desemnarea și înregistrarea candidaților la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Partidele și...

Justiție10 ore în urmă

Important! Dosarul pe spălare de bani în privința lui Vlad Filat, expediat în judecată

Procurorii anticorupție au finalizat urmărirea penală și au expediat instanței de judecată spre examinare, cauza penală pe faptul săvârșirii infracțiunii...

Externe11 ore în urmă

Premierul britanic Theresa May: Părăsim Uniunea Europeană pe 29 martie

Premierul britanic Theresa May a dat asigurări, miercuri, că ţara sa va părăsi Uniunea Europeană la 29 martie şi că...

Reintegrare11 ore în urmă

Ministrul de Externe al Republicii Slovace Miroslav Lajčák va întreprinde o vizită la Chișinău și Tiraspol

Ministrul de Externe al Republicii Slovace Miroslav Lajčák va întreprinde în timpul apropiat o vizită la Chișinău și Tiraspol pentru...

Alegeri11 ore în urmă

Partidul Nostru a depus actele la CEC pentru a se înscrie în cursa electorală

Partidul Nostru, condus de Renato Usatîi, a depus actele la Comisia Electorală Centrală (CEC) pentru participarea la alegerile parlamentare din...

Advertisement

Electorala 2019

Alegeri12 ore în urmă

Ion Terguță: Cerem demiterea președintei Consiliului electoral de circumscripție Nisporeni

Blocul electoral ACUM a depus astăzi o contestație la Comisia Electorală Centrală în care cere demiterea președintei Consiliului electoral de...

Alegeri13 ore în urmă

Circumscripția 35, Căușeni / Portretele candidaților

La 26 decembrie 2018, a început desemnarea și înregistrarea candidaților la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Partidele și...

Alegeri13 ore în urmă

Circumscripția 3, Edineț/ Portretele candidaților

La 26 decembrie 2018, a început desemnarea și înregistrarea candidaților la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Partidele și...

Alegeri15 ore în urmă

Cum vor vota alegătorii care nu au înregistrare la domiciliu sau au viza de reședința expirată

Alegătorii care nu au înregistrare la domiciliu și/sau reședința este expirată pot vota, în cadrul alegerilor parlamentare pentru candidații din...

Alegeri16 ore în urmă

Circumscripția 2, Ocnița/ Portretele candidaților

La 26 decembrie 2018, a început desemnarea și înregistrarea candidaților la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Partidele și...

Alegeri19 ore în urmă

A colectat 1008 semnături, dar au fost declarate valabile doar 29. Un candidat a depus contestație la CEC

Iurie Apostolachi, care dorea să candideze independent la funcţia de deputat în parlament în circumscripția nr.48, stânga Nistrului, nu a...

AlegeriO zi în urmă

Circumscripția nr. 49 / Portretele candidaților

La 26 decembrie 2018, a început desemnarea și înregistrarea candidaților la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Partidele și...

Advertisement

Opinii

WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com