Săptămâna curentă, din punct de vedere politic, a durat doar o singură zi. Situația amintește de sezonul final din Game of Thrones, unde conform „ritmului” serialul ar fi trebuit să se termine pe la sezonul al 12-lea sau 13-lea, de fapt, totul a fost grăbit în ultimele două episoade din sezonul 8. La fel și în serialul politicii moldovenești, unde în ziua de luni toate bombele care ar fi trebuit să explodeze în timpul săptămânii au fost detonate într-o după amiază.

Întâi, situația politică, legată de moțiunea de cenzură înaintată Guvernului condus de Ion Chicu, s-a „dezamorsat” prin respingerea acesteia. Apoi, sezonul politic s-a terminat cu închiderea sesiunii Parlamentare. În continuare, urmează o vacanță în care scenariștii pregătesc cel mai probabil următorul sezon care va avea ca plot alegerile prezidențiale și cine știe, poate și alegeri  parlamentare anticipate. Dar să le luăm pe rând.   

 Luni, 20 iulie

Ziua de luni a avut de toate. Întâi, înainte de ședință s-a anunțat că în cel mai „convenabil mod” cu putință, doi deputați de la Partidul Șor s-au îmbolnăvit de COVID-19. Ulterior, majoritatea a anunțat rapid desfășurarea ședinței Parlamentului, în timp ce deputații din Partidul Șor dădeau testele la coronavirus. Până la ora 14:00, când începuse ședința, doar trei deputați lipseau din plen, unul din circumstanțe obiective (Ilan Șor, anunțat în căutare deja de un an de zile) și alții doi din circumstanțe medicale (Vladimir Vitiuc și Igor Himici, anunțați drept bolnavi de COVID). 

Mai multe despre ședința de luni seara puteți citi în „Rezumat din Parlament”. Niște spoilere aici – moțiunea nu a trecut, obținând doar 46 de voturi din 51. Totodată a fost închisă sesiunea de primăvară, tot în grabă. 

Politic, respingerea moțiunii, la pachet cu închiderea sesiunii, pare să fi trimis toți deputații în vacanță. Marea problemă însă este că nimeni nu se poate duce din țară, așa că, în continuare, sezonul politic deși este încheiat, poate pregăti surprize. 

Marți, 21 iulie

Ziua de marți a fost de mahmureală. Ședința de luni s-a terminat în jurul orei 23:00, iar abia a doua zi am avut anumite deznodăminte. Întâi de toate, Andrian Candu a promis „surprize” și faptul că Fracțiunea sa va propune mai multe proiecte pentru „o sesiune extraordinară” a legislativului. Conform procedurii, o asemenea sesiune poate fi inițiată la cererea a 26 de deputați, dar pentru a începe ședința este nevoie de 51 de deputați. 

Deputații ȘOR au anunțat a doua zi că doar cei doi deputați anunțați de ieri sunt infectați de COVID-19. Au fost testați Reghina Apostolova, Marina Tauber, Violeta Ivanov, Denis Ulanov, Vadim Fotescu și Petru Jardan. Toate rezultatele au fost negative. Nimeni nu știe rezultatul lui Ilan Șor. 

Oficial, până acum au fost 5 cazuri de deputați infectați de COVID. Teoretic, cei 5 pot să-și facă propria fracțiune, sau măcar un grup parlamentar pentru început. 

Miercuri, 22 iulie

Ziua de miercuri a fost ziua emisiunilor. Ion Chicu a dat un interviu pentru AGORA, Zinaida Greceanîi a fost la NTV Moldova – o raritate pe scena politică. Și Diacov a fost la JurnalTV, iar Vlad Bătrîncea la TV8 și Andrei Năstase tot la TV8, dar la altă emisiune. De fapt, principalele idei pe care le scoatem din aceste emisiuni au fost următoarele teze și poziții ale partidelor:  

1. PSRM: Moțiunea dacă trecea – era haos 
2. PSRM: Faptul că moțiunea nu a trecut dăunează opoziției. 
3. PDM: A fost o încercare disperată
4. Bătrîncea: „Alianța haosului” a eșuat. 
5. PAS/PPDA: Noi îi batem la prezidențiale. 
6. Chicu: Noi o să guvernăm pentru popor. 

Joi, 23 iulie

Între timp în Moldova politicienii se dau în judecată reciproc. Ies la iveală mai multe detalii despre procesul prin care Maia Sandu l-a dat în judecată pe prim-ministrul Ion Chicu, pentru că ultimul a afirmat că Maia Sandu a votat pentru concesionarea aeroportului către Avia-Invest. Maia Sandu spune că așa ceva nu s-a întâmplat și cere 100 de mii de lei, pentru a fi donați unor familii cu mai mulți copii. 

Deputata Pro-Moldova Ruxanda Glavan anunțat că îi va da în judecată pe deputații Bogdan Țîrdea și Vladimir Odonostalko, ambii socialiști, pentru unele acuzații făcute de ultimii în adresa primei. 

Tot în această zi, Ministerul rus de interne l-a anunțat în căutare pe primarul de Bălți Renato Usatîi – o decizie asupra aplicării unui mandat de arest „in absentia” urmând să fie luată în curând. Usatîi s-a declarat nevinovat și l-a acuzat pe Dodon că ar fi orchestrat „prin intermediul amicilor săi” un dosar penal politic la Moscova.

Vineri, 24 iulie 

Tradiția știrilor de vineri, în care este implicat Plahotniuc, continuă. Astfel, o cerere de dare în căutare a fostului președinte al PDM, Vlad Plahotniuc, de către autoritățile moldovenești a fost respinsă de către Interpol.  

Igor Dodon pregătește o emisiune nouă „Președintele Răspunde”, de această dată, invitând jurnaliștii la el, la Condrița, complex care aparține statului și unde Dodon se află doar în virtutea funcției pe care o deține. Acesta a spus într-un teaser că „va face un tur prin sere jurnaliștilor, dar, nu le va da tușonka”. 

Între timp, în Moldova

Între timp, în această săptămână, am trecut de cifra de 3000 de angajați ai sistemului medical infectați cu COVID-19, din momentul începerii pandemiei. Dintre aceștia 975 încă se află la tratament. 

Până în prezent în Moldova au decedat din cauza pandemiei 721 de persoane, 35 în această săptămână. 

Totodată, starea de urgență în sănătatea publică a fost prelungită până pe data de 31 august. =

Schemele din anii precedenți ar putea să aibă efecte foarte dure pentru Moldova. Astfel, noi riscăm să plătim circa 900 de milioane de euro în urma procedurii de reziliere a contractului cu AviaInvest, compania care concesionează aeroportul din Chișinău. Totodată, alte 50 de milioane de lei ar urma să fie cerute de firma care organiza programul moldovenesc cu „cetățenia prin investiție”. 

PE SCURT

Instalarea stării de urgență pare că a amplificat problemele politice și divergențele existente în societate, la fel ca și relațiile politice dintre Chișinău și regiunea transnistreană. 

Pe deasupra, tot în această perioadă au apărut în spațiul public tot mai multe teorii conspiraționiste despre originea coronavirusului, iar multe dintre acestea nu făceau decât să adâncească divizarea geopolitică existentă în societate. 

De unde se trag toate aceste teorii ale conspirației și împărțirea în pro-ruși/ pro-europeni sau pro-americani? Ar avea cumva vreo rădăcină comună? Despre asta am întrebat-o pe Ecaterina Locoman doctoră în Științe Politice, lectoră superioară în Științe Politice, University of Pennsylvania.

PE LUNG

— Politologii vorbesc întruna că oamenii aleg candidații după factorul geopolitic și mai puțin conform programelor prezentate de ei. De ce avem această divizare accentuată în societate: pro-ruși și pro-europeni? De unde a pornit această divizare și până când ea va dura? Ce trebuie să se întâmple ca această divizare să nu mai aibă loc?

— Divizarea accentuată în societatea noastră între cei care împărtășesc viziuni pro-ruse versus cei care împărtășesc viziuni pro-europene se datorează instabilității și strategiilor politice pe care le adoptă clasa politică din Moldova.

Din păcate, suferim în Moldova de ceea ce politologii numesc insecuritate a identității naționale: după destrămarea Uniunii Sovietice și obținerea independenței, elitele politice din Moldova nu au reușit să ajungă la un consens politic vis-a-vis de trecutul țării și calea pe care țara ar trebui să o urmeze în ceea ce ține de orientarea politicii externe. Unii politicieni au promovat ideea orientării către Vest, iar alții au văzut viitorul țării în continuare orientat spre legăturile economice și sociale cu Rusia și celelalte foste republici sovietice.   

Lipsa acestui acord politic a dus și la divizarea societății, întrucât politicienii folosesc în mod strategic și oportunist această divizare în societate și caută să susțină proiecte politice și să adune voturi, manipulând cu preferințele alegătorilor.

Nu este ușor să prezicem până cînd va dura această divizare în societate. Atât timp cât politicienii înțeleg că această dezbinare aduce dividende politice, vor continua să folosească aceste diferențe, pentru a menține sau a acapara puterea politică. 

Actorii politici externi joacă un rol important în strategiile pe care le adoptă elitele politice din Moldova. Atât politicienii care promovează viziuni pro-Est, cât și cei care promovează viziuni pro-Vest, beneficiază de suport politic din partea Rusiei, și respectiv din partea Uniunii Europene sau a Statelor Unite. Adesea se observă felul în care elitele politice de la noi folosesc credibilitatea acestor actori externi și politicieni care le reprezintă pentru a avansa scopurile politice de acasă.

Pentru ca această divizare să nu mai aibă loc – e nevoie ca societatea, alegătorii să evalueze candidații electorali și politicile pe care aceștia le promovează nu în baza vectorilor de politică externă pe care candidații le avansează, ci în baza calității programelor pe care aceștia le promovează. E adevărat că e mai ușor pentru un alegător să aprecieze un candidat electoral în baza factorului geopolitic. Alegătorii, însă, trebuie să facă un efort ca să înțeleagă politicile și programele economice, de justiție, de educație, etc., atunci când decid să își dea votul pentru un anumit candidat. Pentru a ajuta alegătorii în acest proces de evaluare, e nevoie ca elitele politice să inițieze și să prezinte programele electorale și politice focusate pe probleme de acasă. Politica externă trebuie să rămână o parte a acestor promovări de programe electorale, dar să ocupe un loc secundar. Văd rolul mass-mediei ca unul foarte important în prezentarea și promovarea cât mai largă a problemelor și programelor de fond prezentate de actorii politici.

— De ce unii cetățeni ai RM, în special cei născuți în URSS, cred în teoriile conspirației: armata americană a inventat coronavirusul ca să ne distrugă, că SUA se face vinovată de situația proastă în țară la noi? 

De-a lungul istoriei secolului XX, Europa de Est a fost o regiune unde s-a desfășurat o competiție pentru sfere de influență între Rusia și țările din Europa de Vest și după cel de al Doilea Război Mondial și SUA. Chiar dacă după destrămarea URSS, puterea globală a Rusiei a scăzut, în Europa de Est, Rusia rămâne jucătorul cel mai important în stabilirea ordinii regionale. Elitele politice actuale din Rusia își consolidează puterea politică prin faptul că apelează, de exemplu, la anumite discursuri și mituri care amintesc oamenilor despre măreția Rusiei ca putere mondială. 

---

Citește și: Panglica Sfântului Gheorghe nu are nimic în comun cu cel de-al Doilea Război Mondial. Alte mituri promovate de Rusia, dar și de alte țări implicate în cel de-al Doilea Război Mondial au fost discutate în cadrul unei noi dezbateri online a Radioului Europa Liberă, intitulată „După 75 de ani, (tot) între mituri și realități”. În cadrul acestei dezbateri a participat și Ecaterina Locoman, doctora în Științe Politice.

---

Felul în care victoria în cel de al Doilea Război Mondial este prezentată și memorată în Rusia de azi este un exemplu în acest sens. În Vest, sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial e memorat ca o zi a Europei, a victoriei asupra fascismului, rezistența asupra ocupației, victoria democrației asupra totalitarismului. 

Discursul oficial în care Rusia promovează memoria celui de-al Doilea Război Mondial, însă, este cea de victorie a Armatei Roșii asupra forțelor fasciste, o lupta militară și ideologică, în care forțele comuniste au ieșit victorioase. Este adevărat că URSS a jucat un rol crucial în victoria asupra fascismului, cu prețul, din păcate, a unor considerabile pierderi umane. Ceea ce, din păcate rămâne adesea nespus în discursurile Rusiei, este faptul că SUA, Marea Britanie și alți aliați din Vest de asemenea au jucat un rol foarte important, oferind URSS suport material în anii războiului. 

Chiar și după aproape 30 ani de independență, Moldova rămâne sub o puternică influență a spațiului mediatic din Rusia. În fosta URSS și în Rusia de după 1990, dacă  fascismul a fost și este denunțat ca o ideologie periculoasă, ca un regim politic totalitar, comunismul este prezentat ca o parte centrală a victoriei URSS asupra fascismului. A fost tabu să se discute deschis, la nivel de stat, despre crimele regimului Stalinist. A fost o fereastra deschisă în perioada lui Nikita Hrușciov, (după 1953, timp de aproape 10 ani) dar după această perioadă, despre suferințele și crimele din perioada stalinistă în societatea rusă s-a vorbit mai mult la nivel personal, memoriile fiind transmise din generație în generație în istorii personale de familie. 

Faptul ca în Moldova populatia preferă și s-a obișnuit sa consume produsele mediatice rusești – știri, filme, talk-show-uri, etc. este foarte ușor ca publicul din Moldova să accepte viziunea în care elitele politice actuale din Rusia văd lumea și relațiile dintre țări și ca anumite jumătăți de adevăruri promovate prin intermediul mass-mediei să prindă rădăcini și să fie fertile, iarăși ajutând anumiți politicieni de acasă la promovarea proiectelor politice.

— Problema transnistreană. Va fi problema separatistă vreodată rezolvată? Unii politicieni vorbesc despre faptul că în următorii cel puțin 10 ani Republica Moldova nu o să se integreze în UE, din cauza Transnistriei.

Conflictul s-a declanșat după ce Sovietul Suprem de la Chișinău, în aprilie 1990, a adoptat legi care au decretat limba română ca limbă de stat în Moldova și revenirea la grafia latină. În iunie 1990, s-a votat Declarația de Suveranitate a Moldovei și s-a denunțat Pactul Molotov-Ribbentrop. Toate aceste schimbări care marcau auto-afirmarea Moldovei vis-à-vis de Uniunea Sovietică (Moldova era încă o parte componentă a URSS în acea perioadă) au avut un efect negativ asupra relațiilor interetnice din Moldova. În acțiuni paralele, în lunile august și septembrie din 1990, membrii Sovietului Suprem care reprezentau etnicii găgăuzi au proclamat crearea unei republici Găgăuze în sudul Moldovei, iar deputații care reprezentau Transnistria în Sovietul Suprem au proclamat independența unei republici de partea stângă a Nistrului. Cei de la Chișinău nu au recunoscut aceste entități separatiste și dacă o soluție pașnică a problemei Găgăuze a fost găsită în 1994, conflictul cu Transnistria a cunoscut o perioadă scurtă, dar violentă de conflict militar deschis. Sunt deja aproape 30 de ani de când ne confruntăm cu problema separatismului și unii analiști numesc conflictul „înghețat și uitat”. 

În primii ani după declanșarea acestui conflict, țările din Europa de Vest și SUA au preferat să nu se implice în soluționarea acestui conflict, politicienii din Moldova fiind lăsați singuri să negocieze cu Moscova, inclusiv în ceea ce privește retragerea trupelor ruse din stânga Nistrului. Având în vedere diferențele de forțe dintre Moscova și Chișinău, adesea deciziile luate de către factorii de decizie de la Chișinău erau dezavantajoase pentru Moldova. 

Chiar dacă după căderea Zidului Berlinului și a destrămării Uniunii Sovietice, nu se mai discuta în termeni de sfere de influență, Moldova se află la hotarul geopolitic între Est și Vest și în Europa de Est, cum am spus mai sus, Rusia continuă să joace un rol foarte important în definirea evoluțiilor politice regionale. Criza din Ucraina este un exemplu concludent în acest sens. Rusia e o putere mare și își trasează interesele geopolitice reieșind din concepția și locul pe care dorește să îl ocupe pe continentul european și în lume, în general. Moldova e o țară mică, respectiv trebuie să fie foarte prudentă și creativă când își stabilește prioritățile politicii interne și externe, reieșind dintr-o viziune care ia în calcul în primul rând interesele Moldovei și a cetățenilor ei. 

O rezolvare a problemei transnistrene va putea să aibă loc cu o voință politică din partea Rusiei, cu o susținere puternică din partea Vestului, și cu o înțelegere a faptului că și în Transnistria sunt actori politici și economici care sunt interesați ca status-quo-ul relației dintre Chișinău și Tiraspol să rămână așa cum este. Din partea Moldovei, la nivel diplomatic și politic trebuie să se depună eforturi substanțiale, pentru ca această dispută să fie rezolvată. Până la urmă, cetățenii simpli, fie din stânga, sau dreapta Nistrului, sunt cu toții interesați să aibă un trai decent.

Nu cred că Transnistria ar sta în calea integrării Moldovei în Uniunea Europeană. Pentru ca țara noastră să fie acceptată ca și candidat UE, în primul rând ar trebui să ducă la bun sfârșit reformele începute pentru îndeplinirea Acordului de Asociere cu UE. Adesea politicienii de acasă folosesc Transnistria ca și pe un pretext pentru lipsa unui progres în ceea ce ține de apropierea țării de UE. Trebuie ca elitele politice din Moldova să fie diligente în reformarea țării, susținerea și atragerea investițiilor, îmbunătățirea sistemului medical și educational, intensificarea eforturilor de instituire a unei justiții corecte și luptei împotriva corupției. Și mai e nevoie ca și țările Uniunii Europene să fie de acord ca Moldova să fie acceptată ca și țară-membru. Aici vorbim despre importanța unei diplomații iscusite din partea Chișinăului. Ciprul, de exemplu, a aderat la UE ca insula divizată de facto, chiar dacă s-a confruntat cu un conflict între ciprioții greci și cei turci.   

Anul 2020. Pandemie globală. Dacă pentru oamenii simpli asta înseamnă izolare și pierderi economice, pentru politicieni criza a adus luarea unor decizii dificile și situații greu de gestionat. Unii lideri de țară și-au dezamăgit cetățenii și chiar întregul glob, în timp ce alții au ajuns în vizorul public drept vizionari și oameni calmi, cu rațiune.

Dacă ți se pare că tu te-ai fi descurcat mai bine, hai să vedem ce ai face dacă ai fi în locul lor. Fă testul și află ce politician(ă) ești în criza Covid-19!

Loading…