O cruce, imensă, de fier, stă de veghe la intrarea în Horodişte, Râşcani. E o chemare la rugă, dar şi o confirmare că oamenii locului ţin la credinţa străbună. „Braţele” crucii îţi îndreaptă privirea spre două porţi de rezistenţă – Ţiglăul şi Holmul, stânci încărcate de istorie.
Pietrele străvechi, precum o salbă de mărgele, înconjoară satul, iar Ciuhurul sau Cihorul, cum îi mai spun localnicii, şerpuieşte pe alături.
Potrivit unor date, Horodişte există de prin secolul al XIII-lea. Alte surse menţionează secolul al XVII-lea (anul 1651). Cu toate astea, săpăturile areologice au arătat că pe aici au locuit oameni încă în epoca pietrei.
Locuitorii ţin mult la istoria satului. Astfel, acum aproape patru decenii, a fost fondat Muzeul Ţinutului Natal. Aici sunt piese adunate în timpul săpăturilor arheologice de pe Holm, din cimitirul turcesc, maxilare de animale acvatice mari, lemn pietrificat, dar şi obiecte de lucru şi cult. Cei care vin la muzeu mai pot vedea o cameră tipic ţărănească. Aici, există şi satul Horodişte în miniatură .
Turistul dornic de a poposi aici mai poate vizita şi Biserica, cu hramul Duminica Mare, care a fost sfinţită la 1914. Aici se află un giulgiu vechi, încă de la târnosirea sfântului locaş. Cele mai vechi icoane sunt: Acoperemântul Maicii Domnului, Sfânta Parascheva şi Sfântul Nicolae.
De la Chişinău şi până la Horodişte sunt peste 200 de kilometri, iar din centrul raional, Râşcani, peste 25.
