Connect with us
"
"

Educație

Herstory: are sau nu nevoie istoria femeilor de studiere aparte

Publicat

pe

Dacă am încerca să explicăm pe scurt sensul istoriei feminine, cel mai bine ar fi să o numim istoria femeilor. Această disciplină de studiu a apărut în SUA, în primul rând, ca proiect activist, strâns legat de al doilea val de feminism. Scopul principal al istoriei feminine era să întoarcă femeile în istorie – să „descopere” femeia ca o parte importantă a istoriei mondiale și să spună care a fost rolul femeilor în evenimentele de zi cu zi.

Un punct de pornire al acestei mișcări a apărut la începutul sec. XX. De exemplu, în 1920, școala franceză de istoriografie „Analele” a propus o metodă alternativă de studiere a istoriei, care tinde să descrie nu istoriile „oamenilor mari”, ci viața obișnuită a diferitor clase sociale. Silvia Pankhurst, activistă sufrajistă, a fost una dintre primele care a scris despre rolul femeilor sufrajiste în istorie.

Enlarge

11copy
Sufrajiste

Totuși, aceste idei au rămas pentru mult timp în umbră. Prin anii 60 ai secolului XX, în cercurile de cercetare a istoriei era populară ideea că adevărații „savanți ai istoriei” trebuie să fie atenți la cursul politic și războaie, iar „viața de rând și moravurile” să rămână pentru colegii care nu au alte perspective. Aceste ierarhii au dus la faptul că femeile au fost practic excluse din evenimentele istorice.

De-a lungul timpului, femeile au ajuns foarte rar în istorie.  Ele nu aveau acces la putere și la marea politică. Același lucru se poate spune despre artă și știință: femeile puteau ajunge în aceste domenii, dar accesul era cu mult mai dificil decât pentru bărbați: lipsa educației artistică și impunerea rolului de soție era un impediment major.

Un timp îndelungat, femeile nu erau incluse nici măcar în recensământul populației. Spre exemplu, în Roma Antică ele au fost incluse în recensământ abia în secolul III e.n. Acest lucru a fost făcut exclusiv pentru impozite.

***

Conform istoricilor, pe lângă domeniile „bărbătești” – piața muncii și procesele politice, o atenție deosebită trebuie să fie acordată domeniilor activității „invizibile” a femeilor cum sunt lucrul emoțional, grija de casă și familie. Abordarea științifică urmărește interdependența acestor domenii.

Pe lângă acestea, unele personalități feminine au fost uitate pe nedrept. În unele cercetări se menționează numele Sophie de Condorcet, scriitoare și traducătoare franceză, una din organizatoarele saloanelor de literatură în timpul Revoluției Franceze. Un alt nume este Elisabeth Blackwell, prima femeie medic în Statele Unite.

Istoria femeilor ca obiect de studiu a continuat și în perioada anilor 1970 și 1980. SUA și Marea Britanie, având scopuri diferite: în SUA se acorda mai multă atenție aportului femeilor în cultură, inițiativele femeilor și experienței feminine, rolului femeii în familie și sexualitatea feminină. Unele savante considerau că pentru a studia viața femeilor este foarte important de urmărit cum s-au format legăturile dintre ele.

Una din cercetătoarele americane este Joan Kelly, autoarea eseului „Au avut femeile parte de Renaștere?” (Did women have a Renaissance?). Kelly punea la îndoială atitudinea tradițională față de periodizarea istoriei, în particular cu referință la epoca Renașterii: de-a lungul veacurilor femeile nu au avut parte de aceleași drepturi ca și bărbații, respectiv „renașterea” culturii și științei le-a lăsat într-o parte. Ea scria: „tot progresul epocii Renașterii din Italia, situația economică, păturile sociale, cultura umanistică tindea să transforme femeile nobile în obiecte decorative. Femeia trebuia să fie modestă și castă pentru a o pune într-o situație și mai dependentă de propriul soț și de putere”.

Enlarge

1-7
Activistă feministă

În Marea Britanie, studiile erau strâns legate de istoria muncii: lucrul femeilor, salariile inegale, activitatea sindicatelor. Cartea autoarei Sonya O. Rose, „Ce înseamnă istoria studiilor de gen?” (What is Gender History?) ridica întrebarea despre rolul femeilor în economia britanică. Cu toate că o parte dintre femei nu aveau un lucru plătit, anume femeile trebuiau să aibă grijă de bugetul familiei. De multe ori, ele renunțau la hrana pentru sine și copii, doar ca să asigure bărbații cu toate cele necesare, adică serveau în calitate de „tampon” pentru familie în timpurile grele.

Istoria femeilor a devenit destul de repede populară. Către anii 1980, în universitățile americane și europene se citeau zeci de cursuri. În 1978, școala din Sonoma, California a organizat o săptămână a istoriei femeilor. Se considera atunci că studenții vor studia succesele femeilor și rolul lor în evenimentele internaționale. Inițiativa a devenit atât de populară, încât în 1981 săptămâna istoriei femeilor a devenit eveniment la nivel de stat, iar în 1987, Congresul Statelor Unite a declarat luna martie – timpul istoriei femeilor.

De la istoria femeilor la studiile de gen

Între timp, criticii „istoriei femeilor” insistau pe faptul că aspirațiile la egalitate în drepturi și șanse egale pot fi afectate din cauza disciplinei separate. Motivul acestor critici era că succesele femeilor nu se încadrează în cronologia generală, ci merg în paralel.

În 1985, cercetătoarea americană Joan Scott a făcut următorul pas, a propus spre discuție nu istoria femeilor, ci istoria studiilor de gen. Savanta a făcut o prezentare despre acest lucru în cadrul unei conferințe a Asociației Americane pentru Istorie, iar un an mai târziu a publicat articolul „Studiile de gen: categorie utilă de analiză a istoriei”. Potivit ei, „istoria studiilor de gen” trebuia nu doar să scoată în evidență personajele feminine demult uitate ci să arate relațiile între genuri în anumite perioade istorice. Ea propune studierea formării în timp a viziunii despre „bărbătesc” și „femeiesc”, stereotipurile de gen și tradițiile legate de acesta.

Succesorii lui Joan Scott au continuat dezvoltarea direcției istorice. Spre exemplu, în 1989 a apărut primul număr al revistei engleze „Gender&History” cu două redacții, una în Marea Britanie și alta în SUA. În curând, istoria de gen a devenit ținta criticilor: aceștia afirmau că istoria femeilor se pierde iar în centrul atenției sunt studiile despre masculinitate.

***

În spațiul sovietic, una din fondatoarele istoriei din perspectiva gender este Natalia Pușcareva. Ea a studiat situația femeilor în Evul Mediu și în perioada sovietică. Perspectiva de gen a permis savantelor să privească din alt punct de vedere viața obișnuită a omului sovietic, care era strâns legat de violență: represiile, distrugerea oricărei gândiri individuale.  Pentru femeile din URSS, un pericol aparte pe lângă toate acestea, îl prezenta violența reproductivă. La nivel oficial se declara că femeile trebuie să nască. Copiii sunt o parte necesară a vieții oricărei femei. La anumite etape ale istoriei URSS, femeile erau limitate în drepturi: în perioada dintre anii 1936 – 1956 au fost interzise avorturile. Din această cauză, mulți nu aveau acces la contracepție și informații. La un moment dat, singura metodă de contracepție era avortul, cel mai des ilegal.

Enlarge

1418259788_9b58
Poster sovietic care încuraja femeile să lucreze și să aibă copii.

Presiunea permanentă de a naște se împăca foarte bine cu presiunea de a lucra. Practic, asta însemna că femeia era obligată să aibă grijă de familie, gospodărie și copii, în același timp trebuia să lucreze. De multe ori, grija de copiii cădea asupra bunicilor, pentru că femeile nu reușeau să facă totul. „Sarcina dublă” este noțiunea definită de istorici, care presupune  suprapunerea extremă a diferitor roluri.

Disciplina de studiu  a istoriei de gen devine tot mai complexă pe timp ce trece. În prima jumătate a anilor 1990 a fost publicat studiul în cinci volume „Istoria femeilor în Vest din perioada antică până în sec. XX”, în redacția lui George Duby și Michelle Perro. Ei au adunat în aceste volume toate studiile timp de 20 de ani despre situația femeilor în diferite perioade ale istoriei. Autorii acestei culegeri de studii au declarat că scopul lor este să pună întrebări, să scoată evenimentele din statistica seacă. În aceste cărți se acordă o atenție deosebită vieții obișnuite a femeilor, participarea lor la viața societății și specificul rolurilor gender. Autorii nu pretind la universalitate deoarece studiile se referă la Europa de Vest și America de Nord.

Aproximativ în aceeași perioadă apare Federația internațională pentru cercetare în istoria femeilor (IFRWH). În această federație intră asociații din 37 de țări, de la India la SUA, Rusia și Coreea de Sud. Știința continuă să se dezvolte, astfel, la începutul anilor 2000, interesul istoricilor s-a schimbat de la descrierea vieții personale la studierea interdependenței dintre personal și public, la faptul cum femeile cuceresc profesii „nefeminine” cum este văzută politica și știința. A apărut și interesul față de sexualitate, control și limitarea violenței sexuale, spre exemplu, conflictele armate pot fi studiate din perspectiva violurilor de război.

În anii 2000, istoria studiilor de gen, ca și mișcarea feministă, a devenit mult mai complexă, studiind religia și situația economică. O atenție deosebită se atrage influenței diferitor culturi și a globalizării asupra percepțiilor despre gen și rolul care se oferă în societate bărbaților și femeilor. Un alt interes al istoricilor se îndreaptă înspre migrație ca proces care influențează percepțiile despre stereotipurile de gen.

Pentru a scoate în evidență importanța în istorie a „perspectivei bărbătești”: în anii 1970 feministele propunea spre utilizare noțiunea de „herstory” în loc de „history” (istoria ei în loc de istoria lui). Noțiunea nu a devenit populară, dar este folosită uneori pentru a vorbi despre succesele femeilor, în titlurile proiectelor feministe sau în cultura pop. Dar această noțiune simbolizează tendița spre egalitate în drepturi atât a istoricilor, cât și a femeilor.

În spațiul românesc o putem menționa pe Liliana Popescu, autoarea cărții „Politica sexelor”, unde vorbește despre istoria mișcărilor feministe în lume și în România, rolul în politică, aspectele relaționale și situația femeilor din diferite perspective.

Social

Deceniul hărțuirii femeilor pe internet

Publicat

pe

PE SCURT

Noi nu suntem într-o lume post-feministă, în ciuda faptului că cineva vrea ca tu să crezi asta. Dacă ne uităm la ultimii 10 ani de hărțuire online și furie necontrolată din partea bărbaților care cred că sunt „adevăratele” victime din societatea modernă, este clar că terenul de joc are încă o mulțime de capcane pentru femei, explică jurnalista Jennifer Wright în harpersbazaar.com.

PE LUNG

La începutul acestei decadei, femeile nu erau pregătite la retorica precum că, la răspunsul afișării puterii feminine, mulți bărbați s-au dovedit a fi la fel de fragili ca cojile de ouă. Mulți bărbați nu aveau niciun interes să vadă femeile într-un domeniu, în afară de cea a ajutorului. Odată cu eliminarea barierelor instituționale, singurul recurs rămas la acești bărbați a fost să hărțuiască femeile.

Bărbații erau supărați. Până în 2010, 76% dintre adulți erau pe internet și până în 2011, 50% au folosit site-urile de rețele sociale. Ei puteau folosi internetul pentru a forma diferite grupuri de interese, fie cu colegii de liceu, fie un grup în care să facă schimb de rețete vegetariene. Dar, a fost mai puțin fantastic când s-au descoperit platformele cu misoginii care împărtășeau imagini și opinii violente cu o supraveghere minimă. În 2012, o femeie islandeză pe nume Thorlaug Agustdottir a găsit un grup pe Facebook numit „Bărbații sunt mai buni decât femeile” care conținea imagini cu femei bătute brutal. Când a raportat-o, Facebook a descoperit că nu le încalcă standardele și l-a etichetat „umor controversat”. 

În 2014, Amanda Hess a scris despre cum, când era în vacanță, un bărbat a făcut un cont pe Twitter dedicat hărțuirii ei cu mesaje precum „fericit să spun că trăim în același stat. Te urmăresc și când te găsesc, o să te violez și să-ți tai capul”. 

Hess scria despre sex și întâlnire, dar asta s-a întâmplat femeilor din toate domeniile. După cum a menționat Hess, comentarii similare au fost îndreptate către Alyssa Royse, bloggeră de sex și relații, pentru că a spus că urăște The Dark Knight: „Ești clar retardată, sper că cineva te împușcă, apoi te violează” i-a spus lui Kathy Sierra, scriitoare de software, codare și design.

„Sper că cineva îți va taia gâtul.”

Când oamenii îți spun că o să te omoare sau să te violeze, nu este normal să accepți asta ca fiind ceva normal. Catherine Mayer, fondatoarea Partidului britanic pentru egalitatea femeilor, a primit un mesaj pe Twitter în 2013, spunând: „O bombă a fost plasată în afara casei tale. Am fixat ora 10:47 pe un cronometru și va distruge totul”. Când a scris despre asta, articolul a fost intitulat: „Am primit o amenințare cu bombă pe twitter. Am avut dreptate să-l raportez?”

Singurul mod de a nu fi atacat a fost să nu vorbim deloc. Sau cel puțin, să nu exprimi niciodată opinii care te-ar putea diferenția de „turmă”. Așa că, un număr de femei s-au oprit. Un studiu din 2016 realizat de Alice Marwick, de la Institutul de Cercetare a Datelor și Societății, a descoperit că „femeile tinere… sunt mai puțin susceptibile să contribuie online, deoarece sunt îngrijorate să fie atacate pentru asta”.

Donald Trump și adversarele

Faptul că am ajuns să acceptăm hărțuirea bărbătească în acest deceniu a făcut ca un candidat la președinție  SUA să fie înțelegător cu privire la hărțuirea femeilor și „să le apuce de păsărică”, așa cum a făcut Trump. Trump a mers pe atacurile sexiste cu adversarele sale feminine, susținând că nimeni nu va vota pentru o singură candidată Carly Fiorina, spunând: „Vă puteți imagina asta fața următorului nostru președinte? Adică, este o femeie și nu trebuie să spun lucruri rele, dar, într-adevăr, oameni buni. Suntem serioși?” El a continuat la adresa lui lui Hillary Clinton: „Dacă Hillary Clinton nu-și poate satisface soțul, ce o face să creadă că poate satisface America?”.

Mulți dintre adepții lui Trump nu au tolerat doar acest comportament. Au văzut-o ca un punct de vânzare. În timp ce Trump a luptat împotriva lui Hillary Clinton, tricourile cu mesaje precum „Trump that Bitch” sau „Life’s a bitch, not vote for one” au fost populare și s-au vândut. 

Și acum suntem aici. Cu un președinte care hărțuiește o activistă de 16 ani pe Twitter, deoarece încearcă să atenueze daunele provocate de schimbările climatice. Și iată-ne, restul dintre noi. Femeile, care încă încearcă să lucreze într-o lume în care capcanele sunt mai numeroase decât am fost determinate să credem și unde poți fi atacată pentru aproape orice.

Unele dintre femeile din acest articol au supraviețuit și chiar au prosperat în ciuda campaniilor de hărțuire împotriva lor. Greta Thunberg este personajul anului al revistei Time. Brianna Wu candidează la Congres.

Au fost mai puternice decât ar fi trebuit să fie vreodată. Dar apoi, suntem ceilalți dintre noi, care am urmărit cum aceste femei au fost hărțuite de-a lungul deceniului și ne-am gândit „Chiar nu vreau să mi se întâmple asta”.

Citește și reportajul Moldova.org:
OBIECTUL PE NUME „FEMEIE”

Într-un sondaj Amnesty International din 2017, 76% dintre femei au spus că au schimbat modul în care au folosit social media după ce au fost hărțuite. 32% dintre femei au declarat că au încetat să posteze conținut care își exprimă părerea cu privire la anumite probleme. Din această cauză, unele voci foarte importante se pierd. 

Femeile care lucrează în politică sunt acum instruite de organizații precum VoteRunLead despre cum să se ocupe și să răspundă la hărțuire. Anticipează instruirea a 30.000 de femei până în 2020. Acest lucru este vital, dar nu face ca politica să pară mai atrăgătoare.

Unele femei aleg pur și simplu să renunțe la muncă în general. Dacă sunteți acasă cu propriii dvs. copii, vor fi mai puțini bărbați care amenință să vă ucidă.

Eliminarea barierelor instituționale și totuși să permită hărțuirea este similară cu primirea unei femei într-un birou plin de scorpioni. 

Bărbații susțin că nu există o diferență de remunerare între sexe, deoarece femeile aleg un loc de muncă mai prost plătit. Nimeni nu se trezește dimineața și spune: „Vreau într-adevăr un loc de muncă care mă plătește prost”. Majoritatea oamenilor ar accepta cu veselie sume imense de bani pentru munca lor. Iar, femeile astăzi aleg joburi considerate pentru bărbați cum ar fi știința politică, criminalitatea, justiție și reformă, administrarea afacerilor și sunt în număr egal în instituțiile de învățământ cu bărbații, a scris Jennifer Wright în harpersbazaar.com.

Dar, unii nimeni nu se angajează gândindu-se „abia aștept să câștig mai puțin”. Este foarte rezonabil să alegi să nu lucrezi în industrii cu plăți mai mari atunci când devine clar că sunt industrii în care vei fi vulnerabil la atacuri și amenințări de viol. De asemenea, este rezonabil să acceptați un loc de muncă mai puțin plătit la o companie unde veți fi hărțuit mai puțin.

Foto principală: Gary Chow

Citește mai departe

Social

Poți să-ți faci operație plastică și să rămâi feministă?

Publicat

pe

PE SCURT

Fac modificările cosmetice parte dintr-o nouă eră a „iubirii de sine”? Sau ideologia feministă este interpretată greșit?, se întreabă jurnalista Moya Lothian-McLean se întreabă, pe BBC Reel. Potrivit mișcării feministe și promotorilor egalității de gen, femeile, la fel ca bărbații, au autonomie față de propriile corpuri, iar în ultimele timpuri, au existat un număr tot mai mare de tineri care urmează proceduri cosmetice chirurgicale și nechirurgicale.

PE LUNG

Autonomia corporală este unul dintre pilonii centrali ai feminismului modern. Asta se referă la consimțământ, avort și hărțuire sexuală.

În acest sens, jurnalista se întreabă: dar acest concept feminist a fost adoptat în mod involuntar pentru a susține ascensiunea chirurgiei cosmetice? Sau, ar trebui să acceptăm că autonomia corporală înseamnă că nu putem pune la îndoială faptul că procedurile cosmetice ar putea să fie o normă?

92% dintre persoanele din Marea Britanie care fac operații cosmetice sunt femei

mărirea sânilor este, în general, cea mai populară procedură din 2018

eliminarea ridurilor și liposucția sunt proceduri care au crescut, cel mai repede, în popularitate

52% dintre femeile cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani ar vrea să fie „retușate” prin operații estetice

Efectul Love Island

Efectul a fost descoperit după ce clinicile au raportat o creștere de 200% a cererii pentru proceduri precum mărirea buzelor. Specialiștii au observat că femeile vor să arate ca  personajul din reality-show-ul The Love Island, Megan Barton-Hanson.

Începând cu vârsta de 19 ani, Megan continuă seria de proceduri cosmetice, inclusiv mărirea sânilor și umplerea buzelor. În acest sens, despre apariția lui Megans în emisiune se spune că a trimis multe femei la clinică pentru operații estetice.

Tânăra este extrem de deschisă cu privire la alegerea ei de a avea o intervenție chirurgicală și susține că „a face o intervenție chirurgicală este o formă de iubire de sine. Este dreptul femeilor să se simtă puternice în corpurile lor. Dacă operația ajută, nu ar trebui să punem asta la îndoială”.

Al patrulea val al ideologiei feministe tinde să fie reformat pentru a susține procedurile cosmetice. Asta se face prin limbajul „a fi puternic, a te simți bine în propria piele”. Această mișcare coincide cu creșterea accesibilității la procedurile cosmetice.

Apoi, toate discuțiile despre procedurile cosmetice sunt stopate atunci când se insistă că este dreptul femeii la autonomia corpului.

„Este vorba de împuternicirea chirugiei sau de presiunea patriarhală care a transformat femeile să se conformeze să arate într-un anumit fel?” Este întrebarea principală a jurnalistei Moya Lothian-McLean.

Poate că, în unele cazuri, este necesar ca cineva să-și facă o intervenție chirurgicală pentru a se simți confortabil în pielea sa. Dar, pentru mulți, insecuritățile pe care încearcă să le remedieze sunt direct legate de consumul imaginilor cu fețe și corpuri modificate cosmetic. Doar pentru că ceva implică femei, nu îl face feminist”, a menționat tânăra, adăugând că, deși este în mod evident dreptul unei femei de a alege ce face cu corpul ei, ar putea exista mai multe întrebări cu privire la ce alte presiuni au influențat alegerile ei cosmetice.

Citește mai departe

Social

Emisiunea Moldova.org: Cum vorbim despre … feminism?

Publicat

pe

De către

PE SCURT

La 24 iunie, Moldova.org a lansat o serie de emisiuni în care părinții, bunicii sau copiii vor vorbi și explica unor altora ce este toleranța, cum au loc protestele, despre feminism, Transnistria, democrație și alte subiecte actuale.

PE LUNG

A doua emisiune este despre feminism. Invitații emisiunii sunt: sociologul Petru Negură și fiica lui Voica.

Voica are 7 ani. Ea nu înțelege de ce un bărbat ar putea să-i interzică unei femei să lucreze. Tot ea se întreabă de ce oamenii nu ar avea aceleași drepturi? Cum îi răspunde tatăl Petru Negură la aceste întrebări legate de feminism, vedeți în emisiunea „Cum vorbim despre…?”.

Cum vorbim despre… feminism?

Cum discutăm cu cei mici despre feminism, egalitate de gen și discriminare? Despre toate acestea vorbim în emisiunea Moldova.org, episodul 2.

Geplaatst door Moldova.org op Maandag 8 juli 2019

Emisiunea „Cum vorbim despre..?” va avea șapte episoade. Emisiunile vor ajuta publicul să înțeleagă importanța lansării discuțiilor pe teme de interes public în familie. Vor ajuta adulții să găsească timp și să se pregătească cu informații pentru ca cei mici, dar și bătrânii din familia lor să înțeleagă mai ușor termenii vagi din spațiul public și să îi responsabilizeze să devină cetățeni implicați, să aleagă sursele de informare și să pună la îndoială informațiile pe care le obțin prin intermediul presei politizate.

Acest proiect este susținut de Internews Moldova.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

EconomieO zi în urmă

Cât costă produsele ecologice de igienă pentru o lună

PE SCURT După ce Parlamentul a votat în lectura a doua modificările de lege potrivit cărora se vor aplica amenzi...

Cultură2 zile în urmă

Ce faci în weekend? Învață să crești plante, discută despre prieteniile online sau mergi la un concert pe întuneric

PE SCURT În acest weekend îți propun să mergi la o întâlnire la Primăria Chișinău unde îți vei putea exprima...

Ecologie3 zile în urmă

Cum poți transforma plasticul într-o avere

PE SCURT Avem o problemă cu plasticul. Zilnic producem tone de deșeuri din care reciclăm doar 10%, iar restul ajunge...

Partidul Democrat din Moldova3 zile în urmă

Candu’s 5. De ce a plecat fostul speaker din PDM și ce planuri au cei 6 ex-democrați

PE SCURT Andrian Candu, urmat de Sergiu Sîrbu, Grigore Repeșciuc, Vladimir Cebotari, Eleonora Graur și Corneliu Padnevici, a părăsit partidul...

Social4 zile în urmă

Satul moldovenesc unde oamenii s-au unit împotriva violenței

PE SCURT Fiecare sat și oraș trebuie să aibă un plan de acțiuni concrete prin care să prevină violența în...

Cultură4 zile în urmă

Gogol, scriitorul care a trăit 43 de ani cu frica de propriii demonii

PE SCURT Nicolai Gogol a fost scriitorul care a revoluționat literatura rusă prin operele sale. A relatat perfect realitățile dure...

Cultură4 zile în urmă

Ce șansă a ratat R. Moldova și de ce suntem un popor vegetal. Povestește Ana Blandiana

PE SCURT Renumita scriitoare Ana Blandiana s-a aflat timp de câteva zile în Republica Moldova, unde a participat la dezbateri...

Advertisement

Politică

PoliticăO săptămână în urmă

O zi reușită pentru Blocul ACUM în Parlament. Cum a decurs ședința de astăzi

PE SCURT Deputații Blocului ACUM au depus astăzi în plenul Parlamentului o moțiune simplă împotriva ministrului de Externe, Aureliu Ciocoi....

PoliticăO săptămână în urmă

Ministru suedez la Chișinău: Vrem să vedem oameni concreți puși după gratii pentru frauda bancară

PE SCURT Suedia este pregătită să ofere asistență inițiativelor de reformă din Republica Moldova și va urmări îndeaproape progresul acestora,...

Politică2 săptămâni în urmă

Cât au costat 14 deputați ex-comuniști și cine l-a denunțat la CNA pe Sergiu Sîrbu. Povestește Voronin

PE SCURT Președintele Partidului Comuniștilor Vladimir Voronin susține că cei 14 deputați care au plecat în decembrie 2015 din PCRM,...

Istorie2 săptămâni în urmă

BBC la Ziua Independenței în Transnistria: Sărbătoarea unei națiuni care nu există

PE SCURT „Emoția lor colectivă a fost aproape palpabilă în această zi surprinzător de caldă din septembrie. Sărbătorirea Zilei Independenței...

Politică2 săptămâni în urmă

După zece ani pauză, militarii noștri vor defila pe Piața Roșie la 9 mai. Și alte decizii ale Guvernului RM de azi

PE SCURT Pacienții asigurați vor avea acces la un număr mai mare de servicii medicale, iar directorii instituțiilor medico-sanitare publice...

Politică2 săptămâni în urmă

Plahotniuc nu are nevoie de viză în SUA pentru că deja este acolo. Ce mai spune Andrian Candu despre PDM

PE SCURT Fostul lider al PDM Vlad Plahotniuc se află acum în SUA, chiar dacă a fost desemnat public de...

Politică2 săptămâni în urmă

Ce riscă fostul șef al SIS pentru expulzarea ilegală a profesorilor turci

PE SCURT Fostul director al Serviciului de Informații și Securitate (SIS), Vasile Botnari, va sta pe banca acuzaților pentru abuz...

Advertisement

Opinii

februarie 2020
L Ma Mi J V S D
« ian.    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
242526272829