Chişinǎu / Moldova.ORG/ — Anexarea Basarabiei de cǎtre Imperiul Rus în 1812 a fost inevitabilǎ din punctul de vedere al politicilor imperiale ruse şi a fost ghinionul nostru, dat fiind faptul cǎ, din punct de vedere geographic, ne-am aflat în calea acestui fatalism imperial pe care Rusia l-a etalat începând cu Petru cel Mare, afirmǎ Octavian Ţîcu, doctor în istorie conferenţiar universitar.
“Din punctul de vedere al corectitudinii istoriografice, cred cǎ trebuie sǎ tratǎm anul 1812 ca începutul uni proces de anexiune a unui teritoriu românesc, care, în timp, a creat premisele creǎrii statului R.Moldova şi de admis, în totalitate, complexitatea schimbǎrilor care s-au produs de la 1812 pânǎ în prezent. La acel moment circumstanţele internaţionale erau de aşa naturǎ, încât au predispus Rusia spre o anexiune în condiţiile în care politica imperialǎ rusǎ era axatǎ spre Balcani şi Constantinopol. Din punctul de vedere al istoriografiei, acest lucru s-ar fi întâmplat mai devreme sau mai târziu, aşa cum s-a produs şi anexarea pǎrţii din stânga Nistrului în 1792. Drumul Rusiei spre Balcani, în cele din urmǎ, s-a oprit la Prut”, susţine istoricul Octavian Ţîcu.
16 mai 1812 este o data care, la ora actualǎ, dezbinǎ societate civilǎ în R. Moldova, în primul rând din punctul de vedere al înterpretǎrii istorice, pentru cǎ unii istorici privesc aceastǎ datǎ în termenii unei eliberǎri.
“Atunci când abordǎm subiectul anului 1812 trebuie sǎ avem în vedere trei aspecte conexe: cel istoric şi aici ne referim la rǎzboiul ruso-turc din 1806-1812 şi semnarea tratatului de pace din 16 (28) mai 1812, atunci când douǎ pǎrţi, una suzeranǎ (Imperiul Otoman) şi alta protectoare (Imperiul Rus) s-au înţeles asupra anexǎrii pǎrţii de rǎsǎrit a Principatului Moldovei la Imperiul Rus; cel de-al doilea aspect este legat de interpretǎrile istoriografice legate de acest subiect – istoriografia sovieticǎ, în mod special, şi cea rusǎ au vorbit despre ELIBERAREA Basarabiei de sub jugul otoman, în timp ce istoriografia românǎ vorbeşte despre ANEXAREA unui teritoriu românesc şi, prin asta, declanşarea unui proces de alienare identitarǎ a românilor din stânga Prutului în cadrul Imperiului Rus; cel de-al treilea aspect este legat de conotaţia politicǎ a acestui eveniment, determinatǎ de implicarea politicului în modelarea interpretǎrii acestui eveniment şi în modelarea memoriei colective legatǎ de interpretarea acestui fapt.
Anul 1812 a însemnat un furt teritorial, o anexiune imperialǎ înfǎptuitǎ de cǎtre Imperiul Rus în detrimentul Principatului Moldovei, care a fost începutul unui proces îndelungat ,care dureazǎ mai bine de 200 de ani, de izolare a românilor din teritoriul dintre Prut şi Nistru de restul neamului românesc; proces intens de rusificare şi deznaţionalizare la care a fost expusǎ populaţia localǎ; politici imperiale îndreptate spre degradarea spiritului românesc în Basarabia prin aducerea elementelor alogene, elementelor clasice de colonizare ale Imperiului Rus care au distorsionat balanţa etnicǎ în Basarabia. Aceastǎ moştenire persistǎ pânǎ la ora actualǎ pentru cǎ este o moştenire lǎsatǎ de Imperiul Rus”, menţioneazǎ Octavian Ţîcu.
