Retelele falsificarii si retelele intoxicarii
Ce n-am spune dar Rusia ne pandeste si ne biciueste. R.Moldova este supusa "unei biciuiri demonstrative pentru respingerea planului rus de rezolvare a problemei transnistrene, pentru alianta Chisinaului cu Tbilisi si Kievul si pentru reorientarea spre Occident, in ansamblu", scrie saptamanalul rus "Kommnersant-Vlasti" intr-un indrumator special, care explica "prin ce sunt periculosi vecinii rusilor si cum trebuie sa se lupte impotriva acestora. Realitatea este tot mai cruda. R. Moldova se afla in acest moment intr-un mare pericol!
Si nu este populism sau demagogie, ci este vorba despre noile provocari lansate de Rusia la adresa spatiului estului european. Nimic nu este de domeniul absurdului! Activizarea retelelelor sale din Europa, tactica „steps of steps”, de invaluire a subiectelor fierbinti denota limpede ca Rusia isi asuma un rol de jucator direct implicat in plan regional si international. Conflictul transnistrean ramane a fi un subiect prioritar pentru marea politica ruseasca. Nu este intamplator ca descoperim cum sub umbrela unor institute sau organizatii internationale dedicate politicii ucrainene, basarabene sau conflictologiei avand ca subiect prioritar – Transnistria, principalii coordonatori pe proiecte identificam a fi, anume, rusii. Trecuti, prin felurite filiatii si cu parcurs destul de indoielnic, acestia, educa si lanseaza schite si scenarii in domeniul polilor de putere de pe mapamond si scot concluzii ce se refera si la R. Moldova. Capcane intinse nu doar partilor direct interesate in reglementarea conflictului, fie chiar transnistrean, dar exista o „zapaciala” si pentru lectorii europeni care pledeaza pentru binele comun si au ca proiectie si angajament edificarea unei paci civice si armonii etnoculturale. Aparitia mai multor „cai troieni” in institutiile transnationale si cancelariile europene in aceasta perioada releva clar faptul ca politica „invaluirii” a intereselor rusesti va fi realizata si prin alte metode, netraditionale, dezvoltate de echipele SVR-ului, GRU-ului si FSB-ului. Ciudata ni se pare si propunerile facute de catre reprezentantul belgian al OSCE referitor la aplicarea modelului „belgian” pentru identitatea ulterioara a R. Moldova, ciopartita deocamdata. Ultima perioada tot mai intens se vorbeste, prin diverse cercuri de experti, si despre o solutie de tipul „catalonian” sau al „Quebecului” in cazul enclavei de pe Nistru. Sunt acestea simple reflectii? Asa se face ca recent Putin a preferat sa invite Franta si Germania sa se aseze la masa de tratative, in calitate de mediatori in procesul de reglementare a conflictului transnistrean. Acestea, de fapt sunt reprezentate de UE, prin Adrian Iacobovitz de Saeghed si nu accepta participarea Romaniei, tara afectata de raza de exprimare a conflictului, pentru ca Bucurestiul s-ar exprima prin UE. De fapt, Rusia, insista sa zdruncine comunitatea euroatlantica, dar nu intelege ca polii de putere ai lumii euro-atlantice nu vor fi despartiti, ca dincolo de divergentele de ordin economic sau politic exista, mai presus de toate, valori care sunt impartasite si asumate. Chiar daca intre Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana exista o rivalitate formala dar continua, aceasta niciodata nu se va putea compara, de exemplu, cu acea linie de falie exprimata in perioada razboiului rece prin lumea libera si civilizata ( Occident) si imperiul bestialitatilor umane- Uniunea Sovietica. O prapastie care a fost modificata o data cu prabusirea Zidului Berlinului si recreate frontierele geopolitice. Deformatorii de opinie printr-o curiozitate de-a dreptul cognitiva au aflat de curand ca in programul de politica externa de la Casa Alba figureaza printre prioritati alaturarea SUA si UE in proiectul global de promovare si aparare a democratiei.
Departamentul de Stat al SUA a enuntat inca de la inceputul anului ca pe un "punct pivotal" intarirea relatiei trans-atlantice a "aliatilor naturali" SUA si UE. Summitul "istoric" de la Bruxelles, dincolo de inerentele meditatii si mesaje cu patos declansate in urma expresiei democratiei in amploarea sa, mai ales ce tine de baza constitutionala, a abordat probleme comune aflate pe agenda SUA-UE. Printre acestea, democratizarea completa a Europei, prin rezolvarea atat a situatiei destabilizatoare din Kosovo, cat si – atentie!, pentru prima oara intr-un asemenea cadru – a conflictului din Transnistria, ca si consemnarea importantei Moldovei ca viitor stat aflat in vecinatatea imediata a UE si NATO. Asa ca agasat de criticile europene cu privire la situatia drepturilor omului in Rusia, presedintele rus, Vladimir Putin, nu a ezitat sa le raspunda cu aceeasi moneda liderilor europeni reuniti in Finlanda, denuntand coruptia autoritatilor locale spaniole si indicand Italia drept tara de origine a mafiei. Lui Putin nu i-au cazut bine criticile liderilor europeni cu privire la deteriorarea situatiei drepturilor omului in Rusia, carora le-a raspuns fara menajamente. Prezicatorii politici ai UE, fie ca ghicesc in carti sau isi strecoara privirea prin globul de cristal, au inteles pe ce pot miza la Kiev sau la Moscova strategii labortoarelor geopolitice panslaviste: ca sa incurce Europa moderna este nevoie de gaz, energie electrica si LUKOIL. Nu-i asa neica Ciubais! Pana acum, Moscova a reusit sa "impuste doi iepuri dintr-o lovitura": pe de o parte a aratat Kievului portocaliu "cine-i seful", iar pe de alta parte a aratat Europei ca nu este doar o „putere regionala”, ca n-ai cum glumi cu Kremlinul. Primii care au "negociat pacea" cu Rusia au fost nemtii. De cativa ani cele mai mari companii energetice germane (RWE, EON, BASF) au relatii privilegiate cu cel mai mare concern de gaze din lume, Gazprom. De altfel, unele dintre cele mai mari exporturi de gaze pe care le face Gazprom in Europa le realizeaza prin companii mixte cu aceste firme germane. Mai ales ca volumul schimbului economic dintre Statele Unite din Europa si Rusia se cifreaza la 60 de %.
Bataliile de la Kiev: spre vectorul estic ?
Ghicitorii politici ai Rusiei isi manifesta un interes sporit asupra Ucrainei. Spre exemplu, directorul Fundatiei pentru Politici Eficiente, Gleb Pavlovski, prezice o noua criza politica in Ucraina, "inca din aceasta toamna". Si in Basarabia un gicitor in bob isi impartasea „astrologia previzionala” in editorialele sale ce vizau niste „bombe tomnatice” rascoapte. Potrivit lui Pavlovscki, la o atare evolutie a evenimentelor va conduce "politica economica nebuna promovata de guvernul ucrainean". Pana la o prabusire a Ucrainei. Referindu-se la confrutarea politica din Ucraina in ajunul alegerilor parlamentare, programate pentru martie anul viitor, Pavlovski a declarat ca, "daca la acestea se vor confrunta partidul est-vest cu partidul vestului si centrului, asta va insemna prabusirea Ucrainei". "Nimeni nu doreste asa ceva", a subliniat Pavlovski. Apreciind actiunile actualei opozitii ucrainene, in frunte cu fostul prim ministru, Viktor Ianukovici, politologul a aratat ca "opozitia a ramas in urma, ea intarzie strategic". Este acea opozitie, a continuat analistul, "care trebuie sa se concentreze nu asupra unei personalitati, ci in jurul unui program", dar un astfel de program inca nu se intrezareste. Si cum criza va evolua, va urma binenteles colapsul. Pe de alta parte, directorul Institutului pentru Studii Politice, Serghei Markov, este si el de acord in privinta posibilitatii ca starea de criza din interiorul actualei elite politice a Ucrainei sa se amplifice. Sunt cateva concepte despre viitorul Ucrainei. Primul – neutralitate. El presupune ca Ucraina ramane in afara oricarui bloc militar, intretine relatii bune cu Occidentul si cu Rusia, fiind un fel de "off-shore geopolitic", un teritoriul al libertatii. Doi – "concept occidental"- inseamna un mars sustinut in directia Occidentului. Are doua tipuri: idealist, in virtutea caruia Ucraina este primita in UE, si geopolitic, ce presupune ca Ucraina trebuie sa intre in NATO, pentru a deveni un adversar dur Rusiei. Trei – conceptul aliantei cu Rusia – inainte de toate prin Spatiul Economic Unic, cu paradigma: "zona economica libera – spatiu economic unic – alianta economico-politica". Estul se zbuciuma intr-un teatru al absurdului geopolitic si aici regasim actorul R. Moldova incorsetat in felurite mreje si capcane. Mai ales in ceea ce tine conflictul transnistrean. Laboratoarele geostrategice rusesti aloca resurse substantiale pentru mentinerea in „ghiveciul” transnistrean a unei stari de continuu asediu asupra Chisinaului. Mai nou descoperim diversi „comisari” ai pacificarii inrolati in formatii si institutii occidentale dar care promoveaza si intoxica conceptia occidentala referitor la conflict, elaboreaza si implementeaza strategii de „spalari de creiere” in spiritul unui ideal prea frumos-PACEA! Asa ca se propune identificarea unui rol a partilor egale intre Chisinau si Tiraspol, fara a se tine cont de aspecte antropologice, confesionale, geografice, etno-lingvistice comune, fara false teze staliniste pe care le regasim si in actualul manual de „Istorie Integrata”. Ca sa nu mai punem in discutie interesele metropolelor geopolitice. Ni se baga cu sila, pe gat conceptii de state confedetative. Practic, ne lovim de planurile rusesti referitoare la abordarea conflictului transnistrean, se strecoara acestea, fizic si mental, in cadrul unor institute si organizatii cu mesaj european si euroatlantic. Ne lovim de vreo noua „facatura” ruseasca? A cata oara?! Pacat, totusi ca n-avem un strateg pe masura la palatul prezidential. Ar fi bine sa fie extrem de multi, dar n-ar strica unul cu clasa. Unul care ar prevedea jocul „marilor rechini” si nu s-ar increde orbeste in orice Kozak. Dar pentru toate este timp. De ce sa nu presupunem ca printr-o minune vom naste un Kissinger sau Bzezinski. Eventual, o clonare n-ar strica si ar face chiar bine! Cineva va fi scos pe „tusa". Mi-e teama ca aceasta sa nu fie R. Moldova?
Pentru Romanian Global News, Octavian SERGENTU
