O femeie îmbrăcată într-o geacă groasă, cu căciulă pe cap și o pungă grea în mână, trece pe lângă vitrina unui magazin de haine cu trei manechine aurite. La distanță de câțiva pași, o mamă își plimbă copilul în cărucior, iar la un metru distanță de la carosabil cerșește o altă femeie. La piață, vânzătoarele se pierd vizual printre rândurile de haine groase și tarabele pline cu marfa pe care o vând. Aici, nu contează cât de bine sunt asortate hainele între ele. Contează ca acestea să țină cald. Pe fețele lor se citește trezitul zilnic la ora 5 dimineața. Două femei discută ultimele noutăți în curtea blocului. Alături, o doamnă în vârstă își plimbă câinele. „Hai acasă să mâncăm! Uite, deja e ora 17:00!”, îi spune cu voce tare câinelui, de parcă s-ar adresa unui copil.

Am pornit prin oraș în căutarea femeilor și a diversității lor. Mi-am propus să le surprind așa cum sunt ele, dincolo de filtre, cadre „instagramabile”, marketing și vitrine bine aranjate.