Felul de a fi al moldovenilor

in scrierile strainilor despre moldoveni, precum si in descrierile lor de catre ei insisi (atunci cind vor fi avut zabava de a se  intreba cine si cum sint si placerea de a generaliza raspunsul),  s-a spus ca moldovenii sunt oameni veseli, primitori, pasnici, iubitori de petrecere, cu un accentuat atasament fata de familie, traditie, credinta si (bineinteles) fata de tara… Una din calitatile moldovenilor care nu a scapat cu vederea nimanui si despre care a pomenit chiar si Dimitrie Cantemir in „Descrierea Moldovei” este ospitalitatea. Moldoveanul este, se crede, nespus de ospitalier fata de rude si de prieteni, dar mai ales fata de straini. Se zice ca majoritatea strainilor care viziteaza localitatile de moldoveni ramin uluiti de deschiderea si darnicia neconditionat oferita de catre gazde, trasatura care poate fi aplicata aproape universal locuitorilor acestei tari. 

Am putea spune ca, prin ospitalitatea sa proverbiala moldoveanul isi deschide lumea sa interioara spre ceilalti pina la clipa in care devine chiar vulnerabil fata de, eventual, criticile, observatiile cinice, zemflemeaua sau nepasarea celorlalti. Totusi, aceasta ospitalitate naturala are o singura conditie: inainte de a intra in casa omului (a moldoveanului), atit cei de-ai casei cit si oaspetii sai, sunt invitati sa-si lase incaltamintea la intrare si sa-si scoata caciula. De ce oare? In lipsa unor explicatii sacre ori simbolice, avansam propria noastra ipoteza profana: starea drumurilor de cindva nu ar fi permis intrarea cu incaltari cu tot. Descaltarea ar fi fost pentru stramosii care au impamintenit aceasta traditie a descaltatului o miscare mult mai suportabila decit curatirea continua a caselor de noroiul de dupa petrecerea oaspetilor. Totodata, acest minim disconfort pentru oaspeti este rasplati imediat: oricine nu ar trece pragul casei, fie o ruda, un prieten apropiat sau chiar un strain, va fi invitat neaparat la masa. in sat, oaspetii vor fi serviti neaparat cu vin, la care se vor servi nuci, dulceata sau invirtita. Cu putin noroc, oaspetii vor putea fi serviti, pe linga traditionalul ulcior cu vin rece de casa si cu bucate traditionale. Cu ocazii speciale, oaspetii sint invitati sa guste din bucatele traditionale ale moldovenilor: mamaliga, brinza de oaie si friptura din carne de porc, racituri (care nu se maninca, de altfel, in toata ziua, poate exact pentru a nu pierde respectul pentru traditie si sobrietate). O alta interpretare, mai canonica, este ca descaltatul la prag ar putea tine de influenta balcanica si poate chiar de obisnuinta turcilor de a-si lasa inciltamintea inainte de ritualul religios, casele preluind, in acest fel, ceva din sacralitatea osmanliilor care au dominat Principatul Moldovei pentru cel putin 3 secole in trecut.

Prin contrast, descoperirea capului  inainte de a intra in casa pare sa reprezinta o eticheta preluata in mare parte dinspre Europa catolica, in care, acest gest insemna exprimarea unei atitudini de bunavointa fata de gazde, un cavalerism care inseamna ca oaspetele accepta autoritatea gazdelor, lasindu-se la discretia si marinimia acestora. O alta trasatura definitorie pentru moldoveni tine probabil de "rinza" acestuia. Moldoveanului ii place sa se mindreasca cu lucrurile pe care le-a facut cu mina lui si, sa fie stiut de "om gospodar". De aceea, atunci cind are oaspeti, el nu scapa ocazia sa le arate  (citeste „sa se mindreasca cu”) gospodaria sa, cu familia si gradina sa (daca o are!), cu armele sau biblioteca (atunci cind acestea exista!). Deseori, atentia care se acorda bunastarii locuintei si hainelor sale este invers proportionala cu durata timpului pe care si-l rezerva pentru odihna, pentru studii sau calatorii, si uneori chiar a regimului de alimentatie. Dar nimic nu-i place mai mult moldoveanului decit sa surprinda in ochii oaspetilor sai incintarea, sau chiar luminitele rosietice ale unei invidii sanatoase, pentru ca, educat in spiritul unui mediu rural conservativ, adeseori el crede ca este ceea ce pare, si aceasta convingere a sa pare de neclintit uneori!

Se spune adeseori ca istoria acestor locuri si intemperiile cunoscute din mosi-stramosi ar fi cultivat printre oamenii locului „un fel de a fi” care i-au permis moldoveanului sa supravietuiasca, si aici, adeseori se aduce aminte proverbul binecunoscut: "capul plecat, sabia nu-l taie!", asociat adeseori cu servitutea si supusenia dictata de legile altora. Deoarece teritoriul a fost mai tot timpul sub dominatia unui imperiu sau altul – sau sub turci si rusi –  se crede ca populatia ar fi acceptat un regim de curtoazie care insemna probabil pe timpuri o posibilitate de a salva viata unor familii sau chiar a unor sate si orase intregi. Sa fie oare ospitalitatea o consecinta a trairii sub imperii? Aceasta aparenta acceptare a regulilor se dovedeste de cele mai multe ori amagitoare, fiindca in adincul inimii sale, moldoveanul nu se simte inferior nimanui si, aparent, atitudinea sa fata de institutia autoritatii (recunoscuta ori tolerata) este mult mai complexa si mai circumstantiala. Nu degeaba, un alt proverb moldovenesc spune ca: "mai bine sa traiesti o zi vultur decit o viata sarpe!"

O buna ocazie de a intra in contact cu „felul de a fi” al moldovenilor este, fara indoiala, participarea la una din serbarile in care oamenii se simt in largul lor, la o nunta, la un botez sau la o cumatrie, la o sfintire de casa sau la hramul unei localitati, evident – in mediul rural, toate aceste serbari sint intotdeauna mai pline de vitalitate si de prospetime. Pentru a intelege „natura" sau tipologia caracterului national al moldovenilor face, uneori, sa urmaresti cu atentie frazele, gesticulatia, replicile si relatiile existente intre rude. Observind astfel incit sa nu-ti scape nimic: nici ceremonia religioasa – cununia – care incepe la amiaza, nici localul in care are loc nunta  -impodobit cu prosoape si covoare traditionale tesute de mina, nici petrecerea ce tine pina in zori si, bineinteles, nici un prilej de a gusta din cele mai bune vinuri si bucate, vei intelege cit de inchegata este existenta unei familii, cu respectul pentru traditie si continuitate.

Nuntile moldovenilor inca mai respecta si urmeaza obiceiurile stramosesti, cum este:
“inchinatul” –  invitatii fac daruri mirilor prin „strigarea darului”, adica anuntind in glas ce intentioneaza sa daruiasca tinerilor insuratei astfel incit sa auda toti nuntasii;
“rapirea  miresei” –  atunci cind mireasa este "ca si cum" rapita de catre rudele sale apropiate, dupa care mirele, insotit de alaiul de nuntasi care-l insotesc "trebuie sa o rascumpere", invocind anumite datini si legi "ale pamintului" de care, de obicei, nici mirele nici mireasa nu-si prea bat capul de obicei;
“dezbracatul miresei” –  miresei i se ia valul/naframa de pe crestetul capului, care este inlocuita cu o batista simpla, simbol al trecerii miresei sub  grija si ascultarea barbatului, etc.
 
Aparent, moldovenii sint atasati familiei si cu cit e mai mare familia cu atit este mai mare si mindria moldoveanului. Respectul pentru oamenii in etate si atasamentul la parerile celor batrini contrasteaza uneori cu rolul social si economic al acestora, adica batrinii sint de regula ascultati nu fiindca detin bogatii pe care nu le au tinerii, si nici pentru ca detin functii ceremoniale in comunitate, ci doar pentru ca opinia lor este respectata prin forta experientei. Aceasta relatie de veneratie pentru cei mai in virsta se poate observa mai ales atunci cind familiile numeroase se aduna impreuna de sarbatori, de Craciun sau de Sarbatorile de Paste, gazdele fiind de obicei parintii din prima generatie, adica cei mai in etate membri ai familiei. Asa e obiceiul, ceea ce nu inseamna neaparat ca cei mai batrini membri ai familiei sint vizitati (doar) de doua ori pe an.

Atunci cind se stinge cineva din viata sint invitate toat
e neamurile si persoanele apropiate (prieteni, rudele prin alianta, fratii de cruce) si toti fara exceptie isi primesc "pomenele", colaci sau alte obiecte de vestimentatie care se dau in dar "de sufletul celui decedat". Diverse obiecte de uz casnic (servetele) si produse alimentare sint distribuite printre cei care sint invitati la ceremonia de pomenire a raposatului, pentru ca atunci cind maninci sau atunci cind utilizezi obiectul de uz casnic sa iti amintesti de unde il ai, si astfel, sa iti amintesti si de cel raposat. Dupa primirea pomenii, toti isi iau ramas bun de la raposat, merg la biserica unde are loc slujba religioasa de trecere in lumea celor drepti, apoi urmeaza cortegiul funerar ce il duce pe raposatul in ultimul sau drum spre cimitir, dupa care  sint invitati la o masa de pomenire a defunctului. Masa pomenirii se va repeta cu regularitate si dupa inmormintare: dupa patruzeci de zile, dupa sase luni, dupa douasprezece luni si apoi anual ca un fel de zi de nastere inversa sau postuma (adica „zi de moarte”) pina cind rudele vor pierde firul anilor sau se vor plictisi.

Tot legat de pomenirea celor morti mai exista si sarbatoarea Pastelui Blajinilor, care are loc la o saptamina de la Sarbatoarea de Paste, zi respectata de orice gospodar, in care se merge la cimitir si se cinsteste cite un paharel de vin de cel mai bun in numele celui raposat. insa prilejurile de invitatie si asezare la mese mari cu vinuri bune sint mai multe si cu pretexte mult mai vesele: de exemplu sarbatorile de Craciun si de An Nou. Totusi, exista si aici conditii ce trebuie satisfacute pentru a obtine dreptul de a te aseza la masa: „colindatul” de Craciun –  un grup de persoane merg pe la casele oamenilor si rostesc un fel de text cu continut religios prin care se vesteste despre binecunoscuta nastere misterioasa – si „uratul” si „semanatul” de an nou in care, la fel, un grup de  persoane  merg pe la casele oamenilor si recita un text de data aceasta cu de urari de bine si sanatate. Abia dupa ce cinta si recita colindatorii sint invitati la masa. Totusi daca nu esti bun la cintat si nici nu ai talent la recitat,  vei suporta citeva priviri dezaprobatoare, dar flamind nu ramine nimeni. 

 Tamara Caraus
 

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.