Expertii: conflictul armat ruso-georgian va influienta sistemul relatiilor internationale

Conflictul armat ruso-georgian a generat o criza politico-militara de proportii de natura sa provoace transformari profunde in sistemul relatiilor internationale.

 

Degradarea rapida si fundamentala a mecanismelor institutionale de cooperare si a raporturilor dintre Rusia, pe de o parte, si UE si NATO, pe de alta parte, marcheaza inceputul unei noi perioade de confruntare, cu implicatii serioase asupra securitatii si stabilitatii regionale.

 

Criza georgiana pericliteaza stabilitatea mai multor state din spatiul ex-sovietic, percepute unilateral de Rusia ca fiind o zona a intereselor sale primordiale si care se confrunta cu conflicte secesioniste, initiate si sprijinite politic, economic si militar de Federatia Rusa. Conflictul armat ruso-georgian a demonstrat clar rolul Rusiei de parte in aceste conflicte si limitele actualului sistem de asigurare a stabilitatii in zonele de conflicte inghetate.

 

Avind in vedere schimbarile importante care se prefigureaza in contextul international, este necesar ca Republica Moldova sa intreprinda o analiza temeinica si complexa a semnificatiei acestor evolutii, sa evalueze impactul lor asupra intereselor sale si sa opereze ajustarile de rigoare in politica sa externa si interna.

 

Dorind sa-si aduca contributia la acest demers de analiza si adaptare, reprezentantii comunitatii de experti in probleme de politica externa si securitate internationala din Republica Moldova au avut o serie de consultari, convenind asupra urmatoarelor pozitii:

 

·        Prin declansarea unei operatiuni militare de proportii, atacarea unor obiecte civile si ocuparea unei parti din teritoriul Georgiei, Federatia Rusa a incalcat principiile de baza ale dreptului international si a comis un act de agresiune impotriva unui stat independent membru ONU.

·        Prin actiunile sale, Rusia si-a compromis definitiv pozitia de pacificator si mediator in solutionarea conflictelor din Georgia, confirmind rolul sau de parte in conflict si caracterul inter-statal al diferendului ruso-georgian in Abhazia si Osetia de Sud. Implicarea Rusiei in conflictul transnistrean este similara situatiei din Georgia si poate avea consecinte negative pentru solutionarea acestuia.

·        Decizia de a recurge la folosirea fortei demonstreaza determinarea Rusiei de a utiliza toate mijloacele pentru a contracara aspiratiile de integrare euro-atlantica ale Georgiei si, indirect, ale Ucrainei, precum si posibil, ale Republicii Moldova.

·        Decizia de a utiliza forta pentru a-si promova interesele chiar si cu pretul unor prejudicii grave pentru imaginea sa in lume, denota faptul ca pentru Moscova oprirea extinderii NATO spre Est si mentinerea in zona sa de control total a statelor din spatiul post-sovietic constituie obiective mai importante decit edificarea unor relatii de parteneriat cu UE si SUA.

·        Faptul ca aceasta incursiune militara a fost partial explicata prin nevoia de a proteja cetatenii rusi din Osetia de Sud si Abhazia creeaza un precedent ingrijorator in conditiile in care mai multe state post-sovietice au un numar substantial de cetateni rusi, iar Rusia poate oricind interveni si in alte cazuri, sub pretextul apararii propriilor cetateni.

·        Agresiunea unui stat-membru al CSI impotriva unui alt stat-membru al acestei comunitati rastoarna conceptul cooperarii dintre state egale si independente in cadrul acestei organizatii si readuce situatia la ecuatia dominarii prin forta a centrului, caracteristica perioadei sovietice.

·        Pe fundalul razboiului din Georgia, se poate anticipa ca Moscova ar putea incerca sa demonstreze capacitatea sa de reglementare pasnica a conflictelor din spatiul CSI, propunind o solutie de forma pentru reglementarea conflictului transnistrean, dar care in esenta ar conduce la consolidarea influentei Rusiei in Moldova si blocarea aspiratiilor de integrare europeana ale tarii noastre.

·        In conditiile radicalizarii pozitiei Moscovei cu privire la sustinerea totala a regiunilor separatiste din Georgia si actiunilor intreprinse pentru recunoasterea independentei acestora, nu este realist de asteptat ca in cazul conflictului transnistrean Rusia sa vina cu o abordare opusa, sustinind o reglementare viabila.

·        Formatul fortelor de „pacificare” din zona de securitate, instituit in baza Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, este asemanator cu cel din Osetia de Sud, deci Rusia ar putea folosi precedentul creat in Caucazul de Sud acelasi scenariu pentru a impiedica accederea Republicii Moldova la UE si intensificarea cooperarii cu NATO.

·        Evenimentele din Georgia au scos in evidenta faptul ca Ucraina ar putea reprezenta un veritabil „adapost strategic” pentru Republica Moldova. Moldova este vital interesata in succesul eforturilor de integrare euro-atlantica a Ucrainei si in dezvoltarea unei relatii de parteneriat strategic cu statul vecin.

·        Urmare a conflictului militar ruso-georgian, Uniunea Europeana manifesta o disponibilitate mai mare de a se angaja activ in solutionarea conflictelor inghetate si de a transmite semnale mai clare de incurajare a aspiratiilor de integrare europeana pentru statele din vecinatatea sa estica. Evolutia respectiva reprezinta o oportunitate majora si pentru sansele de apropiere a Moldovei de Uniunea Europeana.

 

·        manifeste prudenta sporita fata de posibilele initiative ale Federatiei Ruse privind solutionarea conflictului transnistrean in afara cadrului stabilit de Legea din 22 iulie 2005 privind principiile de baza ale statutului regiunii transnistrene.

·        intensifice eforturile vizind inlocuirea actualului „aranjament de mentinere a pacii” din zona de securitate cu o misiune internationala de observatori civili si de politie.

·        identifice cit mai rapid posibil impreuna cu autoritatile de la Kiev si Bucuresti formule de compromis in vederea depasirii problemelor care impiedica edificarea unei relatii de parteneriat strategic dintre Republica Moldova si vecinii sai.

·        intreprinda o reevaluare fundamentala a beneficiilor si costurilor mentinerii pozitiei sale de membru CSI, coordonind strins eventualele ajustari cu pozitia Ucrainei.

·        instituie un format de consultari permanente dintre Ucraina si Republica Moldova in domeniul cooperarii europene si euro-atlantice.

·        consolideze colaborarea in cadrul organizatiilor regionale din care face parte si Ucraina, in primul rind in cadrul GUAM.

·        Folosind prilejul renegocierii Planului Individual de Actiuni al Parteneriatului cu NATO (IPAP) pentru a include actiuni comune de natura sa consolideze securitatea Republicii Moldova.

·        solicite in continuare ca UE sa adopte cit mai curind posibil mandatul de negociere privind noul cadru juridic dintre Republica Moldova si UE, fara a lega aceasta decizie de calendarul electoral din Republica Moldova.

·        insiste ca acest document sa confirme perspectiva de aderare la UE pentru Republica Moldova si sa contina o clauza de solidaritate, prin care UE s-ar obliga sa sprijine Moldova in cazul in care suveranitatea si integritatea sa teritoriala vor fi amenintate. 

·        aprofundeze reformele, in primul rind orientate spre consolidarea institutiilor democratice, si sa asigure desfasurarea viitoarelor alegeri parlamentare in deplina corespundere cu standardele si normele internationale. 

 

·        Isi exprima disponibilitatea de a discuta pe larg aceste recomandari cu institutiile abilitate din Republica Moldova, inclusiv in cadrul formatelor existente de colaborare cu societatea civila,

·        Lanseaza initiativa desfasurarii unor consultari si dezbateri largi privind impactul schimbarilor actuale asupra securitatii si intereselor nationale ale Republicii Moldova cu participarea expertilor din societatea civila, a factorilor de decizie si a partidelor politice,

·        Au convenit asupra initierii unui studiu complex privind optiunile de securitate ale Republicii Moldova in noul context international.

 

Chisinau, 26 august 2008