Chișinău / Moldova.ORG/ — Putin, care nu a avut altă alternativă decât să facă apel la Occident, pentru a-l ajuta să menţină statul pe linia de plutire, când a preluat mandatul în 2000, a fost iniţial salutat ca un partener de încredere de către Occident.
Dar chiar în timp ce fostul preşedinte al SUA, George W. Bush, îl susținea cu înflăcărare, în spatele scenei, Putin deja pregătea reorganizarea unui dintre cele mai imporatante instrumentele ale sale – FSB – pentru a începe punerea în aplicare a unei consolidări depline a statului pentru anii următori.
După 9 / 11, Putin a fost primul lider străin, care l-a telefonat pe Bush ca să-i ofere orice ajutor din partea Rusiei. Data a marcat o oportunitate atât pentru Putin, cât şi pentru Federația Rusă.
Atacurile asupra Statelor Unite au reorientat prioritățile de la Washington, legându-l de lumea islamică pentru următorul deceniu.
Acest lucru a deschis pentru Rusia o nouă oportunitate de accelerare a represiunii din interiorul (şi mai târziu din exteriorul) său, fără teama unui răspuns din partea Vestului.
În această periodă, Kremlinul exclude firmele străine, naţionalizează activele strategice economice, închide organizaţiile non-guvernamentale, se debarasează de jurnaliştii "anti-Kremliniști", interzice multe partide politice opoziționiste şi lansează un al doilea război intens în Cecenia.
Astfel, Putin nu mai este perceput de către Vest drept prieten şi lider democratic.
Până în anul 2003, Rusia deja își consolidase puterea, timp în care Occidentul a observat reapariţia fostului său duşman.
Occidentul a iniţiat, ulterior, o serie de mișcări nu pentru a slăbi Rusia pe plan intern (ceea ce devenise, deja, prea dificil), dar pentru a limita puterea ei în interiorul propriilor frontiere.
Acest lucru a dat naștere unei perioade extrem de contencioase între ambele părţi, timp în care Occidentul a sprijinit revoluţiile colorate pro-occidentale în mai multe state ex-sovietice, în timp ce Rusia a iniţiat tulburări sociale şi campanii politice derutante, sistări de energie în interiorul și împotriva unor și acelorași state.
Cele două părţi au ajuns din nou la cote serioase, cu fostul spațiu sovietic drept câmp de luptă.
Deoarece pentru Rusia este mai simplă manipularea statelor ex-sovietice cu Occidentul preocupat de lumea islamică, Moscova a ajuns într-o poziție avantajoasă de control.
Până în 2008, Kremlinul era gata să demonstreze acestor state că Occidentul nu ar fi capabil să contracareze agresiunea rusă.
Cu toate acestea, Kremlinul a avut până acum un nou preşedinte, Medvedev.
Ca și Putin, Medvedev este, de asemenea, din clanul de la Sankt Petersburg.
Spre deosebire de Putin, el a fost instruit în calitate de avocat la standarde occidentale, ci nu ca membru KGB. Intrarea lui Medvedev la Kremlin părea ciudată pe atunci, deoarece Putin avusese grijă de alţi potenţiali succesori, care-i împărtăşeau trecutul KGB-ist.
Putin, cu toate acestea, ştia că în doar câţiva ani, Rusia va deveni iarăși agresivă, trecând la un nou statut, care ar necesita un alt fel de lider.
De Lauren Goodrich
"Evoluția Conducerii Federației Ruse " este republicat cu permisiunea STRATFOR.
