Dacă ţara s-a pustiit şi multe pământuri au rămas părăginite, e vinovată emigraţia. Uite, ar fi fost suficient ca oamenilor să li se interzică a pleca peste hotare şi ţara ar fi rămas ca o grădină frumos îngrijită. Dar oare nu ne putem imagina ca pământurile să rămână nelucrate chiar dacă oamenii rămân la casele lor? Dacă există un număr considerabil de copii cu probleme psihologice şi sociale, este vinovată emigraţia. Oamenii au plecat în străinătate lăsându- şi copiii de capul lor, fără un sfat şi o vorbă bună la timpul potrivit.
Dar oare le-ar fi fost mai bine acestor copii dacă nu ar fi avut o bucată de pâine pe masă, dacă nu ar fi avut bani ca să-şi cumpere haine şi cărţi de şcoală? Dacă nu ar fi putut să urmeze mai apoi nişte studii universitare, cum au şi făcut foarte mulţi? Dacă nu avem suficienţi medici şi profesori buni, e iarăşi emigraţia vinovată. Nu salariile mici ale medicilor şi profesorilor. şi dacă are loc paradoxul ca populaţia ţării să descrească în timp ce natalitatea creşte, apoi tot emigraţia e de vină! Pentru că tinerii părinţi, imediat ce-şi dau seama că odraslei lor nu-i surâde nicio perspectivă în Republica Moldova, îşi fac bagajele şi emigrează! Pentru ca să dea un viitor asigurat copilului şi să nu-l lase la cheremul medicilor şi învăţătorilor moldoveni.
Iakutia
Dar vina cea mai mare a emigraţiei este aceea că a distrus familiile. Femei căsătorite care şi-au lăsat bărbaţii de dragul unor străini bogaţi. Bărbaţi care s-au dus la lucru hăt în fundul lumii în Iakutia, unde a-nţărcat dracul copiii şi unde tot dracul i-a făcut să uite de draga de nevastă de dragul vreunei rusoaice dezmăţate. Iată de ce o cunoştinţă a mea pronunţa Iakutia înlocuindu-l pe k cu f. Mari familişti, moldovenii se înduioşează foarte repede când e vorba de stricarea familiilor, făcându-se a uita că Iafutia le era foarte cunoscută şi înainte de a fi emigranţi. şi deci, cu aceste argumente emigraţia este deplânsă. Sunt scrişi în primul rând chilometri de poezii lacrimogene despre despărţirea de vatra strămoşească, de copilaşi şi părinţi. Apoi romane iarăşi mustind de dor şi jele şi frustrări.
Apar filme. Am văzut "Arrivederci" de Valeriu Jereghi. Nu zic că nu vorbeşte şi despre nişte adevăruri. Dar este prea lacrimogen. De curând a apărut în Italia o piesă de teatru, "Oameni ai nimănui", care reia acelaşi subiect al emigraţiei, îl întoarce pe faţă şi pe dos pentru a stoarce spectatorului vreo lacrimă sau eventual vreun hohot de râs. Asociaţiile moldoveneşti din Italia promovează aceste producţii cu dragă inimă, organizează discuţii pe marginea lor, bat alarma cu privire la efectele negative ale migraţiei, atenţionează opinia publică asupra sorţii copiilor rămaşi acasă singuri. Bravo lor. S-o facă, dacă le place ori dacă le convine.
Culturi noi
Eu însă ştiu una. Emigraţia ne-a aruncat în mijlocul popoarelor lumii şi ne-a făcut să cunoaştem o viaţă nouă, limbi noi, idei şi culturi noi. Timpurile noi au venit peste ţara noastră ca o furtună. Au zguduit din pace adâncă ale lumii începuturi, cum zicea Eminescu. Ne-au trezit din moleşeala patriarhală. Au trecut prin foc şi sabie datini, obiceie, folclor. Ne-au făcut să vedem cu alţi ochi cântecele de pahar, manelele, pomenile de la înmormântări, borşul din farfurie, covoarele de pe jos şi cele de pe pereţi. Sunt sigur că emigraţia ne va moderniza şi ne va face mai performanţi. Nu mă faceţi să râd cu stricatul familiilor şi copiii abandonaţi.
Cei care s-au iubit cu adevărat se vor iubi în ciuda tuturor distanţelor şi despărţirilor. Superficialii care n-au avut mari valori, nici nu riscă să le piardă, se vor întorloca şi se vor despărţi cu uşurinţă. Pagubă-n ciuperci! Părinţii responsabili, chiar dacă pleacă în străinătate lăsându-şi copiii, au grijă să nu le lipsească nimic şi nu se lasă în nădejdea asociaţiilor care să le organizeze o întrevedere via skype cu copiii lor. Pe cei iresponsabili însă nu-i va putea salva nimeni. Emigraţia e un bine, emigraţia e ca dumnezeu – dacă nu exista, ar fi trebuit inventată!
Sărăcia
Şi nu emigraţia, dar sărăcia e răul cel mai mare. Citesc în "La Repubblica" că Republica Moldova e ţara care atrage foarte mulţi aşa-zişi turişti sexuali italieni. Don Cesare Lodeserto, preşedinte al fundaţiei Regina Pacis de la Chişinău denunţă că multe agenţii turistice organizează călătorii cu prestaţii sexuale incluse în preţ. Funcţionează aşa: agenţia, contactată de clientul din Italia, oferă formal numai apartamentul, dar de fapt în pachetul de servicii este inclusă şi prostituata, de multe ori minoră. Dar ce să zicem de părinţii tailandezi ori africani care îşi vând feciorii şi fiicele pentru 5 euro unor îmbuibaţi perverşi occidentali? Mă tem că s-ar putea să fie şi pe la noi aceste fenomene ruşinoase. La noi, zic, pe plaiul nostru mioritic, nu printre emigranţi. Vedeţi? Aici e buba. Sărăcia te găseşte în ţara ta, unde te apără constituţia ta şi poliţia ta, şi te face neom.
Emigraţia nu e decât un mijloc de a combate sărăcia. şi anume sărăcia este adevăratul pericol şi cea mai mare ruşine. Iar pentru a nu ajunge să-ţi vinzi organele interne ori copiii, pentru a nu te lăsa abrutizat de sărăcie, trebuie să te îmbogăţeşti. Prin toate mijloacele permise, fie în ţară, fie peste hotare, fără a te uita la chemările patriotice de doi bani şi la moralismul făţarnic al celor care îi condamnă pe cei care au izbândit. şi fără a te lăsa înduioşat de sirenele literaţilor care scriu despre emigranţi.
Uitaţi-vă, unii din noi au ajuns departe! "Corriere della sera" scrie despre Alina Cojocaru, Alina Somova, Maria Cochetkova, Dinu Tamazlâcaru, care dansează pe scene înalte. Din fericire, nu ne zboară niciun Predator de asupra capului, iar ţintaşii americani de pe helicopterele Apache nu ne iau în vizorul lansatorului de rachete, fredonând sub nas vreo melodie country, aşa cum se întâmplă cu globalizarea în curs din Afganistan. Nu, noi avem norocul de o globalizare blândă. Aşa că înainte, băieţi! Veţi câştiga în luptă gloria de a fi bogaţi. După care vă rămâne doar un singur duşman de învins: perversiunile, plictiseala şi kitch-ul.
