Autor: Andrei Vartic
Datele statistice mincinoase pe care le trâmbiţează în actuala campanie electorală Partidul Comuniştilor au atins cote hăbăuce. Unele au fost lansate arogant şi în interviul pe care V. Voronin l-a dat săptămâna trecută postului de radio „Eho Moskvî”. El a declarat acolo, sus şi tare, că RM are „doar vreo 250.000 sezonieri” în alte state (deşi se ştie că numai în Rusia muncesc peste 400.000 de cetăţeni ai RM, fapt confirmat de remitenţele lor) şi a accentuat că „datele vehiculate în presă, conform cărora în străinătate s-ar afla peste un milion de oameni, sunt o aberaţie”.
Aberaţii sunt, însă, vorbele preşedintelui Voronin. Sezonierii (adică muncitorii cu ziua) „număraţi” de dânsul nu pot trimite anual acasă aproape 4 miliarde de dolari (circa 2 miliarde pe căi oficiale, dar şi mai mulţi pe cele neoficiale). Dacă Voronin ar avea dreptate, ar trebui ca fiecare din sezonierii lui să trimită acasă câte 16.000 dolari anual (8000 numai pe cale oficială), lucru imposibil chiar şi pentru cei care, să presupunem, muncesc stabil (nu ca sezonieri) în Elveţia (un stat cu un salariu mediu de vreo 2500 euro pe lună). Or, realitatea celor aproximativ 4 miliarde de dolari veniţi de la cei care muncesc peste hotare – pe ei se şi ţine toată economia RM -, o poate justifica numai prezenţa unui milion de basarabeni peste hotare. Fiecare din ei poate realmente trimite acasă anual cam 4000 de dolari. Aceşti bani se pot urmări în „fostul” boom al construcţiilor de apartamente, în bunăstarea copiilor celor plecaţi peste hotare, în diferenţa uriaşă (negativă) dintre consumul de import şi exportul produselor autohtone, dar mai ales în „desimea paranoică” – cum spunea recent un scriitor italian – a caselor de schimb valutar, fapt nemaivăzut de el nicăieri în lume. Şi fiindcă gura spartă nu ştie când să se oprească, în acelaşi interviu V. Voronin a mai spus că îi aşteaptă acasă pe toţi „imigranţii moldoveni”, fiindcă în RM există destule locuri de muncă pentru ei în „construcţii şi în agricultură”. Construcţiile din RM, cum bine se ştie, sunt la pământ. Iar din agricultură nu pot trăi decent nici cei care au mai rămas prin sate. În acelaşi timp, crearea unui nou loc de muncă variază de la 3000 la 100.000 de dolari (investiţia de tip green-field). Or, chiar şi în cazul unor costuri de 3000 dolari per loc de muncă (cu tehnologii vechi şi salarii mici) pentru ocuparea celor „250.000 sezonieri” ai lui V. Voronin guvernarea comunistă are nevoie de 750 milioane de dolari, adică de mai tot bugetul RM. Are aceşti bani Voronin? Da, dar la fiul său.
Şi în preajma alegerilor parlamentare din 2005 comuniştii au „micşorat” cu mult numărul celor plecaţi la muncă peste hotare. De ce fac şi acum acest lucru? Ca să poată manipula electoratul lipsă din RM şi să-şi adaoge prin fraudă procentele pe care nu le vor putea obţine la alegerile din 5 aprilie. Astfel, „sezonierii” lui Voronin sunt un avertisment dur pentru partidele din opoziţie care pot ajunge în parlament (AMN, PLDM, PL). Pentru a apăra opţiunea anticomunistă a electoratului ele vor trebui să bată zi şi noapte clopotul internaţional şi să pună observatori la fiece secţie de votare. Paza bună trece primejdia rea.
