Autor: Constantin Tanase
Motto:
Stagnarea este starea cea normală a societăţii (V. Voronin)
Asemănarea fizică dintre V. Voronin, mereu obosit şi încruntat, şi L. Brejnev din ultima perioadă a vieţii, e un detaliu accidental şi irelevant; cu adevărat relevantă este similitudinea de viziuni asupra lumii, inclusiv cea vizavi de consensul şi stabilitatea în societate. Dacă tot insistă asupra acestui lucru, ca o mare izbândă a coaliţiei roş-oranj, să revenim la o declaraţie a lui V. Voronin, făcută anul trecut, într-o conferinţă de presă.
Voronin pune semnul egalităţii între consensul politic şi stagnare. Cităm: „Consensul politic stabilit din societate este o mare realizare a noastră şi el trebuie să fie păstrat, (…) deoarece consensul politic din parlament se transmite automat şi în societate, şi aceasta e foarte bine. Ştiţi că „perestroika” a început cu critica stagnării. Chipurile, că-i stagnare, că nimic nu se mişcă, dar în viziunea multor politologi şi sociologi cea mai normală stare a societăţii e starea de stagnare, când toate se află într-un echilibru, când nu există mişcări bruşte. Această stare a societăţii e starea cea mai normală…”.
Elogiul adus stagnării, ca cea mai „normală” stare a societăţii, ca formă de manifestare a „consensului politic”, ilustrează cât se poate de bine „doctrina” actualei guvernări. Voronin se teme de „mişcări bruşte”, vrea „stare de echilibru”, fiindcă realizează că orice mişcare bruscă ar duce la dezechilibrarea acestei stări anormale, ar aduce în scena politică alte figuri, care ar lansa alte idei şi ar propune R. Moldova alte perspective. Cei care cântă „partidul şi consensul” se fac a nu vedea că RM se află într-o profundă stare de stagnare. Totul miroase a mucegai brejnevist. Orice „mişcare bruscă” i-ar deschide ochii lumii, ca să vadă că avem un guvern fără culoare şi identitate şi că adevăratul guvern e la preşedinţie şi e format din consilierii lui Voronin. Orice „mişcare bruscă” ar putea pune în pericol corupţia generalizată şi afacerile oneroase ale demnitarilor, ar pune în lumină încălcarea Constituţiei, uzurparea puterii în stat, încălcarea principiului separaţiei puterilor, monopolizarea mijloacelor de comunicare, violarea drepturilor omului ş.a.m.d. Starea de stagnare este pentru actualul regim starea cea mai „normală”, fiindcă îi permite să ţină guvernarea în afara controlului societăţii, acesta fiind visul de aur al tuturor regimurilor dictatoriale.
… Stagnarea în care este înglodată azi R. Moldova, deşi e numită frumos „consens şi stabilitate”, tot stagnare rămâne. Când stagnarea durează prea mult timp, regimul intră în comă şi pe trupul lui apar flori de mucegai. Chiar fiind uns cu alifii propagandistice, acest regim pute urât şi e pe cale de a intra în comă, starea de comă fiind, în viziunea lui Voronin, cea mai vie manifestare a „consensului şi stabilităţii”, „starea normală a societăţii”.
Şi e adevărat: cadavrele, precum se ştie, nu pot face „mişcări bruşte”… // Timpul
