Autor: Petru Bogatu
Avalanşa de informaţii, livrate săptămâna trecută de Barometrul de Opinie Publică şi sondajul IMAS, a stârnit mai multe subiecte de discuţie în mass-media. Interesul tuturor a fost captat de căderea în sondaje a preşedintelui Voronin şi a partidului său, precum şi de procentajul enorm al cetăţenilor care se prăpădesc de la un timp încoace după aderarea la Uniunea Europeană şi paşaportul românesc. Pe acest fundal de-a dreptul captivant, presei i-a scăpat un amănunt nu mai puţin semnificativ. În căutarea succesorului Având în vedere faptul că în 2009 mandatul preşedintelui Voronin expiră şi el nu are voie, conform Constituţiei, să candideze, interviatorii Institutului de Politici Publice i-au întrebat pe respondenţi cine, în opinia lor, are mai multe şanse să fie ales şef al statului. Cel mai mare procentaj, circa 15 la sută, l-a întrunit Marian Lupu, preşedintele Parlamentului. El l-a devansat clar pe premierul Vasile Tarlev, situat pe locul al doilea cu numai 6 procente. În continuare urmează, cu rezultate modeste, Serafim Urechean, Iurie Roşca, Dumitru Braghiş, Eugenia Ostapciuc, Dumitru Diacov şi Dorin Chirtoacă. Aceste date sunt întărite şi de faptul că, potrivit Barometrului de Opinie Publică, realizat de IPP, în Marian Lupu au încredere de două ori mai mulţi cetăţeni decât în Vasile Tarlev. Aşadar, în timp ce mass-media de la Chişinău încearcă să ghicească cui îi va încredinţa Voronin fotoliul de preşedinte, speakerului sau premierului, electoratul, dacă e să dăm crezare datelor sondajului, înclină să parieze pe cel dintâi. Până în 2009, ce-i drept, mai este mult timp. S-ar putea crea o situaţie politică şi electorală în care alegerea moştenitorului nu ar mai avea niciun sens. Totuşi, rezultatele sondajului dau de gândit. Vorba e că Voronin, în condiţiile în care PCRM pierde teren, iar popularitatea sa scade, se vede silit să se gândească chiar de pe acum la un înlocuitor care s-ar dovedi capabil să redreseze situaţia şi să creeze premise pentru perpetuarea comuniştilor la putere. Aşa fiind, speculaţiile privind lupta fratricidă ce se dă la vârf pentru calitatea de succesor al lui Voronin nu sunt lipsite de sens. Voronin, dependent de preşedintele Parlamentului Zice-se că, în ultimul timp, liderul comunist pare tentat să-l prefere pe Tarlev în dauna lui Lupu. Tocmai de aceea, de exemplu, l-a îndepărtat pe ministrul Lazăr, dar şi pe alţi demnitari din tabăra speakerului, înlocuindu-i cu persoane devotate primului-ministru. O fi aşa sau altfel rămâne încă de văzut. Un lucru este cert. Ratingul lui Marian Lupu creează presiune în anturajul preşedintelui. Lui Voronin nu-i va fi deloc uşor acum să-l împingă pe Lupu pe poziţia a doua în partid, făcându-i loc în faţă lui Tarlev. Şi mai e ceva la mijloc. Popularitatea preşedintelui Parlamentului îi permite să iasă de sub controlul preşedintelui şi, în caz de forţă majoră, să joace pe cont propriu pe stânga eşichierului. Unde mai pui că Tarlev, un personaj şters, în stare să se comporte ca o marionetă a oricărui şef sau şefuleţ, nu are vreo şansă să ridice partidul în sus în cazul în care se retrage Voronin. Toate acestea, îl fac, într-un fel, pe liderul comuniştilor dependent de Lupu, chit că nu ar vrea poate să-i lase anume lui jilţul şi „moşia prezidenţială de la Condriţa”. Numai că în situaţia în care opoziţia democratică deocamdată zace între ruine, preşedintele Parlamentului ar putea să fie asul din mâneca Occidentului. Spilcuit, prezentabil şi alunecos, Lupu este exact ceea ce le-ar trebui americanilor şi europenilor. Nu-i exclus ca aceştia să opteze pentru o căsătorie politică a lui Lupu cu un lider din opoziţie pentru a-i conferi o legitimitate de democrat. Cu Roşca, de exemplu. Această variantă, ce-i drept, e puţin probabilă, întrucât o alianţă între o stângă cu origini în comunism şi un fost partid unionist, va naşte numaidecât o struţocămilă sterilă. E posibilă însă o combinaţie cu Diacov sau chiar cu Serebrian. Toate acestea sunt nişte ipoteze, bineînţeles. Ele toate, însă, se pot materializa într-o bună zi, fapt care îl obligă, şi pe Voronin, pe de o parte, şi partidele de dreapta în plină refacere, pe de alta, să fie cu ochii în patru. // Jurnal de Chisinau
