De Cornelia Cozonac
Ani la rând, presa a semnalat despre nenumărate dosare la comandă pornite de organele de drept împotriva politicienilor din opoziţie, persoanelor incomode Puterii şi oamenilor de afaceri care nu se conformau cerinţelor unor anumiţi sus-puşi. Mecanismul, perfecţionat pe parcursul anilor, funcţiona fără abateri. Indicaţiile parvenite în scris sau la telefon de la Preşedinţie, Parlament, Guvern erau îndeplinite în mod rapid.
Recent, procurorul general Valeriu Zubco a declarat că a dispus verificarea corespondenţei prin poşta secretă din ultimii opt ani, astfel încât să se afle de la cine şi ce fel de indicaţii au parvenit la Procuratură şi cum acestea au fost soluţionate. Îi vor ajunge procurorului general puteri şi curaj pentru a scoate la suprafaţă toate fărădelegile săvârşite ca urmare a indicaţiilor parvenite de la mai-marii zilei şi oare ei, dar şi cei care au acţionat la comandă, vor fi traşi la răspundere pentru faptele comise?
Fiecare a treia petiţie era o indicaţie de a porni dosare la comandă
În jur de 30 la sută din petiţiile care au venit la Procuratură prin poşta secretă erau adresări de a interveni în anumite cazuri sau de a porni dosare penale împotriva unor anumite persoane, a declarat procurorul general, Valeriu Zubco, la 9 decembrie curent, în cadrul şedinţei Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie. În mare parte asemenea adresări parveneau de la primele persoane în stat, cele mai multe fiind de la preşedintele ţării Vladimir Voronin şi de la Consiliul Suprem de Securitate, a precizat Valeriu Zubco. Procurorul general a dispus Cancelariei PG să verifice toată corespondenţa cu girul secret şi să prezinte un raport pe fiecare caz în parte, astfel încât să se vadă de la cine şi ce fel de indicaţii au parvenit la Procuratură şi cum au fost soluţionate acestea. „La sfârşitul evaluării acestor petiţii, un volum foarte mare din 2001 până în 2009, se va face o analiză a cazurilor: cine a ordonat şi ce fel de dosare au fost”. Zubco a adăugat că vor fi investigate persoanele care au dispus anchetele la comanda unor sus-puşi, întrucât „nu e legal ca cineva, folosind situaţia de serviciu, să dea asemenea indicaţii în interes personal”.
Voronin împotriva oamenilor de afaceri
În ultimele luni ale anului 2007 şi la începutul anului 2008, subalternii ministrului de Interne Gheorghe Papuc au pornit război împotriva agenţilor economici privaţi, specializaţi în importul şi comercializarea produselor pirotehnice. Poliţia a descins, în câteva rânduri, la cei câţiva agenţi economici din Chişinău şi din Bălţi, sigilând depozitele şi magazinele, astfel încât unii au fost nevoiţi să-şi întrerupă activitatea. Unora le-au fost ridicate autorizaţiile de comercializare a produselor pirotehnice, cu toate că aceştia aveau licenţe de activitate valabile până în anul 2010. Lupta cu pirotehniştii privaţi a fost pornită la indicaţia preşedintelui Voronin, care a cerut printr-o indicaţie în scris ministrului Papuc şi secretarului Consiliului Suprem de Securitate (CSS), Ion Morei, „de stopat orice activitate şi folosire a produselor pirotehnice, inclusiv importul.”(!). Surse din cadrul Poliţiei ne-au spus că pentru a-l motiva pe şeful statului să procedeze aşa, într-o noapte de octombrie, s-ar fi organizat focuri de artificii în regiunea reşedinţei sale, astfel încât şi el să înţeleagă care este pericolul focurilor de artificii pentru liniştea cetăţenilor. Având indicaţia lui Voronin de a sista activitatea întreprinzătorilor, MAI a obţinut undă verde pentru abuzuri şi nu a mai ţinut cont de lege. Într-o dispoziţie oficială se menţiona foarte clar că acţiunile poliţiştilor se fac şi în baza „indicaţiei Preşedintelui Voronin, nr. 5565 din 24.10.2007”. Drept urmare a acţiunilor sus-puşilor, businessul pirotehnic practic a fost pus la pământ. (Vezi articolul „Sub pretextul luptei cu terorismul, statul acaparează focurile de artificii”). După nenumărate petiţii către toate structurile statului din partea Asociaţiei patronale a pirotehniştilor şi armurierilor, abia în decembrie 2009, Procuratura municipiului Chişinău a stabilit că Poliţia a acţionat fără temei şi abuziv şi, la 18 decembrie 2009, a dispus începerea urmăririi penale pentru depăşirea atribuţiilor de serviciu prin sistarea ilegală în perioada 2007-2008 de către colaboratorii de poliţie a activităţii economice a unui şir de agenţi economici din domeniul pirotehniei. A fost scăpat însă din vedere Vladimir Voronin (!), care a ordonat executarea, şi fostul secretar al CSS, Ion Morei, care a stat în spatele acestui scandal.
Petiţiile lui Morei în numele şefului statului
Petiţiile de la conducerea ţării au curs gârlă spre Procuratură şi alte instituţii de drept şi pe timpul când procuror general era Valeriu Balaban. Şeful unei gospodării ţărăneşti din raionul Rezina, Andrei Gârlea, după ce a semnalat preşedintelui Voronin despre mai multe nelegiuiri şi abuzuri grave pe care le comiteau mai-marii raionului, solicitând şi o audienţă la şeful statului, s-a trezit cu controale peste controale din partea organelor de drept şi cele fiscale. Ulterior avea să afle că picioarele acestora creşteau chiar de la Preşedinţie şi anume de la CSS. Drept confirmare serveşte o indicaţie trimisă procurorului general de către Ion Morei, la 23 decembrie 2005, ca „în conformitate cu indicaţia Şefului Statului”, „să dispuneţi examinarea legalităţii activităţii întreprinderii, fiind soluţionată chestiunea tragerii la răspundere penală pentru samavolnicie”. „Despre măsurile întreprinse informaţi către 15.01.2006”, îşi încheia indicaţia Ion Morei (foto). Dincolo de tonul ultimativ şi ingerinţa sa în activitatea Procuraturii, secretarul CSS opera, după cum am constatat, cu falsuri, acoperindu-le cu numele şefului statului. Andrei Gârlea ne-a spus că aşa şi nu a ajuns în audienţă la şeful statului, deşi a făcut mai multe demersuri în acest sens, insistând să-l informeze despre fărădelegile care au loc în raionul Rezina. Din scrisoarea respectivă se vede clar că alte persoane au ajuns înaintea lui la şeful statului. Evident, cei cu interese. Punerea organelor de drept şi de control pe urmele lui Gârlea nu era altceva decât o metodă de a-l reduce la tăcere.
Voronin împotriva oponenţilor politici
În iulie 2003, preşedintele ordona, semnând pe un document emis de SIS executarea lui Serafim Urecheanu (vezi „Generalul a ordonat: „Organizaţi executarea”, TIMPUL, nr.36, 01.10.2004 ). Drept urmare, organele de drept au pornit mai multe dosare împotriva ex-primarului capitalei Serafim Urecheanu şi a unor foşti angajaţi ai primăriei Chişinău. Unii au fost arestaţi şi privaţi de libertate, alţii – târâţi prin organele de drept şi terorizaţi. În final, toate dosarele au fost clasate din lipsa probelor. Unele cazuri au ajuns şi la CEDO. Numai în urma scandaloaselor decizii în cauzele Şarban, Paladi şi Modârcă Guvernul Moldovei a fost impus de Înalta Curte să achite din banii noştri, ai contribuabililor, câteva zeci de mii de euro.
Protejaţii vicepreşedintelui Parlamentului
În anul 2002, Vadim Misin, în calitatea sa de vicepreşedinte al Parlamentului, cerea procurorului general de pe atunci Vasile Rusu, printr-o dispoziţie în scris, să intervină într-un caz în care patru angajaţi ai MAI erau cercetaţi penal. Şi acesta nu ar fi fost singurul caz în care Mişin intervenea în cazul poliţiştilor certaţi cu legea. Chiar dacă îi cerea procurorului general să se implice în acest caz „în strictă conformitate cu legislaţia”, tonul în care este scrisă dispoziţia denotă foarte clar că Mişin îi ordonă acestuia să soluţioneze cât mai urgent acest caz. Ca urmare a intervenţiei persoanelor sus-puse, Procuratura Generală a stopat investigaţia şi a iniţiat, în ordine de supraveghere, un control asupra corectitudinii procesului de anchetă în privinţa celor patru ofiţeri de poliţie. Ulterior, după mai multe tergiversări, dosarul în care erau cercetaţi poliţiştii a fost clasat. Doi din cei patru ofiţeri de poliţie şi-au continuat activitatea în cadrul Poliţiei municipiului Chişinău. Articolul în care arătam cum vicepreşedintele Parlamentului încearcă să determine organele de anchetă să renunţe la urmărirea penală a ofiţerilor de poliţie a generat o adevărată prigoană a procurorilor (vezi „Mişin a declanşat vânătoarea de procurori”). Procurorii din două secţii ale PG, în care au ajuns indicaţiile lui Mişin şi care urmau să le execute, au fost interogaţi şi intimidaţi, cerându-li-se să scrie explicaţii în legătură cu apariţia „documentelor” respective în presă. Indicaţia lui Mişin, scrisă de mână pe o foaie cu antet, a fost calificată drept document secret. Drept urmare, au fost destituiţi din funcţii un şir de angajaţi ai PG, bănuiţi că ar fi făcut public documentul ce-l demasca pe Mişin că practică protecţionismul. În anul 2009, CEDO a condamnat R. Moldova pentru faptul că unui fost angajat al PG, concediat în urma scandalului legat de petiţia lui Vadim Mişin, i s-a încălcat dreptul la exprimare. Guvernul R. Moldova a trebuit să achite drept despăgubiri în acest dosar 18 mii de euro.
„Plecarea” celor incomozi
Investigaţiile jurnaliştilor au mai legat demiterea, în anul 2003, a procurorilor Ion Vâzdoaga şi Petru Bobu – care anchetau cazurile dispariţiei şefului adjunct al Departamentului Tehnologii Informaţionale, Petru Dimitrov, şi a deputatului Vlad Cubreacov – de indicaţiile unor persoane din conducerea ţării. Cei doi procurori au fost „plecaţi” pentru că ar fi găsit dovezi ce atestau implicarea în afaceri dubioase a unor funcţionari din cadrul Ministerului de Interne. De altfel, rezultatele anchetei de serviciu, iniţiate de procurorul general, pe marginea activităţii celor doi procurori, aşa şi nu au mai fost făcute publice. La fel, nu au fost finalizate anchetele în cazul dispariţiei celor doi demnitari. Presa a scris atunci şi despre alţi trei procurori – şeful Secţiei militare, Nicolae Zavton, adjunctul său, Ion Ungureanu, şi procurorul militar al municipiului Bălţi, Ion Roşca, destituiţi la cererea şefului statului.
Va avea curaj Procuratura să-i defere justiţiei pe cei care comandau dosare?
Acestea sunt doar câteva din miile de cazuri de presiune asupra oamenilor de afaceri făcute direct de către primele persoane în stat prin organele care sunt chemate să vegheze respectarea legii şi să apere cetăţenii. Acum rămâne să vedem dacă cei care s-au dedat abuzurilor, substituindu-se legii, vor răspunde pentru ceea ce au făcut, iar noua echipă de politicieni va reuşi să facă lumină în toate cazurile în care persoane nevinovate au avut de suferit. Vrem să credem că şi cei care au avut de pătimit de pe urma abuzurilor comise de mai-marii zilei de ieri vor avea curajul să deschidă cărţile şi să spună despre mecanismul utilizat pentru presiuni, abuzuri, preluare de business, distrugere de vieţi etc., astfel încât adevărul să fie scos la suprafaţă. Aşteptăm că şi cei care au făcut sluj la Palat, de voie sau de nevoie, vor avea curajul să se pocăiască.
