Greşim dacă credem că toată suflarea dintre Prut şi Nistru ar fi preocupată doar de politică, geopolitică şi alegeri de tot felul. Există şi lume care nu este măcinată de idealuri măreţe, ci de chestiuni prozaice, cum ar fi, de exemplu, cât costă o vizită la closetul de la Vama Leuşeni. Iată ce mi-a fost dat să aud recent de la un reprezentant al acestei lumi.
…Cei care călătoresc peste hotare şi au fost nevoiţi să apeleze la serviciile acestui veceu rămân miraţi, surprinşi şi uşor enervaţi de taxa de doi lei, încasată (fireşte) în avans. La uşa „instituţiei” stă o doamnă care strigă ca să se audă de departe: Cine n-are bani nici să nu se apropie! Cum să nu se apropie!? Parcă omul se apropie aici pentru că nu ar avea altceva de făcut… Ştim încă de la împăratul roman că banii nu au miros, dar ce face omul dacă nu are doi lei sau n-are bani mărunţi? Rabdă până trece Prutul, că acolo veceul e gratis. Dar dacă nu mai poate răbda? Odată, intrând în onorabilul local, aflând care-i taxa, i-am aruncat, enervat, banii, specificând: Doi lei de sufletul lui Filat! Nu ştiu cine percepe această taxă – Vama lui Filat sau Primăria Leuşeni –, dar oare să fie, domnule, atât de săracă această Vamă încât să nu poată întreţine o „instituţie” foarte solicitată în întreaga lume, de care au nevoie, în egală măsură, şi regele şi sluga?
…Întrebarea, cum se zice, vină n-are. Aşteptăm răspunsul.
